Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamanta A., organizaţie neguvernamentală de protecţie a mediului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, reprezentat prin Ministrul Mediului Apelor şi Pădurilor a solicitat suspendarea Ordinului nr. 1.460 din 24 august 2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la uncie specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819/26. VIII.2021 din 26 august 2021.

2. Soluţia instenţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 113 din data de 26 noiembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1460 din 24.08.2021 al ministrului mediului, apelor şi pădurilor, privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial nr. 819/26.08.2021, respectiv în Monitorul Oficial nr. 819/bis/2021, până la pronunţarea instanţei de fond.

A admis cererile de intervenţie accesorie formulate de B. şi de C..

A respins cererile de intervenţie accesorie formulate de D., de E., de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

De asemenea, a respins cererea formulată de C. privind cheltuielile de judecată.

3. Cererile de recurs

Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a declarat recurs împotriva încheierii din data de 22 noiembrie 2021 şi a sentinţei nr. 113 din 26 noiembrie 2021 ale Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,

Intervenientele E. şi Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA au declarant recurs împotriva sentinţei nr. 113 din 26 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A. Recurentul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR şi PĂDURILOR,

A formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., împotriva încheierii de şedinţa din 22.11.2021 şi a sentinţei civile nr. 113 din data de 26.11.2021 pronunţate de Curtea de Apel Targu Mureş în dosarul nr. x/2021, solicitând, în principal, casarea cu trimitere, în subsidiar casarea şi, în urma reţinerii spre rejudecare, respingerea cererii pentru lipsă calitate procesuală activă, respingerea cererii de chemare în judecata ca inadmisibila, sau ca nefondată, cu cheltuieli de judecată .

În susţinerea acestor solicitări, arată că sentinţa este nemotivată, în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale active şi lipsa interesului, respectiv este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii intimatei pentru lipsa procedurii prealabile, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea în care instanţa a dezlegat fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Ordinul Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 1460/24.08.2021 ("OMMAP nr. 1460/2021").

I. Consideraţii privind nelegalitatea considerentelor referitoare la legitimitatea procesuala activa a intimatei/la lipsa de interes şi la îndeplinirea condiţiei existenţei unei pagube iminente - incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Prin Sentinţa recurată, se observă ca instanţa de fond s-a limitat doar la a enumera Decizia ICCJ nr. 8/2020, art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005, precum şi dispoziţiile Legii nr. 554/2004, fără a indica în concret care sunt considerentele pentru care reclamanta deţine calitate procesuală activă/interes în formularea cererii.

Astfel, instanţa a reţinut doar că se verifică aceasta legătură/acest interes menţionată în cuprinsul Deciziei ÎCCJ nr. 8/2020, de unde rezultă şi calitatea de a formula cererea de chemare în judecată. De asemenea, instanţa a dat eficienţă "dispoziţiilor legale menţionate, inclusiv dispoziţiilor art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005, precum şi dispoziţiilor speciale din Legea nr. 554/2004 care impun persoanei vătămate/organism social care intervine pe lângă interesul public afirmat să demonstreze şi un interes privat".

Astfel că, în realitate, toate considerentele încheierii recurate sunt simple alegaţii de ordin pur teoretic.

De asemenea, în ceea ce priveşte analiza îndeplinirii în speţă a existenţei condiţiei pagubei iminente, instanţa de fond s-a limitat exclusiv la a menţiona că stabilirea cotelor de recoltă în maniera realizată are implicaţii asupra conservării biodiversităţii faunei cinegetice şi păstrării echilibrului ecologic, făcând trimitere şi la principiul precauţiei.

Chiar şi în măsura în care instanţa de fond ar fi apreciat ca argumentele sunt neîntemeiate, era imperios a fi prezentat în considerentele hotărârii judecătoreşti raţionamentul juridic care a determinat-o să înlăture fiecare argument în parte.

Curtea de Apel Târgu Mureş avea, aşadar, obligaţia de a soluţiona cauza prin raportare atât la susţinerile de fapt şi de drept ale intimatei-reclamante, cât şi ale ministerului, urmând a pronunţa o soluţie motivată, întemeiată pe toate aspectele invocate de către părţi.

Astfel, se observă că în considerentele sentinţei recurate, apărările formulate de către minister nu se analizează în mod efectiv.

Aşadar, deşi ne aflăm în prezenţa unei cereri privind suspendarea executării unui act administrativ, totuşi instanţa de fond avea obligaţia de a analiza argumentele în mod real. Or, această analiză nu poate fi dovedită decât prin intermediul considerentelor hotărârii judecătoreşti.

Chiar şi în măsura în care, în urma analizei astfel efectuate, instanţa de fond ar fi apreciat în continuare că motivele invocate privesc de fapt fondul problemei litigioase, totuşi persista obligaţia acesteia de a argumenta temeinic soluţia sa.

Mai mult decât atât, analizând chiar şi praticaua încheierii şi Sentinţei recurate, se observă că nu se prezintă întocmai toate apărările formulate prin întâmpinare de către minister, ci doar argumentele invocate de către intimata-reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, o astfel de modalitate lacunară de motivare a unei hotărâri judecătoreşti nu poate echivala decât cu o necercetare a fondului cauzei, neavând nicio garanţie că argumentele invocate au fost examinate în mod efectiv şi real de către Curtea de Apel Târgu Mureş.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Astfel, în mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de alta parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar hotărârea fiind lipsita de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternica garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisa a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unui proces are dreptul de a prezenta judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi de a pretinde organului judiciar sa le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât daca observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţa, instanţa care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de proba, cel puţin pentru a le aprecia pertinenta.

Chiar dacă s-ar presupune că instanţa de fond şi-ar fi însuşit integral apărările intimatei-reclamante (deşi nici măcar o astfel de precizare nu este făcută!), aceasta trebuia să indice, pentru respectarea cerinţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., propriile motive de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând motivele pentru care au fost reţinute ca întemeiate argumentele invocate de aceasta, respectiv dacă vreunul dintre aceste argumente a fost înlăturat ca neîntemeiat.

Cât timp în considerentele hotărârii, instanţa nu analizează împrejurările de fapt esenţiale în cauza, nu evoca normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în cauza dedusa judecăţii, soluţia exprimata prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

Faptul că toate considerentele instanţei de fond nu reprezintă o motivare a hotărârii rezultă şi din practica judiciară (cu titlu de exemplu, Decizia nr. 708R din data de 19.04.2011, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comerciala prin care instanţa a reţinut ca lipsa unei motivări coerente şi suficiente a judecătorului echivalează cu lipsa motivării hotărârii:

"maniera extrem de succinta în care se exprima considerentele soluţiei face hotărârea data criticabila din perspectiva legalităţii, în măsura în care mi creează transparenta asupra silogismului judiciar care explica şi justifica dispozitivul şi nu arata, la situaţia concreta supusa judecării, care a fost parcursul logic al concluziei exprimate. ")

Exigenta motivării impune prezentarea coerentă şi efectivă a examenului critic al magistratului de natură să susţină rezultatul deliberării, dar şi concordanta aspectelor deduse în judecata de către parte.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi a art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Întreaga jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului se raliază opiniei conform căreia instanţa de fond trebuie sa răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de părţi, iar obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de către părţi este justificata cat timp "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat an control public al administrării justiţiei".

Prin jurisprudenţa deja consacrata a Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea arata ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, înglobează, printre altele, dreptul părţilor unui proces de a-si prezenta apărările pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implica, mai ales, în sarcina instanţei de judecata, obligaţia de a proceda la o examinare efectiva a motivelor, argumentelor şi cererilor de proba ale părţilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora. 3

Prin urmare, având în vedere lipsa unei motivări adecvate a încheierii recurate şi a sentinţei recurate, solicită admiterea recursului cu consecinţa casării Sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Targu Mureş.

II. Consideraţii privind nelegalitatea considerentelor referitoare la legitimitatea procesuala activa a intimatei/la lipsa de interes - incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire concreta la incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătam ca raţionamentul instanţei în ceea ce priveşte constatarea existentei legitimităţii procesuale active a intimatei este urmare a unei interpretări şi aplicări eronate a dispoziţiilor incidente din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("Legea nr. 554/2004)", prin raportare inclusiv la Decizia RIL nr. 8/02.03.2020 ("RIL") şi a dispoziţiilor art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005.

Astfel, relevante sunt următoarele dispoziţii din Legea nr. 554/2004, ce au fost greşit aplicate şi interpretate de către instanţa de fond:

art. 1 alin. (1):

"Orice persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cat şi public'";

art. 8 alin. (1): persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la ort. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se considera vătămat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

De asemenea, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004 defineşte noţiunea de persoana vătămata, ca fiind "orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vătămata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, far a personalitate juridica, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invoca vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate'".

În legătura cu noţiunile de "drept" şi "interesul legitim", Legea nr. 554/2004 reglementează minatoarele definiţii:

- potrivit art. 2 lit. o), drept vătămat reprezintă:

"orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ";

- potrivit art. 2 lit. p), interesul legitim privat reprezintă "posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat";

- potrivit art. 2 lit. r), interes legitim public reprezintă "interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autorităţilor publice".

Având în vedere şi dispoziţiile art. 8 alin. (1l) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat", precum şi calitatea de asociaţie a intimatei, apreciem ca prezintă importanta şi clarificarea noţiunii de "organism social interesat", reglementata de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, respectiv:

"organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative Calitatea procesuala activa presupune identitate dintre titularul cererii de chemare în judecata şi titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii"

În mod greşit a analizat instanţa de fond cererea de chemare în judecata şi calitatea procesual activa a intimatei.

În concret, la pagina nr. 11 din încheierea de şedinţa recurată, instanţa de fond, deşi retine RIL-ul pronunţat prin Decizia nr. 8/02.03.2020, interpretează şi aplica greşit conţinutul acestuia, dând o interpretare şi aplicare eronata şi art. 2 alin. (1) lit. p) şi r) din Legea nr. 554/2004, care definesc noţiunile de interes legitim privat, respectiv interes legitim public.

Astfel, prin Decizia nr. 8/2020, ICCJ (Complet RJL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi a stabilit ca "in interpretarea şi aplicarea unitara a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s) şi art. 8 alin. (11) şi (12) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocării unui interes legitim privat, acesta din urma decurgând din legătura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului".

La pagina nr. 90 din motivarea RJL se retine expres ca "(...) nu este suficienta menţionarea în statut a activităţii de apărare a interesului public ca scop principal al respectivului organism (...)".

Or, instanţa de fond a apreciat că se verifică această legătură/acest interes, de unde rezultă şi calitatea de a formula cererea de chemare în judecată. De asemenea, instanţa a dat eficienta "dispoziţiilor legale menţionate, inclusiv dispoziţiilor art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005, precum şi dispoziţiilor speciale din Legea nr. 554/2004 care impun persoanei vătămate/organism social care intervine pe lângă interesul public afirmat să demonstreze şi an interes privat".

Deci, interesul intimatei este justificat, chiar de către ea însăşi, pe baza actelor sale constitutive, într-o formă mai mult decât generală, care nu este de natură să asigure complinirea rigorilor impuse prin RIL.

În ipoteza din prezenta cauză, în care titularul acţiunii este subiect de drept public, se impune ca acesta sa dovedească faptul ca a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului legitim privat, chestiune asupra căreia intimata nu a făcut nicio precizare concretă, nici prin cererea de chemare în judecată şi nici ulterior, pe parcursul dezbaterilor.

Într-adevăr, intimata a prezentat anumite argumente prin care a încercat să îşi legitimeze calitatea procesuala activa, însă aceste menţiuni nu îi acordă acesteia legitimitate procesuală activa de facto, atâta vreme cât, aşa cum s-a arătat anterior, această chestiune de drept trebuie analizată obligatoriu prin raportare la existenţa unui drept sau interes legitim privat care a fi fost lezat prin actul administrativ atacat, interes decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele Asociaţiei, potrivit statutului.

Toate argumentele intimatei cu privire la presupusa existenta a calităţii sale procesuale active sunt argumente care se circumscriu sferei interesului public, neindicând în concret care este interesul privat vătămat prin OMMAP nr. 1460/2021.

Mai mult, invocarea dispoziţiilor art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005 apare ca fiind lipsită de consecinţe juridice, întrucât acest text de lege nu trebuie analizat singular, ci în concordanţă şi în continuarea celorlalte articole ale acestui act normativ.

Or, din economia întregului act normativ, rezultă cu evidenţă că litigiile care au ca obiect protecţia mediului, având ca obiect anulare act administrativ şi în care organizaţiile neguvernamentale au calitate procesuală activă indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu, sunt cele având ca obiect anularea actelor de reglementare vizate de O.U.G. nr. 195/2005, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2005, respectiv:

"acte de reglementare - decizia etapei de încadrare, aviz de mediu, acord de mediu, autorizaţie de mediu, autorizaţie integrata de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de sera, autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic".

Aşadar, nu orice act administrativ care ar avea un impact negativ asupra mediului (în cazul de faţă, care ar afecta negativ biodiversitatea, după cum susţine reclamanta) poate fi contestat prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 195/2005, ci numai acelea care se încadrează în prevederile art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2005.

Or, Ordinul MMAP nr. 1460/2021 nu reprezintă un act de reglementare în înţelesul O.U.G. nr. 195/2005, astfel încât dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr. 195/2005 nu sunt incidente în speţa de faţă.

Pe cale de consecinţă, întrucât actul administrativ atacat nu face parte din actele de reglementare, legalitatea acestuia neputând fi analizată prin prisma dispoziţiilor art. O.U.G. nr. 195/2005, este evident că nici instanţa nu se poate prevala de dispoziţiile art. 20 alin. (6) din acelaşi act normativ în motivarea soluţiei privind legitimitatea procesuală activă a reclamantei.

De asemenea, o altă consecinţă a celor mai sus prezentate este aceea că nu ne aflam în prezenţa vreunor dispoziţii legale speciale, care să se aplice cu prioritate în analiza excepţiei invocate de subscrisul, în speţa rămânând incidente exclusiv prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s), art. 8 alin. (1 indice 1) din Legea nr. 554/2004, cu luarea în considerare a interpretării date de ÎCCJ prin Decizia RIL nr. 8/2020.

În consecinţă, considerentele instanţei de la pagina nr. 11, paragraful nr. 2, apar ca fiind în dezacord cu legea, fiind eronate; cert este faptul că enumerarea dispoziţiilor legale nu este de natură a contura un interes privat, prin raportare inclusiv la dispoziţiile art. 32 şi 33 C. proc. civ. conform cărora interesul implică un folos efectiv, un avantaj, care se subsumează în speţa de fata obiectului de activitate aplicat, particular al unei entităţi non-profit, specificitate care nu există.

Prin urmare, având în vedere argumentele expuse supra, solicită admiterea motivelor de recurs referitoare la soluţia pronunţată de instanţa de fond referitoare la legitimitatea procesuală activă a intimatei si, pe cale de consecinţă, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

III. Consideraţii privind nelegalitatea soluţiei pronunţate pe excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării OMMAP nr. 1460/2021 fata de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile

Curtea de Apel Târgu Mureş a apreciat ca se impune respingerea ca nefondata a acestei excepţii, reţinând ca, pentru a putea formula o cerere de suspendare a executării actului administrativ unilateral pana la pronunţarea instanţei de fond, este suficient ca reclamantul sa probeze ca a sesizat autoritatea publica emitenta sau pe cea ierarhic superioara cu o plângere prealabila în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("Legea nr. 554/2004"), cu luarea în considerare a faptului ca niciun text de lege nu prevede, ca o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ, obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, cerinţa fiind exclusiv de sesizare a autorităţii publice emitente.

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atunci când a concluzionat ca se impune respingerea excepţiei întrucât reclamanta a sesizat, în condiţiile legii, cu plângere prealabilă autoritatea emitentă a actului administrativ a cărui executare se solicita a fi suspendata şi ca este îndeplinită cerinţa expres prevăzută din acest sens.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunţarea instanţei de fond".

De asemenea, art. 7 din Legea nr. 554/2004 statuează ca:

"(l)Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie sa solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămata, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabila, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. (l')In cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabila poate fi formulata oricând. (2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea speciala prevede o procedura administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

(3)Este îndreptăţită să introducă plângere prealabila şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabila, în cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce în termen de 30 de zile din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţa, pe orice cale, de conţinutul actului. Pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate formula şi peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţa, pe orice cale, de conţinutul acestuia. Termenul de 6 luni prevăzut în prezentul alineat, precum şi cel prevăzut la alin. (1) sunt termene de prescripţie.

(4) Plângerea prealabila, formulata potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la ari. 2 alin. (1) Ut. g).

(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabila.

(6) Plângerea prealabila în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie făcuta în termen de 6 luni, care va începe sa curgă:

a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui; b)de la data când reclamantul a cunoscut cauza anularii, dar nu mai târziu de un an de la încheierea contractului."

Aşadar, textul art. 14 alin. (1) din Legea ni-. 554/2004 este foarte clar, în sensul ca stabileşte una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii în suspendarea executării unui act administrativ, ca fiind dovedirea sesizării autorităţii emitente în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege, care reglementează procedura plângerii prealabile.

De asemenea, un aspect extrem de important este acela ca prezentul demers judiciar, chiar daca are ca obiect o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea ni-. 554/2004, reprezintă tot o acţiune în contencios administrativ care, pentru a fi admisibilă, trebuie sa îndeplinească cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit cărora:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) Ut. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competenta [...]."

În opinia recurentului, pentru o corectă şi legală soluţionare a acestei excepţii, dispoziţiile art. 14, 7 şi 8 din Legea nr. 554/2004 trebuie privite corelat, pentru ca împreună, textele de lege amintite prefigurează o procedură unitară care reglementează condiţiile de admisibilitate ale unei acţiuni având ca obiect cererea de suspendare a executării unui act administrativ, întemeiata pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Aspectul care de-o parte, temeiul de drept al prezentului demers judiciar este reprezentat art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că în cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se face referire la sintagma "sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare'" nu exclude prezenta acţiune din sfera acţiunilor de contencios administrativ care, pentru a fi admisibile, trebuie sa fie precedate obligatoriu de parcurgerea procedurii prealabile, în integralitatea sa.

Obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile rezultă fără putinţă de tăgadă din interpretarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămata într-un drept sau interes legitim putându-se adresa instanţei de contencios numai daca este nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau dacă nu a primit niciun răspuns la plângerea prealabilă în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr 554/2004.

De asemenea, în mod evident, menţionarea sintagmei "sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare'" în cuprinsul art. 14 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia opţiunii legiuitorului ca demersul de suspendare a executării actului administrativ sa fie grefat pe un context procesual predefinit de o cerere îndreptata împotriva actului administrativ, cerere care trebuie sa parcurgă toate etapele procesului administrativ, inclusiv etapa administrativa prealabila sesizării instanţei, în integralitatea acesteia.

Or, devine evident ca acest context procesual preexistent sesizării instanţei de contencios administrativ nu se rezuma la unicul fapt al înregistrării plângerii prealabile la autoritatea emitenta.

Nu în ultimul rând, contrar celor reţinute de instanţa de fond, arătam ca daca intenţia legiuitorului ar fi fost în concordanta cu interpretarea data de instanţa de fond, atunci textul de lege ar fi prevăzut în mod expres o derogare de la dispoziţiile imperative ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Or, atâta vreme cat nu se fac astfel de distincţii în chiar cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raţionamentul Curţii de Apel Târgu Mureş nu are niciun fundament.

Aşadar, cu luarea în considerare a argumentelor anterior expuse, ţinând cont şi de faptul că intimata nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv, acesta s-a limitat doar la a formula plângere prealabila către Ministerul Mediului, Apelor şi fără să aştepte răspunsul la respectiva cerere, adresându-se direct instanţei de judecată, solicită instanţei de control judiciar admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

IV. Consideraţii privind nelegalitatea soluţiei pronunţate cu privire la îndeplinirea condiţiei existentei cazului bine justificat

Apreciază că soluţia pronunţată de instanţa pe cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare a executării OMMAP nr. 1460/2021, prin prisma constatării îndeplinirii cerinţei existenţei unui caz bine justificat, este nelegală, prin raportare la normele de drept material incidente, reţinute de instanţa de fond indicate în cele ce urmează:

Nu a existat o metodă clară de calcul, transparentă şi ştiinţifică pentru determinarea cotelor de recoltare;

Cotele de recoltare au în vedere şi păsările migratoare, cu toate că nu sunt indicate date cu privire la lit. c) din Anexa nr. 8 (date asupra nivelurilor populaţiilor de specii migratoare şi metoda obţinerii lor);

Raportările în temeiul art. 12 din Directiva Păsări au fost deja efectuare şi apreciate de instanţele anterioare ca fiind insuficiente în susţinerea legalităţii cotelor de recoltare (din cauza intervalului temporar de referinţă mult prea îndepărtat de cel inserat în Ordin); România a fost singurul stat membru care nu a furnizat un raport referitor la păsări (Nota nr. 3) care să fie valorificat la acest nivel.

Contrar celor reţinute de instanţă în mod total nelegal, arată că prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-au modificat în anul 2020 (prin Legea nr. 13/2020) fiind eliminată prevederea referitoare la evaluarea speciilor de păsări migratoare pe fiecare fond cinegetic.

Arată că forma actuală a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 este următoarea: "(2)Studiile de evaluare a efectivelor speciilor sedentare admise la vânătoare se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare."

Ordinul nr. 1460/2021 a fost precedat de documentare şi analiza ştiinţifică prin studiile pe care subscrisul le-a efectuat împreună cu F. şi G..

Stabilirea cotelor de recolta s-a realizat prin raportare la realizările cotelor de recoltă din anii anteriori, iar nu la cotele de recoltă aprobate în ultimele 5 sezoane de vânătoare aşa cum s-a calculat în anii anteriori, existând astfel o diferenţă între acestea ce nu trebuie neglijată, după cum urmează:

- la specia porumbel gulerat cota este de 20.493 ex. fata de 37.341 ex. anul trecut;

- la specia porumbel de scorbura cota este de 937 ex. fata de 2.669 ex. anul trecut;

- la specia turturica cota este de 22.376 ex. fata de 41.432 ex. anul trecut;

- la specia graur cota este de 46.855 ex. fata de 84.480 ex. anul trecut;

- la specia prepeliţă cota este de 160.613 ex. fata de 252.299 ex. anul trecut;

- la specia ciocârlia de câmp cota este de 22.9731 ex. fata de 399.844 ex. anul trecut;

- la specia sturz de vase cota este de 6.195 ex. fata de 19.995 ex. anul trecut;

- la specia sturz cântător cota este de 2.867 ex. fata de 9.669 ex. anul trecut;

- la specia porumbel gulerat cota este de 20.493 ex. fata de 37.341 ex. anul trecut;

- la specia cocosar cota este de 22.594 ex. fata de 61.522 ex. anul trecut;

- la specia gâsca de vară cota este de 7.045 ex. fata de 13.940 ex. anul trecut;

- la specia gârliţa mare cota este de 30.396 ex. fata de 50.212 ex. anul trecut;

- la specia găinuşa de baltă cota este de 1.458 ex. fata de 3.259 ex. anul trecut;

- la specia raţa mare cota este de 92.867 ex. fata de 131.120 ex. anul trecut;

- la specia raţa mică cota este de 39.950 ex. fata de 58.495 ex. anul trecut;

- la specia raţa moţată cota este de 357 ex. fata de 3.628 ex. anul trecut;

- la specia raţa sunătoare cota este de 243 ex. fata de 2.303 ex. anul trecut;

- la specia sitar de pădure cota este de 6.107 ex. fata de 14.336 ex. anul trecut;

- la specia lişită cota este de 5.868 ex. fata de 14.885 ex. anul trecut;

- la specia guguştiuc cota este de 8.4301 ex. fata de 124.451 ex. anul trecut;

- la specia ierunca cota este de 236 ex. fata de 607 ex. anul trecut.

Facem precizarea ca activitatea de vânătoare prin metoda capturării nu este utilizata în România decât în scop ştiinţific, de către ONG-uri care au acest obiect de activitate (ex. F., G., H.), astfel ca acest tip de activitate nu are impact asupra populaţiilor de păsări migratoare.

In aceste condiţii, deşi menţionată în Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007 ca studii şi cercetări necesare pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări, în urma preluării acestei prevederi din Directiva Păsări, metoda capturării nu produce efecte asupra populaţiilor de păsări.

În mod eronat a reţinut instanţa de fond, aşa cum s-a arătat şi la fondul cauzei, recurentul a indicat fără echivoc raportările care susţin metoda de calcul folosita.

Astfel, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a folosit în procedura de analiza a datelor referitoare la nivelurile populationale ale principalelor specii de păsări şi la statutul de conservare informaţiile furnizate de I., înscrise pe site-ul acestei organizaţii, precum şi cele furnizate de către F. şi de G. pentru raportarea de către România în baza art. 12 din Directiva Păsări.

Chiar daca la nivel european exista şi alte organizaţii care publica date despre populaţiile speciilor de păsări, I. este instituţia internaţională care stabileşte standardele de protecţie (a vieţii sălbatice) şi la care se face raportarea privind statutul de protecţie. Studiile de cercetare efectuate în perioada 2008 -2013 şi 2013-2018 sunt desfăşurate conform metodologiei acceptate de CE (fiind realizate pe fonduri europene) iar rezultatele acestor studii sunt raportate de România la CE. Ele prezintă statutul de conservare al speciilor de păsări cuprinse în studiu, printre care şi cele admise la vânătoare.

În perioada 2008-2013 s-a realizat de către F. estimarea populaţiilor de păsări în vederea raportării în baza art. 12 din Directiva Păsări către UE. în baza acestor date a fost realizat Atlasul speciilor de păsări de interes comunitar din România din care au fost preluate efectivele speciilor pana în anul 2012. în urma acestui studiu au reieşit efectivele care sunt înscrise în anexele nr. 2 ale referatului pentru cele 25 de specii de păsări începând cu anul 2008/2010 şi pana în anul 2012.

În perioada 2013-2018 s-a realizat de către F. şi G. estimarea populaţiilor de păsări în vederea următoarei raportări în baza art. 12 din Directiva Păsări către UE, reieşind efectivele care sunt înscrise începând cu anul 2013 şi pana în prezent, urmând a se modifica după realizarea următorului studiu.

Având în vedere statutul de conservare al majorităţii speciilor incluse pe anexa ni*. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care s-au propus cote de recolta, dar şi nivelul populaţiilor acestora la nivelul Europei, prezentate în Anexa nr. 2 la Referatul de aprobare nr. x/07.07.2021, cotele de recoltă aprobate sunt de natură să asigure conservarea speciilor chiar şi în cazul speciei turturică care este încadrată ca vulnerabilă dar cu o populaţie la nivelul Europei situată între 11.900.000 şi 8.570.000 exemplare, iar cota de recoltă propusă reprezintă sub 0,3% din aceasta populaţie. Mai mult, cota de recoltă propusă prin actul normativ respectă propunerile formulate de către Comisia Europeana transmise în luna iulie anul curent, situându-se sub 50% din media cotelor de recolta aprobate între 2013-2018. Astfel, pentru speciile de păsări migratoare care prezintă elemente de îngrijorare, Comisia Europeană a notificat statele membre cu privire la mărimea cotelor de recolta, ceea ce nu este cazul pentru celelalte specii de păsări migratoare.

MMAP nu a mai aprobat cote de recolta la 9 din speciile de păsări motivat de efectivele prezentate de acestea corelat cu statutul acestora de conservare.

Mai mult, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 prevede că "În scopul conservării biodiversităţii, regimul juridic al vânării mamiferelor şi păsărilor, inclusiv a celor migratoare, este reglementat de prezenta lege şi de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 57/2007privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice"

După cum se poate observa aceasta prevedere nu instituie o obligaţie în sarcina administratorului faunei cinegetice, ci reglementează aspectul ca pentru conservarea biodiversităţii, vânătoarea se realizează şi cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 57/2007, iar recoltarea legala a acestora se realizează cu respectarea prevederilor din aceste acte normative cu privire la perioadă, metode, zone, etc.

Art. 33 alin. (3), (4) şi (8) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice aprobata prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, conţin următoarele prevederi:

"(3) Speciile de păsări prevăzute în anexa nr. 5 C sunt acceptate la vânătoare, în afara perioadelor de reproducere şi creştere a puilor. " "(4) în cazul speciilor de păsări migratoare prevăzute în anexa nr. 5 C, este interzisa vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit."

"(8) Pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României este necesara realizarea de studii şi cercetări având ca subiect temele prevăzute în anexa nr. 8."

Niciuna din aceste prevederi nu este încălcată prin OMMAP nr. 1460/2021 deoarece perioada de vânare pentru fiecare dintre speciile de păsări sedentare sau migratoare este stabilita, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 57/2007 şi ale Directivei Păsări, prin Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte studiile de evaluare prin metoda inelarii, reţinute de instanţa ca o condiţie esenţială în promovare ordinului, prevăzute de Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007, se face precizarea că "metoda inelării" nu este o metodă de evaluare/estimare a mărimii populaţiilor de păsări, aceasta fiind o metodă prin care se realizează cercetarea/studierea păsărilor, în special a celor migratoare.

În manualul intitulat "Elemente de Ornitologie - Note de curs", al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Biologie, autor Lector dr. Nicolae Crăciun, Bucureşti, 2008, la Capitolul IX - Metode de cercetare a păsărilor, Secţiunea 45 - Metode ecologice (ii) Metode pentru studiul migraţiei, se precizează următoarele:

"(ii) Metode pentru studiul migraţiei. Principala metoda folosita pentru studiul migraţiei sezoniere şi a deplasărilor locale ale populaţiilor de păsări este metoda inelarii. Adulţii şi puii simt prinşi cu plase ornitologice şi sunt inelaţi cu inele oficiale, standardizate la nivel internaţional. Rolul de colectare şi centralizare a datelor de capturare, lansare şi recapturare revine Centralei Ornitologice Romane, fondata în 1933, obţinându-se astfel informaţii valoroase privind căile de migraţie şi cartierele de iernare a păsărilor."

Inclusiv F., în realizarea studiilor asupra păsărilor migratoare cu privire la estimarea numărului acestora, recunoaşte prin scrisoarea nr. 2385/16.09.2019 ca nu foloseşte aceasta metoda, respectiv, " estimarea numărului de ciocârlii de câmp (Alauda arvensis) menţionat la pag. 336 din Atlasul Păsărilor de interes comunitar din România", ediţia 2015 la care face trimitere Ministerul Apelor şi Pădurilor în comunicatul de presă nu s-a efectuat prin metoda "Inelării" (metoda indicata la Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007) ci prin alte metode. Metoda inelarii poate fi folosită pentru studierea populaţiilor de păsări migratoare aflate în pasai şi nu pentru evaluarea populaţiilor cuibăritoare.

Studiul păsărilor prin metoda inelarii se realizează în cadrul temelor de cercetare privind migraţia păsărilor, pentru stabilirea cailor/culoarelor de migraţie şi a locurilor de migraţie şi nu pentru estimarea (evaluarea) populaţiilor de păsări.

Alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare, prevede în mod expres activităţile care sunt interzise în vederea protejării tuturor speciilor de păsări, iar la alin. (8) este prevăzut faptul ca pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile speciilor de păsări este necesara realizarea de studii şi cercetări având ca subiect temele prevăzute în Anexa nr. 8 la aceasta.

Astfel, din economia textului de lege, se înţelege că măsurile dispuse de alin. (2) al art. 33 sunt obligatorii de realizat, iar dispoziţiile alin. (8) al aceluiaşi articol sunt complementare fără a fi însă obligatorii în scopul aprobării cotelor de recoltă.

Concluzia celor anterior menţionate este aceea că stabilirea cotelor de recoltă pentru speciile de păsări sedentare şi migratoare nu este corelată sau condiţionată de realizarea studiilor şi cercetărilor prevăzute în Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007, aşa cum reţine instanţa.

În sensul celor afirmate cu privire la "metoda inelării" este relevant de menţionat cele susţinute de CJUE, din care se desprinde fără echivoc faptul că această este o metodă de cercetare şi nu de evaluare/estimare.

Mai mult, aşa cum s-a arătat, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a realizat în decursul timpului, prin organisme specializate, astfel de cercetări asupra populaţiilor de păsări migratoare, iar în scopul protejării, pe lângă adaptarea legislaţiei, în temeiul O.U.G. nr. 57/2007, au fost înfiinţate 13 parcuri naţionale, 15 parcuri naturale, 383 situri de importanta comunitara şi în mod special pentru păsări, 148 de situri de protecţie avifaunistică. în toate aceste arii protejate, practicarea vânătorii realizându-se cu respectarea planurilor de management sau fiind interzisa, (a se vedea site-ul http://mmediu.ro/articol/baza-de-date-privind-ariile-naturale-protejate-si-aprobarea-planurilor-de-management-ale-acestora/1664 precum şi link-ul https://www.x.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/23-de-noi-arii-naturale-protejate-din-romania-vor-fi-incluse-in-reteaua-ecologica-europeana-natura-2000)

Contrar celor reţinute de instanţă, nu există nicio prevedere legala care să oblige autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare să aprobe cotele de recoltă pentru speciile de păsări migratoare în baza unor metode clare de calcul transparente şi ştiinţifice care să colecteze date de reproducere.

În ceea ce priveşte reţinerile instanţei cu privire la specia turturică, precizează că prin scrisoarea Comisiei Europene sunt emise recomandări, iar nu stabilite obligaţii.

Astfel, România urmând soluţia adoptata de către Bulgaria, Cipru, Italia şi Malta (paragraful 2 din scrisoarea CE) a aprobat recoltarea unui număr de 22376 exemplare ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din cotele de recolta aprobate în perioada 2013-2018.

Poziţia MMAP este corecta şi legala, iar Curtea nu are clara imaginea de ansamblu a unei lucrări de evaluare, care se realizează pe parcursul unui an de zile, pentru fiecare specie de fauna, pe fiecare fond cinegetic.

Pentru a se ajunge la rezultatele care stau ulterior la baza stabilirii cotelor de recolta pentru mamiferele sedentare şi a celor 2 specii de păsări sedentare se realizează observaţii şi numărători în toate perioadele anului, ceea ce nu se poate realiza în cazul unor specii de păsări care stau pe teritoriul ţării doar câteva săptămâni şi care pot fi văzute şi pe mai multe fonduri cinegetice, ceea ce ar duce la o înregistrare multiplă şi deci la efective nereale.

Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează activitatea de management al faunei cinegetice şi de practicare a vânătorii, inclusiv pentru unele specii de păsări migratoare pentru care Directiva Păsări acorda dreptul de recoltare.

Contrar celor reţinute de instanţa, Directiva Păsări, precum şi celelalte tratate sau acorduri menţionate de către reclamanta nu prevede o metodologie ştiinţifică, nici pentru evaluarea efectivelor speciilor de păsări migratoare care sa se desfăşoare pe teritoriile statelor membre, şi nici pentru stabilirea mărimii cotelor de recolta, iar MMAP a avut la baza stabilirii cotelor de recolta pentru speciile de păsări migratoare, datele prezentate în lucrări ştiinţifice realizate de alte entităţi cu expertiza în domeniu. Studii care sunt luate în considerare de către foruri internaţionale dar sunt blamate şi nerecunoscute de către organisme din România şi chiar instanţe de judecata.

Instanţa nu a ţinut cont de argumentele prezentate de MMAP cu privire la faptul ca la stabilirea cotelor de recolta au fost luate în considerare datele prezentate pe site-ul I., cat şi estimările efectivelor de păsări prezentate în Atlasul speciilor de păsări de interes comunitar din România ediţia 2015 întocmit de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Direcţia Biodiversitate sub coordonarea ştiinţifică a F. şi a G. şi nici faptul ca datele furnizate de acest site au fost transmise şi de către România în baza obligaţiilor ce le are conform directivelor europene.

Curtea a reţinut că modul de stabilire al cotelor de recoltă nu este fundamentat pe o bază ştiinţifică, însă nu a precizat dacă există sau dacă i-a fost prezentată o astfel de bază ştiinţifică de calcul/stabilire a cotelor de recoltă, rezumându-se să facă trimitere doar la principiile prevăzute de O.U.G. nr. 57/2007 unde nu este prevăzută o astfel de modalitate.

În acest context, în mod clar, cel puţin la o simplă pipăire a fondului nu transpare niciun motiv de vădita nelegalitate şi care să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură OMMAP nr. 1460/2021.

În concluzie, în cauză nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat.

V. Consideraţii privind nelegalitatea soluţiei pronunţate cu privire la îndeplinirea condiţiei existenţei unei pagube iminente

Referitor la paguba iminentă, instanţa de fond a aplicat eronat prevederile art. 14 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 la situaţia particulară a spetei.

Cu prioritate arătam ca aceasta condiţie este indisolubil legată de condiţia cazului bine justificat, condiţie pe care nu o apreciem ca fiind întrunită în cauză.

Apoi, paguba iminentă implică prin definiţie, un prejudiciul material viitor şi previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public. Prejudiciul trebuie să fie unul concret, dovedit, nu speculat.

În plus, iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată; îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute ca atare în acţiunea formulată. Or, nu s-a administrat niciun probatoriu pe acest aspect.

Or, instanţa de fond nu reţine un prejudiciu material, patrimonial, concret, ci doar reţine că stabilirea cotelor de recoltare lezează principiul conservării biodiversităţii faunei cinegetice şi păstrarea echilibrului ecologic, făcând trimitere inclusiv la principiul precauţiei.

Din această perspectivă, soluţia instanţei este inclusiv nemotivată.

Mai mult instanţa a dispus în această manieră fără a analiza mărimea cotelor de recoltă aprobate.

O simplă analiză comparativă a cotelor de recoltă aprobate în anul 2020 şi a celor din anul 2021 (anterior indicată) ar fi reliefat diferenţa majoră dintre acestea aşa cum sunt prezentate mai sus, ceea ce scoate în evidenţă precauţia pe care MMAP a avut-o la stabilirea cotelor de recoltă criticate.

Suplimentar, arată că:

a) Recoltarea tuturor speciilor de fauna admise la vânătoare, inclusiv păsările sedentare şi migratoare, se realizează doar în perioada de vânătoare stabilita de Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, pentru fiecare specie, în funcţie de ecologia şi biologia acesteia, legiuitorul a stabilit o perioadă distinctă din an în care se poate recolta. Recoltarea în afara acestei perioade reprezintă infracţiune de braconaj.

b) Ordinul MMAP nr. 1460/2021 prevede la art. 1 alin. (2) ca "Numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător este prevăzut în anexa nr. 4. ". Astfel, numărul de exemplare care se pot recolta de către un vânător într-o zi nu poate fi mai mare decât cel prevăzut în Anexa nr. 4 la ordin, dar fără a depăşi cota de recoltă aprobată prin Anexele 1-3 la acesta.

c) Realizarea cotelor de recoltă la toate speciile de faună cinegetică, dar în special la speciile de păsări este condiţionată de o serie de factori dintre care enumerăm: perioada de vânătoare, existenta solicitărilor din partea vânătorilor, prezenta speciilor migratoare pe fondurile cinegetice, condiţiile meteorologice din perioada de vânătoare, astfel ca recoltarea acestora nu se realizează doar prin simpla aprobarea a cotelor de recolta, ci prin îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii.

Având în vedere cele prezentate, se constata ca nu se poate crea o paguba iminenta asupra populaţiilor de specii de păsări, cu atât mai mult cu cât activitatea de vânătoare nu este similară ca efect cu o catastrofă naturală, fiind reglementată legal. Astfel, activitatea de vânătoarea se practică doar în perioada de recoltare, doar ziua, de către vânători, în baza autorizaţiei de vânătoare cu respectarea numărului de exemplare/zi/vânător.

Pe de altă parte însă, soluţia pronunţată de instanţa de fond are efecte clare în plan economic, ecologic şi social, după cum urmează, fără ca enumerarea să fie limitativă:

1. afectează bugetul de stat, bugetele locale şi fondul pentru mediu prin neîncasarea sumelor de la gestionarii fondurilor cinegetice, ca efect al imposibilităţii respectării de către MMAP a clauzelor contractuale, sub aspectul asigurării gestionarilor fondurilor cinegetice dreptul de a organiza şi desfăşura acţiuni de vânătoare şi de a valorifica în fiecare an cotele de recolta (art. 3 alin. (3) din contractul de gestionare);

2. afectează bugetul de stat prin plata despăgubirilor pentru pagubele pe care exemplare din speciile de fauna cinegetica admise la vânătoare le produc culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice, în condiţiile în care vânarea lor nu se poate realiza din cauza suspendării cotelor de recolta (art. 13 alin. (3) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare);

3.produce, indirect, prejudicii gestionarilor fondurilor cinegetice prin imposibilitatea valorificării cotelor de recolta;

4. pierderea locurilor de muncă şi intrarea în şomaj pentru angajaţii asociaţiilor de vânătoare a căror capacitatea de autofinanţare scade ca efect al restrângerii obiectului de activitate;

5. dezechilibre în populaţiile unor specii de faună sălbatică strict protejate prin imposibilitatea ţinerii sub control a efectivelor unor specii de păsări admise la vânătoare.

Faţă de toate motivele anterior expuse, apreciază că din probatoriul administrat în speţă şi la o simplă antamare a fondului cauzei, nu rezultă că există suspiciuni în ceea ce priveşte legalitatea actului administrativ atacat şi că nici nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu iminent, motiv pentru care soluţia dispusă de instanţa de fond este nelegală.

În concluzie, având în vedere toate argumentele prezentate anterior, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă şi a sentinţei recurate, iar în rejudecare:

• în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

• în secundar, casarea sentinţei recurate, iar în rejudecare:

1. pe cale de excepţie:

- respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă;

- respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă,

2.pe fond, respingerea ca neîntemeiata a cererii de chemare în judecată.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze (fond şi recurs).

B. Recurenta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, susţine aplicarea art. 14 alin. (4) din Legea 554/2004 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de intervenţie principală, casare urmată de rejudecarea cererii de suspendare şi respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată .

Recurenta critică soluţia instanţei de fond, apreciind că este pronunţată cu aplicarea eronată a prevederilor art. 14 alin. (6) coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) şi lit. ţ) din Legea 554/2004.

în primul rând, apreciază că instanţa de fond, în mod nelegal a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, reţinând că "prezentul dosar vizează suspendarea în tot a ordinului nr. 1460/2021 emis de ministerul pârât, iar dosarul nr. x/2021 al Curţii de Braşov are ca obiect anularea parţială a anumitor prevederi din acelaşi ordin; reclamanţii din cele două cauze sunt distincţi (...)" şi apreciind că nu suntem în prezenţa unui caz de litispendenţă între cele două dosare şi că, în acest nu poate interveni suspendarea de drept pe care o invocă reprezentantul D..

Conform prevederilor art. 22 C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile şi are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. în acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (6) din Legea 554/2004, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.

În speţă, judecătorul fondului în mod eronat a interpretat că obiectul prezentei cauze de suspendarea în tot a ordinului este diferit de obiectul dosarului nr. x/2021, de anularea parţială a anumitor prevederi din acelaşi ordin, în condiţiile în care contestarea art. 5-10 din ordinul atacat ar fi lipsită de interes.

Aşa cum se poate constata, motivele pentru care s-a solicitat anularea ordinului nr. 1460/2021 emis de ministerul mediului, apelor şi pădurilor, sunt aceleaşi în ambele dosare, respectiv nefundamentarea şi nemotivarea ordinului şi încălcarea prevederilor unor acte normative cu forţă juridică superioară, respectiv Directiva "Păsări".

Referitor la cazul bine justificat se invocă lipsa oricărei metode ştiinţifice, a studiilor de fundamentare în vederea stabilirii cotelor de vânătoare, lipsa evaluării speciilor în cursul ultimilor 2 ani.

Cu privire ia condiţia pagubei iminente se invocă principiul precauţiei cu incidenţă în materie de dreptul mediului care are în vedere caracterul iremediabil al acestor daune în măsura în care ordinul atacat ar rămâne în vigoare şi că lipsa unor metode ştiinţifice si calculul arbitrar al cotelor contribuie esenţial la un dezechilibru care nu poate fi ajustat cu uşurinţă, prin intervenţia umană, că vânarea unor asemenea specii de păsări trebuie să aibă în vedere rata de mortalitate a speciei în sine.

Aceste motive de fapt care stau la baza prezentei cereri de suspendare, sunt invocate şi de către Asociaţia "J." în cererea de suspendare ce face obiectul dosarului nr. x/2021

Drept pentru care, solicită să se constate că, în speţă este incident art. 14 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ, urmând a fi dispusă suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021

În al doilea rând, roagă instanţa să constate în soluţionarea prezentei cauze, respectiv pentru a dispune suspendarea ordinului nr. 1460/2021 emis de ministerul mediului, apelor şi pădurilor, Curtea de Apel Târgu Mureş a intrat în judecata fondului, procedând la analizarea criticilor de nelegalitate pe care ar trebui să se întemeieze cererea de anulare a actului administrativ, încălcând astfel condiţia neprejudecării fondului.

Menţionează Curtea, că "nu poate să treacă cu vederea poziţiile clare şi mai ales contrare celor exprimate de pârât, aparţinând acestor specialişti pe a căror expertiză Ministerul susţine că s-a bazat în determinarea cotelor anuale şi care reclamă necesitatea existenţei unor metode clare de calcul transparente şi ştiinţifice care să colecteze date de reproducere şi mortalitate pentru cotele de recoltă anuale" - pagina 13 din sentinţa recurată,

Arătând, totodată că, "invocarea de către pârât a raportărilor realizate conform art. 12 din Directiva Păsări nu apare la acest moment suficientă, în condiţiile în care deşi depus la dosar acest raport, acesta nu furnizează în mod nemijlocit metoda/metodele utilizate pentru determinarea cotelor de recoltare în condiţiile în care acesta trebuia să rezulte clar, neechivoc din însăşi raportarea invocată"

Instanţa de fond poate suspenda executarea actului administrativ dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, care trebuie dovedite de reclamant: existenta unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Actul administrativ beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate, iar sarcina probei în răsturnarea acestei prezumţii revine reclamantului care afirmă nelegalitatea actului.

Potrivit definiţiei legale a cazului bine justificat, prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. t) din legea 554/2004, reclamantul trebuie să dovedească acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, nefiind suficient doar să afirme existenţa unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii, care fără o cercetare aprofundată să permită formarea unui dubiu, serios asupra legalităţii actului, ca prezumţia de legalitate să fie răsturnată.

Cu privire la aspectele reţinute de către instanţa de fond, arătăm că, în România activitatea de vânătoare nu se desfăşoară prin capturare, astfel că această metodă, deşi este menţionată în Anexa 8 la O.U.G. nr. 57/2007 ca studii şi cercetări necesare pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări, în urma preluării acestei prevederi din Directiva Păsări, nu produce efecte asupra populaţiilor de păsări. Această capturare se realizează doar în scop ştiinţific de către ONG-uri care au acest obiect de activitate (ex. F., G., H.), astfel că acest tip de activitate nu are impact asupra populaţiilor de păsări migratoare.

Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 prevede că "în scopul conservării biodiversităţii, regimul juridic al vânării mamiferelor şi păsărilor, inclusiv a celor migratoare, este reglementat de prezenta lege şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice."

După cum se poate observa această prevedere nu instituie o obligaţie în sarcina administratorului faunei cinegetice ci reglementează faptul că pentru conservarea biodiversităţii, vânătoarea se realizează şi cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 57/2007, iar recoltarea legală a acestora se realizează cu respectarea prevederilor din aceste acte normative cu privire la perioadă, metode, zone, etc.

Art. 33 alin. (3), (4) şi (8) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice aprobată prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, conţin următoarele prevederi:

"(3) Speciile de păsări prevăzute în anexa nr. 5 C sunt acceptate la vânătoare, în afara perioadelor de reproducere şi creştere a puilor."

"(4) în căzui speciilor de păsări migratoare prevăzute în anexa nr. 5 C, este interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit."

"(8) Pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României este necesară realizarea de studii şi cercetări având ca subiect temele prevăzute în anexa nr. 8."

Toate aceste prevederi nu sunt încălcate prin ordinul criticat deoarece perioada de vânare pentru fiecare dintre speciile de păsări sedentare sau migratoare este stabilită, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 57/2007 şi ale Directivei Păsări, prin Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte studiile de evaluare prin metoda inelarii, facem precizarea că "metoda inelarii" nu este o metodă de evaluare/estimare a mărimii populaţiilor de păsări, aceasta fiind o metodă prin care se realizează cercetarea/studierea păsărilor, în special a celor migratoare.

În manualul intitulat "Elemente de Ornitologie - Note de curs", al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Biologie, autor Lector dr. Nicolae Crăciun, Bucureşti, 2008, la Capitolul IX - Metode de cercetare a păsărilor, Secţiunea 45 - Metode ecologice (ii) Metode pentru studiul migraţiei, se precizează următoarele:

"(ii) Metode pentru studiul migraţiei. Principala metodă folosită pentru studiul migraţiei sezoniere şi a deplasărilor locale ale populaţiilor de păsări este metoda inelarii. Adulţii şi puii sunt prinşi cu plase ornitologice şi sunt inelaţi cu inele oficiale, standardizate la nivel internaţional. Rolul de colectare şi centralizare a datelor de capturare, lansare şi recapturare revine Centralei Ornitologice Române, fondată în 1933, obţinându-se astfel informaţii valoroase privind căile de migraţie şi cartierele de iernare a păsărilor."

Inclusiv F., în realizarea studiilor asupra păsărilor migratoare cu privire la estimarea numărului acestora, recunoaşte prin scrisoarea nr. 2385/16.09.2019 că nu foloseşte această metodă, respectiv, "estimarea numărului de ciocârlii de câmp (Alauda arvensis) menţionat la pag. 336 din Atlasul Păsărilor de interes comunitar din România", ediţia 2015 la care face trimitere Ministerul Apelor şi Pădurilor în comunicatul de presă nu s-a efectuat prin metoda "Inelarii" (metodă indicată la Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007) ci prin alte metode. Precizăm că metoda inelarii poate fi folosită pentru studierea populaţiilor de păsări migratoare aflate în pasaj şi nu pentru evaluarea populaţiilor cuibăritoare".

Studiul păsărilor prin metoda inelarii se realizează în cadrul temelor de cercetare privind migraţia păsărilor, pentru stabilirea căilor/culoarelor de migraţie şi a locurilor de migraţie şi nu pentru estimarea (evaluarea) populaţiilor de păsări.

Alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare, prevede în mod expres activităţile care sunt interzise în vederea protejării tuturor speciilor de păsări, iar la alin. (8) este prevăzut faptul că pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile speciilor de păsări este necesară realizarea de studii şi cercetări având ca subiect temele prevăzute în Anexa nr. 8 la aceasta.

Astfel, din economia textului de lege, se înţelege că măsurile dispuse de alin. (2) al art. 33 sunt obligatorii de realizat iar dispoziţiile alin. (8) al aceluiaşi articol sunt complementare fără a fi însă obligatorii în scopul aprobării cotelor de recoltă.

Stabilirea cotelor de recoltă pentru speciile de păsări sedentare şi migratoare nu este corelată sau condiţionată de realizarea studiilor şi cercetărilor prevăzute în Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007, aşa cum susţine reclamanta.

În sensul celor afirmate cu privire la "metoda inelarii" este relevant de menţionat cele susţinute de CJUE, din care se desprinde fără echivoc faptul că aceasta este o metodă de cercetare si nu de evaluare/estimare.

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a realizat în decursul timpului, prin organisme specializate, astfel de cercetări asupra populaţiilor de păsări migratoare, iar în scopul protejării, pe lângă adaptarea legislaţiei, în temeiul O.U.G. nr. 57/2007, au fost înfiinţate 13 parcuri naţionale, 15 parcuri naturale, 383 situri de importanţă comunitară şi în mod special pentru păsări, 148 de situri de protecţie avifaunistică. în toate aceste arii protejate, practicarea vânătorii realizându-se cu respectarea planurilor de management sau fiind interzisă, (a se vedea site-ul http://mmediu.ro/articol/baza-de-date-privind-ariile-naturale-protejate-si-aprobarea-planurilor-de-management-ale-acestora/1664 precum şi link-ul https://www.x.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/23-de-noi-arii-naturale-protejate-din-romania-vor-fi-incluse-in-reteaua-ecologica-europeana-natura-2000)

Contrar celor reţinute de instanţă, nu există nicio prevedere legală care să oblige autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare să aprobe cotele de recoltă pentru speciile de păsări migratoare în baza unor metode clare de calcul transparente şi ştiinţifice care să colecteze date de reproducere şi mortalitate.

În ceea ce priveşte reţinerile instanţei cu privire la specia turturică, facem precizarea că prin scrisoarea Comisiei Europene sunt trasate statelor membre recomandări, şi nu obligaţii. Astfel, România urmând soluţia adoptată de către Bulgaria, Cipru, Italia şi Malta (paragraful 2 din scrisoarea CE) a aprobat recoltarea unui număr de 22376 exemplare ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din cotele de recoltă aprobate în perioada 2013-2018.

Pentru a se ajunge la rezultatele care stau ulterior la baza stabilirii cotelor de recoltă pentru mamiferele sedentare şi a celor 2 specii de păsări sedentare se realizează observaţii şi numărători în toate perioadele anului, ceea ce nu se poate realiza în cazul unor specii de păsări care stau pe teritoriul ţării doar câteva săptămâni şi care pot fi văzute şi pe mai multe fonduri cinegetice, ceea ce ar duce la o înregistrare multiplă şi deci la efective nereale.

Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează activitatea de management al faunei cinegetice şi de practicare a vânătorii, inclusiv pentru unele specii de păsări migratoare pentru care Directiva Păsări acordă dreptul de recoltare.

Contrar celor reţinute de instanţă, Directiva Păsări, precum şi celelalte tratate sau acorduri menţionate de către reclamantă nu prevede o metodologie ştiinţifică, nici pentru evaluarea efectivelor speciilor de păsări migratoare care să se desfăşoare pe teritoriile statelor membre, şi nici pentru stabilirea mărimii cotelor de recoltă, iar MMAP a avut la baza stabilirii cotelor de recoltă pentru speciile de păsări migratoare, datele prezentate în lucrări ştiinţifice realizate de alte entităţi cu expertiză în domeniu. Studii care sunt luate în considerare de către foruri internaţionale dar sunt blamate si nerecunoscute de către organisme din România şi chiar instanţe de judecată.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, cea a pagubei iminente, aşa cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, vă rugăm să constataţi că aceasta este indisolubil legată condiţia cazului bine justificat, condiţie care de asemenea nu este îndeplinită în cauză.

Reţinerile instanţei cu privire la necesitatea prevenirii pagubei iminente lipsesc cu desăvârşire, aceasta făcând doar trimitere la principiul precauţiei fără a analiza mărimea cotelor de recoltă aprobate. O simplă analiză comparativă a cotelor de recoltă aprobate in anul 2020 şi a celor din anul 2021 ar fi reliefat diferenţa majoră dintre acestea aşa cum sunt prezentate mai sus, ceea ce scoate în evidenţă precauţia pe care MMAP a avut-o la stabilirea cotelor de recoltă criticate.

Mai mult:

a) Recoltarea tuturor speciilor de faună admise la vânătoare, inclusiv păsările sedentare şi migratoare, se realizează doar în perioada de vânătoare stabilită de Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, pentru fiecare specie, în funcţie de ecologia şi biologia acesteia, legiuitorul a stabilit o perioada distinctă din an în care se poate recolta. Recoltarea în afara acestei perioade reprezintă infracţiune de braconaj.

b) Ordinul MMAP nr. 1460/2021 prevede la art. 1 alin. (2) că "Numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător este prevăzut în anexa nr. 4.". Astfel, numărul de exemplare care se pot recolta de către un vânător într-o zi nu poate fi mai mare decât cel prevăzut în Anexa nr. 4 la ordin, dar fără a depăşi cota de recoltă aprobată prin Anexele 1-3 la acesta.

c) Realizarea cotelor de recoltă la toate speciile de faună cinegetică, dar în special la speciile de păsări este condiţionată de o serie de factori dintre care enumerăm: perioada de vânătoare, existenţa solicitărilor din partea vânătorilor, prezenţa speciilor migratoare pe fondurile cinegetice, condiţiile meteorologice din perioada de vânătoare, astfel că recoltarea acestora nu se realizează doar prin simpla aprobarea a cotelor de recoltă, ci prin îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii.

Având în vedere cele prezentate, se constată că nu se poate crea o pagubă iminentă asupra populaţiilor de specii de păsări. Activitatea de vânătoare nu este similară ca efect cu o catastrofă naturală care distruge în câteva ore un oraş. Astfel, activitatea de vânătoarea se practică doar în perioada de recoltare, doar ziua, de către vânători, în baza autorizaţiei de vânătoare cu respectarea numărului de exemplare/zi/vânător.

De asemenea, rugăm instanţa să constate că în cadrul acestei proceduri nu se pot face aprecieri cu privire la modul în care ordinul contestat răspunde exigenţelor Directivei, deşi aceasta a fost avută în vedere la elaborarea actului normativ, aşa cum rezultă din preambul, iar pe de altă parte, prin Ordinul nr. 1460/2021 au fost micşorate cotele de recoltă, iar pentru unele specii nu s-au mai aprobat cote de recoltă astfel încât numărul păsărilor recoltate să nu mai ameninţe nivelurile satisfăcătoare ale populaţiei în acord principiul asigurării utilizării raţionale în scopul conservării biodiversităţii faunei cinegetice şi păstrarea echilibrului cinegetic.

Arată că, în opinia sa cererea reclamantei nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din legea 554/2004, nefiind îndeplinite cele două condiţii de admisibilitate - cazul bine justificat şi paguba iminentă, dar nici condiţia de neprejudecare a fondului cauzei, fapt demonstrat de sentinţa recurată.

În concluzie, actul contestat a fost elaborat după parcurgerea etapei de consultare şi dezbatere publică, în baza unui referat de aprobare întocmit de Direcţia managementul resurselor cinegetice, în baza studiilor de evaluare întocmite pentru îndeplinirea obligaţiei de raportare conform prevederilor art. 12 din Directiva Păsări si cu avizul Consiliului National de Vânătoare.

C. Recurenta E.,

A solicitat casarea Sentinţei 113 din 26 noiembrie 2021, arătând că instanţa de fond a ignorat prevederi legale, admiţând cererea de suspendare . Susţine că instanţa de fond a făcut o descriere a cadrului normativ naţional şi al Directivei Păsări, considerând că reglementarea cotelor de extracţie pe calea Ordinului de Ministru (OM), 1460/2021, este nefundamentată din perspectiva acestor acte normative, deci este întrunită condiţia cazului bine justificat.

Faţă de concluziile instanţei, trebuie precizat, că instanţa de fond a avut o atitudine profund părtinitoare, ignorând în totalitate orice argument adus de către subscrisa în calitate de intervenient "uitând" chiar să precizeze aceste argumente printre cele reţinute de instanţă.

În argumentarea sa instanţa de fond a omis o prevedere legislativă care trebuia să ducă/la respingerea cererii de suspendare, este vorba de prevederile art. 17, alin. (2), din Legea 407/2006, care stipulează: "Studiile de evaluare a efectivelor speciilor sedentare admise la vânătoare ...". Din interpretarea acestui articol reiese se efectuează studii de evaluarea, care au ca scop inventarierea exemplarelor din speciile admise la vânătoare, doar pentru tipul de animale sălbatice care se nasc, trăiesc şi dispar pe teritoriul naţional, adică sedentare. în noţiunea de specii sedentare nu se includ speciile care sosesc pe teritoriul României, iar şederea lor are un caracter strict delimitat temporal, adică pentru o durată limitată de timp şi care mai apoi părăsesc teritoriul României (aşa numitul pasaj).

Toată argumentarea instanţei cum că trebuie efectuate studii la păsările migratoare pentru identificarea numărului de păsări, precum şi dacă vânătoarea ar periclita existenţa speciei, este inutilă din perspectiva prevederilor clare ale Legii 407/2006, care instituie obligativitatea studiilor doar pentru speciile sedentare.

În plus, în sensul argumentării lipsei studiilor, instanţa, aduce ca argument suprem poziţia "instituţională europeană în materie" (pag. 13 ultimul aliniat), arătând că România nu şi-a îndeplinit obligaţiile de raportare pe Directiva Păsări. Ceea ce instanţa a ignorat în totalitate, deşi subscrisa a arătat acest fapt în cadrul dezbaterilor, este faptul că obligaţia de raportare a efectivelor de specii revenea unui ONG plătit de către MMAP, respectiv Societăţii Ornitologie Române, care era exact parte a unuia dintre intervenienţi a B.. Adică intervenientul solicită suspendarea ordinului, pentru neîndeplinirea obligaţiilor de raportare care reveneau uneia dintre asociaţiile componente.

2. Instanţa face aprecieri asupra unor acte normative, completând caracterul acestor acte normative, în sens restrictiv.

Instanţa invocă în sprijinul tezei că ar fi necesare studii la păsările de migratoare prevederile O.U.G. nr. 27/2007, art. 33, alin. (8), uitând însă că prevederile unui act normativ nu se interpretează în sens restrictiv ci în sensul gândit de legiuitor. în paranteză subliniem că acest articol trebuie interpretat coroborat cu art. 17, alin. (2), din Legea 407/2006, nu disparat.

În nici un articol, din întreg cadrul normativ românesc nu există o prevedere care să instituie obligativitatea unor studii cu caracter anual, pentru păsări migratoare, care îşi desfăşoară existenţa pe mai multe continente. Instanţa ignoră însă cu bună ştiinţă faptul că Directiva Păsări, instituie obligativitatea unor rapoarte multianuale, făcute pentru o perioadă de 6 ani, nu doar României ci tuturor statelor din UE, exact în scopul identificării populaţiei de păsări migratoare, la nivel continental. în fapt aceste rapoarte stau la baza aprecierilor dacă o specie este sau nu periclitată şi dacă IUCN (organism mondial), declară specia respectivă ca o specie periclitată sau nu la nivel mondial.

Faptul că instanţa susţine, în mod indirect faptul că sunt necesare studii anuale contrazice chiar fiziologia animală, deoarece existenţa unei specii migratoare, este influenţată de o serie de factori transnaţionali, care nu pot fi apreciaţi pe calea unui studiu naţional! Spre exemplu, populaţia de gâşte cuibăreşte în Rusia, iar numărul de eclozări depinde de temperaturile înregistrate la data cuibăritului, dacă se înregistrează un val de frig arctic, atunci populaţia scade, iar în România ajung mai puţine gâşte deoarece numărul lor a fost diminuat de frig, nu de vânătoare! Acest fenomen este unul anual şi nu influenţează existenţa multianuală a speciei de gâşte şi evoluţia în timp a speciei, de aceea pentru existenţa unor date cât mai exacte studiile se fac cu caracter multianual, pentru a elimina factorii anuali care influenţează populaţia de gâşte (în cazul exemplului nostru) şi pentru a elimina astfel datele eronate şi a asigura echilibrul economic.

În plus ca un argument, logic, în condiţiile în care vânătoare se face pe întreg teritoriul Europei cum poate influenţa vânătoare în România existenţa speciei, în condiţiile în care în următoarele state nu există cote de extracţie: Austria, Belgia, Danemarca (pentru o singură specie Gâscă cu picior roz, se face o ajustare anuală a sezonului de vânătoare), Estonia, Germania, Irlanda, Olanda, Marea Britanie, Suedia.

3. Instanţa a omis, că condiţiile de admitere a unei cereri de suspendare trebuie întrunite cumulativ.

Instanţa de fond nu indică absolut deloc, care este prejudiciul iminent şi greu de reparat, care dus la suspendarea OM.

Conform cu Legea 504/2004 a contenciosului administrativ, art. 2, alin. (1), lit. ş), referitor la pagubă iminentă, se prevede că aceasta este "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public". Pe calea unei Decizii a ICCJ, se subliniază că "De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparaf1.

Din prevederile normative şi practica ÎCCJ, se desprinde cu claritate că prejudiciul trebuie indicat cu precizie, nu este suficient să fie prezentate prejudicii generale, care nu pot fi apreciate în materialitate lor şi nu se pot deduce efectele greu sau imposibil de reparat.

Prejudiciu iminent este un element care este indicat de către reclamant, în fiecare caz în parte şi se apreciază de către instanţa de judecată tot în fiecare caz în parte, neexistând un prejudiciu universal, general valabil aplicabil în cazul oricărei cereri de suspendare a unui act normativ. în condiţiile în care A., a omis să indice elementele care permit aprecierea prejudiciului, se ridică întrebarea cum a reuşit instanţa de fond să aprecieze întrunirea elementelor legale, pentru admiterea cererii de suspendare.

În fapt instanţa de fond a atins subiectul pagubei iminente, în cele 15 pagini ale sentinţei, într-un paragraf (pag. 14, alin. (4), omiţând să indice care este paguba iminentă, concretă, materială şi viitoare.

4. Instanţa a ignorat puterea de lucru judecat, a art. 1-5 din OM 1460/2021 şi a anexelor sale.

Deşi a fost invocată puterea de lucru judecat, respectiv pentru acelaşi OM 1460/2021, Curtea de Apel Braşov, a respins Cererea de suspendare formulată pentru art. 1-5 din OM 1460/2021 si a anexelor sale.

Instanţa nu putea să se mai pronunţe asupra chestiunilor de drept soluţionate de către o altă instanţă, deoarece astfel actul de justiţie ar fi aruncat în derizoriu. Puterea de lucru judecat impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre judecătorească.

Instanţa de fond în mod eronat a asimilat puterea de lucru judecat cu autoritate de lucru judecat respingând această excepţie, deşi în mod normal trebuia să constate existenţa puterii de lucru judecat. în sens chiar ICCJ s-a pronunţat asupra diferenţei între noţiunea de autoritate de lucru judecat si putere de lucru judecat, pe calea Deciziei nr. 1777/2015.

4. Întâmpinările formulate în recurs

A. Intimata reclamantă A., a depus întâmpinare la dosarul de recurs, solicitând respingerea recursurilor, a nefondate .

În apărare, faţă de criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ. arată că aceste critici pornesc de la o categorie esenţialmente subiectivă, întrucât legiuitorul niciunde, în C. proc. civ., neimpunând standarde de tipul caracterului adecvat/neadecvat al motivărilor, după cum nici nu se poate vorbi, în analiza art. 488, pct. 6 C. proc. civ. de: nelegalitatea motivării.

Consideraţiile acestui motiv de recurs au un caracter extrem de general şi nu se circumscriu motivelor de recurs invocat, prevăzut de art. 488, pct. 6 C. proc. civ. Raportat la aceste afirmaţii de ordin general de tipul: considerentele... sunt simple alegaţii de ordin teoretic, sau modalitatea lacunară de motivare pe motiv ca nu ar fi prezentate toate apărările formulate de către recurent nu echivalează lipsa motivării, aşa cum instanţa supremă a reţinut, în decizia 2522/2006, secţia contencios administrativ şi fiscal condiţiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părţi fiind suficient ca, din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit prin raţionamente logice.

Considerente la care se referă art. 425, alin. (1), lit. b) C. proc. civ. reprezintă elemente ale silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la soluţia litigiului, motivarea hotărârilor atacate sunt complete, pertinente şi convingătoare, sub acest aspect sentinţa Curţii de Apel Târgu Mureş fiind legală, solicită respingerea acestui motiv de recurs.

II Cu privire la motivul de recurs formulat de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor referitor la pretinsa nelegalitate a considerentelor referitoare la legitimarea procesuală activă şi a lipsei interesului intimatei se susţine pe lângă argumentele generale ca art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005 ar recunoaşte organizaţiilor de mediu legitimarea procesuală activă doar în litigiile având ca obiect anularea actelor de reglementare vizate de O.U.G. nr. 195/2005 iar ordinul atacat nu ar reprezenta vreun act de reglementare. Or dispoziţiile acestei norme sunt deosebit de clare şi nu comportă dificultăţi de lecturare care să impună vreo interpretare cu atâta mai mult vreuna excesiv de restrictiva cum propune recurentul ingenios. Potrivit art. 20, alin. (6), din O.U.G. nr. 195/2005: Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept la acţiune în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului. Precizează că este organizaţie neguvernamentală de protecţie a mediului iar litigiul are ca obiect protecţia mediului, ordinul în cauză reglementând relaţii sociale ce aparţin domeniului dreptului mediului.

Solicită a se avea în vedere deopotrivă şi motivarea hotărârilor judecătoreşti în litigiile anterioare având ca obiect suspendarea sau anularea Ordinelor, acte administrative de stabilire a cotelor de vânătoare în anii precedenţi, motivări vizând soluţionarea excepţiei ridicate constant de către pârât, dosarul x/2021 având ca obiect anularea Ordinului 1400/2020, litigiu derulat între aceleaşi părţi, dosar nr. x/2021, dosarul x/2020, Decizia 4126/23.09.2021, ÎCCJ, secţia contencios administrativ.

Mai subliniază că interesul său care se reflectă în statutul asociaţiei are drept fundament şi activităţile concrete ale acestei organizaţii, aşa cum rezultă din înscrisul ataşat, în cadrul raportărilor făcute de România în temeiul obligaţiilor ce-i revin potrivit art. 12 din Directiva Păsări, una din bazele de date folosite, pe lângă informaţiile furnizate de F. şi Milvus, este şi baza de date Rombird (Romanian Rarity Commission), baza de date aparţinând subscrisei, gestionate de subscrisa. Am anexat cu ocazia judecării pe fond a acestei excepţii in acest sens extras din portalul european cdr.eionet.europa.eu aparţinând Agenţiei Europene de Mediu, extras exemplificativ ce conţine informaţii despre specia Streptopelia turtur în România. Relevanta acestui înscris, denumit în continuare factsheet, o reprezintă menţionarea bazei de date a subscrisei ca sursă primara de informaţie.

III. Cu privire la motivul de recurs formulat de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor referitor la soluţia pronunţată pe excepţia de inadmisibilitate a cererii de suspendare, solicită respingerea ca neîntemeiat, judicios şi cu claritate a motivat instanţa că dispoziţiile art. 14 din Legea 554/2004 impun doar sesizarea autorităţii emitente nu şi aşteptarea răspunsului la plângerea prealabilă formulată, orice alta interpretare fiind excesivă si fără temei, fiind clară intenţia legiuitorul de reglementare condiţiile exercitării celor două acţiuni judiciare cea la care se referă art. 14 si respectiv cea la care se referă art. 8 respectiv 11 din Legea contenciosului administrativ fiind diferite. Urmează sa observaţi că acest motiv nu este circumscris si nici nu se poate încadra în niciunul dintre motivele de recurs din cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., soluţia în aceasta cale de atac fiind anularea sub acest aspect

IV. Cu privire la motivul de recurs formulat de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor referitor nelegalitatea soluţiei pronunţate cu privire la cazul justificat şi paguba iminentă.

a. Modificarea art. 17, alin. (2) din Legea 407/2006 prin eliminarea prevederilor de evaluare a speciilor migratoare pentru fiecare fond cinegetic nu are nicio relevanţă sub aspectul soluţiei pronunţate, aceasta deoarece pe de-o parte per a contrario, speciile sedentare necesita astfel de studii în continuare iar pe de alta parte speciile migratoarea beneficiază de regimul de protecţie instituit de dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2007 (care transpun dispoziţiile Directivei Păsări şi ale Directivei Habitate), dar şi la Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979 ratificată prin Legea nr. 13/1998; Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice si a habitatelor naturale din Europa, adoptata la Berna la 19 septembrie 1979, ratificată prin Legea nr. 13 din 1993, Acordul privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995, ratificat prin legea nr. 89/2000 (AEWA); Convenţia privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 ratificată prin LEGE Nr. 58/1994.

b. Anexele la acest ordin stabilesc cote de recolta atât pentru specii migratoare cât şi pentru specii sedentare, dintre speciile sedentare enumerăm: coţofană, cioară de semănătură, cioară grivă, sitar de pădure (mixta, pe teritoriul RO se regăsesc atât populaţii sedentare cât şi migratoare), găinuşa de baltă, lişiţă, stăncuţă, graur, raţă sunătoare (mixta, pe teritoriul RO se regăsesc atât populaţii sedentare cât şi migratoare), raţă moţată, raţă mică, raţă mare, gârliţa mare, gâscă de vara, strusz de vâsc, ierunca, guguştiuc, porumbel de scorbură.

Urmează sa se observe că acest motiv nu este circumscris si nici nu se poate încadra în niciunul dintre motivele de recurs din cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., soluţia în aceasta cale de atac fiind anularea sub acest aspect,

Totuşi, toate considerentele hotărârii se circumscriu cazurilor bine justificate, instanţa de fond procedând la o analiza în concordanţă cu tipul de procedură în care ne aflăm, pipăind fondul.

Cu privire la cazul bine justificat reiterează câteva din argumentele pentru care soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş este legală temeinică şi foarte necesară:

1. Potrivit dispoziţiilor art. 6, lit. f). din Legea 407/2006, administratorul faunei cinegetice stabileşte şi aprobă anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, cotele de recoltă pentru speciile din anexa nr. 1, care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare.

Potrivit definiţiei din Legea 407/2006, cota de recoltă reprezintă "numărul de exemplare din fauna de interes cinegetic aprobat anual de către administrator pe specii şi gestionar (...), care se poate vâna în cadrul unui fond cinegetic". Astfel evaluarea anuală a efectivelor de fauna de interes cinegetic reprezintă una din acţiunile de bază în gestionarea durabilă a faunei cinegetice prin care se stabileşte nivelul populaţiilor de faună cinegetică din fondurile cinegetice.

Potrivit unei adrese a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, având nr. 14095/CD/15.01.2015: "studiile pentru evaluarea efectivelor de vânat din speciile admise la vânătoare se realizează anual de către gestionarii fondurilor cinegetice sub coordonarea inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare. Propunerile de cote de recoltă se fac diferenţiat pentru speciile de faună sedentară, care au stabilite efective optime, pentru speciile de faună sedentară care nu au stabilite efective optime precum şi pentru speciile de păsări sedentare şi migratoare. În cazul speciilor de păsări de pasaj şi sedentare efectivele acestora nu se evaluează motivat de faptul că la această dată nu este reglementată o metodologie de evaluare care să poată fi aplicată unitar la nivelul întregii ţări, astfel ca stabilirea propunerilor de cote de recoltă se face în funcţie de realizările din sezoanele de vânătoare anterioare," în anul 2020, tot ca răspuns la una din adresele subscrisei, se arată în adresa 3990/3550/18032020 a Gărzii Forestiere Cluj: "în cazul speciilor de fauna de interes cinegetic nesedentare(de pasaj)nu se evaluează efectivele, cotele de recoltă se stabilesc prin media cotelor de recoltă a ultimilor cinci ani şi se aprobă astfel de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare."

Printr-o adresa a aceluiaşi Minister, având nr. 960/AP/08.03.2017, acesta respinge propunerea (F. în continuare F.) de stabilire a cotelor de vânătoare pentru speciile de păsări migratoare raportat la un algoritm bazat pe criterii, elemente ştiinţifice.

Toate aceste înscrisuri la care s-a făcut referire mai sus reprezintă explicaţii utile în înţelegerea mecanismului avut în vedere de către autoritatea emitentă a Ordinelor pentru stabilirea cotelor de vânătoare la speciile de păsări. Deşi, iniţial se încerca a se face distincţie între specii migratoare şi cele sedentare, pretinzându-se că este imposibil de stabilit vreun algoritm în vederea stabilirii cotelor, mai cu seamă pentru speciile migratoare, se poate observa cu uşurinţă că, încă din 2017, Ministerul stabileşte cote de recoltare pentru toate speciile de păsări admise la vânătoare după criteriul unic al mediei cotelor de recoltă pe ultimii cinci ani, respectiv în cazul prezentului Ordin pe ultimii 2 ani.

2. Potrivit art. 17, alin. (2) din Legea 407/2006 "Studiile de evaluare a efectivelor speciilor sedentare admise la vânătoare se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetica, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare." Ordinul a cărui anulare o solicităm stabileşte cote de recoltă atât pentru specii migratoare cât şi pentru specii sedentare, în lipsa oricăror studii inclusiv cele la care se face referire în art. 17, alin. (2) mai sus citat.

În concluzie se reţine că încă din anul 2014 autoritatea emitentă a Ordinului atacat stabileşte cotele de recoltă la toate speciile de păsări admise la vânătoare exclusiv ca urmare a unui calcul matematic a mediei cotelor din ultimii ani, prin aceasta încălcând obligaţiile care îi revin potrivit Legii 407/2006.

3. Atât Curtea de Apel Braşov cât şi Curtea de Apel Târgu Mureş au fost sesizate cu acţiuni în contencios administrativ privind actele administrative ale pârâtului emise pentru stabilirea cotelor de vânătoare la anumite specii, începând cu anul 2019. Toate aceste instanţe au admis cererile de suspendare, respectiv anulare, a acestor acte administrative reţinând în esenţă acelaşi motivări. Ceea ce e important de subliniat este că prin sentinţa civilă 111 din 18.12.2020, Curtea de apel Braşov a reţinut efectul pozitiv al interpretării dată de instanţe în considerentele acestor hotărâri, astfel că invocă prezumţia absolută a puterii lucrului judecat în condiţiile art. 431, alin. (2) C. proc. civ. chestiunile juridice vizând nelegalitatea Ordinelor anterior emise de către pârât fiind deja tranşate prin hotărâri definitive. Aceleaşi motive de nelegalitate viciază şi prezentul Ordin. Deşi se pretinde că prezentul Ordin are în vedere anumite criterii ştiinţifice, acesta, în realitate, stabileşte cotele ca urmare a aceluiaşi calcul matematic de medie aritmetică a cotelor de recoltare din anii anteriori, ignorând astfel toate hotărârile judecătoreşti deja pronunţate cu privire la necesitatea aplicării unor metodologii ştiinţifice în vederea stabilirii cotelor de recolta.

4. Potrivit preambulului acestui Ordin, la aprobarea cotelor de vânătoare conform anexei 1-4 s-a ţinut cont de studiile de evaluare a speciilor de păsări întocmite de autoritatea publică central care răspunde de mediu în perioadele 2008-2013 şi 2013-2018 pentru îndeplinirea obligaţiei de raportare conform prevederilor art. 12 din Directiva păsări. Se face referire la referatul de aprobare nr. 159360 din 09.08.2021 din cuprinsul căruia rezultă că efectivele speciilor de păsări pentru care au fost propuse cote de vânătoare au fost determinate în conformitate cu Ghidul standard de monitorizare a speciilor de pasări de interes comunitar din România, Bucureşti 2014. Acest referat face referire la referatul de aprobare nr. x/07.07.2021 cu anexele sale care a fost prezentat în procedura de consultare şi dezbatere publică prealabilă adoptării actului administrativ

Potrivit referatului nr. x/07.07.2021, s-a realizat o analiză a relaţiei dintre efective, cotele de recoltă şi nivelul realizărilor pentru fiecare dintre speciile de păsări pentru care este stabilită cotă de recoltă pentru perioada 2010-2020 precum şi cotele de recoltă propuse pentru sezonul de vânătoare 2021-2022. Se mai susţine că la baza stabilirii acestor cote se află studiile privind starea şi structura populaţiilor de păsări pentru perioadele 2008-2013 şi 2013-2018, obligaţia întocmirii şi transmiterii acestor studii rezultă din prevederile art. 12 din Directiva 79/409/CEE actualizată prin Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice - cunoscută sub denumirea Directiva Păsări.

Anexa 2 a acestui referat cu denumirea Dinamica efectivelor, cotelor de recolta şi realizările cuprinde date şi informaţii care nu au niciun suport în realitatea faptică cel puţin în ceea ce priveşte rubrica Efective evaluate la toate speciile descrise în aceste anexe, pentru perioada 2018-2019, 2019-2020,2020-2021, 2021-2022, aceste perioade în care se pretinde ca s-ar fi evaluat efectivele de păsări nefiind acoperite de raportarea realizată conform art. 12 din Directiva Păsări. De altfel se poate observa la fiecare specie de păsări cuprinsă în anexă că efectivul evaluat este identic numeric începând cu anul 2013.

Mai mult decât atât, aşa cum rezultă din acelaşi referat, cotele de recoltă stabilite pentru fiecare specie reprezintă media cotelor de recoltă realizate pentru specia respectivă pe sezoanele 2018-2019 şi 2019-2020 pe fiecare fond cinegetic, or, Ordinele aferente anilor 2019-2020 şi respectiv 2020-2021 au fost suspendate de către instanţele de judecată, o conduită administrativă în acord cu respectul principiilor statului de drept ar fi făcut imposibilă colectarea anumitor exemplare de specii de păsări raportat la care, pur şi simplu, nu trebuia să existe niciun exemplar recoltat pentru a se respecta întocmai hotărârile judecătoreşti pronunţate în acest sens.

5. Pe lângă faptul că nu există o evaluare efectivă a speciilor de păsări pentru care s-au stabilit cote de vânătoare nu există nicio metodologie specifică pentru a stabili aceste cote, raportările realizate conform art. 12 din Directiva Păsări nu furnizează în mod nemijlocit metoda/metodele utilizate pentru determinarea cotelor de recoltare aşa cum sunt prevăzute de Anexa 8 din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

6. Poziţia clară a specialiştilor pe a căror expertiză se susţine că s-a bazat Ministerul în determinarea cotelor anuale a subliniat atât în cursul dezbaterii publice a proiectului de Ordin dar şi în cursul judecării cererii de suspendare a acestuia necesitatea existenţei unor metode clare de calcul transparente, ştiinţifice care să colecteze date de reproducere şi mortalitate pentru cotele de recoltă anuale. Protocoalele de monitorizare prevăzute în "Ghidul standard de monitorizare a speciilor de păsări de interes comunitar din România, Bucureşti, 2014" (elaborat la comanda MMAP sub coordonarea F. şi G. au fost revizuite şi îmbunătăţite cu protocoale noi şi au fost aprobate prin Ordinul 1358/2021. Cu privire la acest Ghid, prevăzut în preambulul Ordinului, specialiştii au arătat că: "Acestea sunt elaborate şi pieţele de probă sunt stabilite având ca scop principal calcularea efectivelor şi tendinţelor naţionale de păsări şi nu calculul cotelor de recoltă. Dispoziţia pieţelor de proba a avut în vedere reprezentativitatea statistică la nivel naţional deoarece scopul final era reprezentat de calculul populaţiilor şi tendinţelor la nivel naţional, nu dispoziţia fondurilor de vânătoare pentru a calcula efective pe fiecare fond de vânătoare în parte." (Adresa F. nr. x/17.11.2021 înscris depus la Dosarul x/2021)

În ciuda susţinerilor constante ale pârâtului, niciun studiu, nicio evaluare nu a prezentat relevanţă la stabilirea cotelor cuprinse în prezentul Ordin, deoarece în referatul de aprobare pentru Ordinul 1460/24.08.2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare se menţionează că "cotele de recoltă stabilite pentru fiecare specie reprezintă media cotelor de recoltă realizate pentru specia respectivă pe sezoanele 2018-2019 şi 2019-2020 pe fiecare fond cinegetic" rezultă că, strict în mecanismul de stabilire a cotelor de recoltă anuale pentru fiecare specie pentru sezonul 2021-2022, nu au fost folosite efectivele naţionale în mod direct în modalitatea de calcul ci s-a făcut o pură operaţie matematică, fără nicio bază ştiinţifică, menţionarea aşa ziselor raportări, a ghidului sau a efectivelor nu au reprezentat nicio relevanţă.

Aşadar, studiile de evaluare invocate în preambulul acestui Ordin nu au fost întocmite în scopul stabilirii cotelor de recolte pentru speciile de păsări, folosindu-se metodologii diferite şi care nu au în vedere fondurile cinegetice în mod distinct, fiind acoperite alte areale geografice. Din perspectiva noastră, statul membru, prin autoritatea competentă, trebuie să asigure implementarea întocmai a dispoziţiilor articolul 10 din Directiva Păsări care cere statelor membre să încurajeze cercetarea şi "orice activitate necesară ca fundament pentru protecţia, gestionarea şi utilizarea populaţiilor din toate speciile de păsări menţionate la articolul 1." în fapt este vorba despre o veritabilă obligaţie pentru statele membre şi ea trebuie să fie transpusă şi pusă în aplicare în ordinea juridică naţională. Se solicită acordarea unei atenţii deosebite cercetării şi activităţilor cu privire la domeniile enumerate în anexa V. Un număr dintre categoriile de cercetare enumerate în anexa V sunt relevante pentru vânătoare, în special punctele (c) "date asupra nivelurilor populaţiilor de specii migratoare, pe baza indiciilor date de marcarea cu inele" şi (d) "evaluarea influenţei pe care o au metodele de captură asupra nivelurilor populaţiilor păsărilor sălbatice". Punctul (e) "Dezvoltarea sau perfecţionarea metodelor ecologice pentru prevenirea efectelor nocive asupra păsărilor" este, de asemenea, relevant pentru speciile care pot cauza pagube. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie subliniază importanţa folosirii celor mai pertinente informaţii ştiinţifice disponibile în vederea punerii în aplicare a Directivei (Case C-157/89, Comission v Italy).

7. În ceea ce priveşte transpunerea în legislaţia naţională, în ceea ce priveşte protecţia, managementul şi utilizarea durabilă a populaţiilor speciilor de păsări, Anexa 8 din O.U.G. nr. 57/2007 (art. 55) conţine elemente obligatorii ale conţinutului unor asemenea cercetări necesare stabilirii inclusiv a cotelor de vânătoare: Listele naţionale ale speciilor ameninţate cu dispariţia sau ale celor periclitate, ţinându-se cont de arealul natural de distribuţie al acestora, Enumerarea şi descrierea din punct de vedere ecologic a zonelor situate de-a lungul rutelor de migraţie şi care au o importanţă deosebită pentru speciile migratoare, în special ca zone de iernat şi cuibărit, Prezentarea datelor referitoare la nivelul populaţiilor speciilor migratoare, ca rezultat al studiilor realizate pe baza metodei de inelare, Evaluarea influenţei metodelor de capturare a păsărilor sălbatice asupra nivelelor populaţionale, Dezvoltarea sau îmbunătăţirea metodelor ecologice de prevenire a pagubelor cauzate de păsări, Determinarea rolului anumitor specii ca indicatori ai poluării mediului, Studierea efectelor adverse ale poluării chimice asupra nivelurilor populaţionale ale speciilor de păsări.

În ciuda multiplelor hotărâri judecătoreşti, respectiv a argumentelor decizorii ale instanţelor şi care interpretează normele juridice aplicabile emiterii actelor administrative având ca obiect aprobarea cotelor de vânătoare (Curtea de Apel Mureş, sentinţa civilă nr. 70 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Mureş, sentinţa civilă nr. 54 din 31 august 2021 Curtea de Apel Braşov, sentinţa citată mai jos) în continuare nu se regăseşte o metodă de calcul ştiinţifică, transparentă care să colecteze date de reproducere şi mortalitate vizând fiecare fond de vânătoare în parte pentru cotele de recoltă anuale.

În condiţiile în care art. 1 lit. x), art. 6 alin. (1) lit. f), art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 administratorul faunei cinegetice, respectiv art. 19 din acelaşi act normativ şi art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 din O.U.G. nr. 57/2007 au fost interpretate de instanţele de judecată în sensul că:

"stabilirea cotelor de recoltă la speciile ciocârlie de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare nu este corelată cu vreun act normativ, nu s-a realizat pe baza studiilor de evaluare a speciilor respective întocmite pentru fiecare fond cinegetic, nu a fost precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, de o evaluare preliminară a impactului actului normativ, prin identificarea şi analizarea efectelor acestora asupra mediului", respectiv că "stabilirea cotelor de recoltă la speciile mai sus menţionate s-a făcut pe baza calculării "mediei cotelor de recoltă aprobate în sezoanele de vânătoare anterioare" fără nicio justificare cu privire la impactul capturării asupra exemplarelor vii ale speciilor respective, fără existenţa unor informaţiile esenţiale pentru stabilirea cotelor de recoltă cum sunt cele referitoare la exemplarele vii ale populaţiei unei specii", apreciem că autoritatea dvs este ţintă de această interpretare cât timp normele juridice interpretate, prin hotărâre judecătorească definitivă, nu au fost modificate de legiuitor. (Curtea de Apel Braşov decizia 111 din 18.12.2020).

8. Cu privire la argumentul potrivit căruia, majoritatea speciilor incluse pe anexa nr. 1 la legea 407/2006 pentru care se propune spre aprobare cotă de recoltă, statutul acestor specii ar fi Least concern, menţionându-se în continuarea ca având în vedere statutul favorabil necesitatea implementării unui management echilibrat constituie un alt element care permite aprobarea de cote de recolta.

Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Târgu Mureş prin sentinţa civilă nr. 54/2021, categoria Least concern nu presupune ca stabilirea cotelor se va face altfel decât în cadrul reglementat de O.U.G. nr. 57/2007 respectiv în lipsa unor planuri de acţiune ce conţin măsuri de conservare.

Pe de alta parte, raportările făcute de România în temeiul art. 12 din Directiva păsări, ca de altfel a tuturor statelor membre au permis organismelor europene să evalueze statutul de conservare în funcţie de următoarele categorii: Legend: + Increasing, = Stable, x Unknown, - Decreasing, F Fluctuating, u Uncerlain, după cum se poate observa nefiind inclusă şi categoria despre care se face vorbire în referat şi anume aceea de Least concern.

Este adevărat ca organismul consultativ IUCN foloseşte asemenea statusuri în ceea ce priveşte evaluarea globală a statutului populaţiilor de păsări, fără relevanţă cu privire la statutul de conservarea punctual al populaţiilor de păsări pe teritoriul României cu atât mai puţin pe fiecare fond de vânătoare în parte.

Deşi se precizează luarea în considerarea a statutului de conservare la stabilirea cotelor, Ordinul stabileşte cote pentru specii ameninţate, aproape ameninţate sau cu o tendinţă populaţională negativă şi care nu au regim diferit faţă de speciile care nu sunt ameninţate şi au cotă de recoltă stabilită identic după cum urmează: - Turturica (Streptopelia turtitr), categoria vulnerabil (Birdlife 2015),- Lişiţa (Fulica atra) specie aproape ameninţată la nivel european (Birdlife 2015) - Specii cu tendinţă populaţională descrescătoare: raţa sunătoare {Bacephala clangitla) cu tendinţă naţională descrescătoare şi cioara de semănătură (Corvus fmgilegus), sturzul de vâsc (Tttrdus viscivorus), graurul (Sturmis vulgaris), prepeliţa (Cotumix coturnix) şi ierunca (Bonasa bonas/a) cu tendinţă populaţională descrescătoare la nivel european şi/sau global. Menţionăm că această evaluare a fost făcută pe baza datelor existente la data apariţiei Ordinului. în 14 octombrie 2021 a fost lansată o nouă ediţie a listei roşii a păsărilor din Europa, a căror rezultate nu au fost luate în calcul deoarece a fost publicată după apariţia Ordinului: BirdLife International (2021) European Red List of Birds. Luxembourg: Publications Office of the European Union. Conform acestei ediţii şi cioara de semănătură (Corvus fmgilegus) a devenit specie vulnerabilă.

9. Stabilirea cotelor de vânătoare a fost făcută pe principii subiective şi fără fundament ştiinţific, lipsa unei metodologii riguroase pe bază de studii şi evaluări populaţionale, studii efectuate pentru fiecare fond de vânătoare încalcă principiul gestionării durabile. Metodologia de întocmire a studiilor nu acoperă fondurile de vânătoare ci un alt areal geografic, respectiv cu privire la speciile de gâscă, de exemplu, aceste evaluări au fost făcute în aproximativ 20 de locuri diferite, şi din acestea majoritatea sunt locuri de înnoptare, adică lacuri, în condiţiile în care în România sunt sute de fonduri de vânătoare unde se vânează gâşte, iar gâştele înnoptează într-un anumit punct si de acolo se dispersează la hrănire, într-o rază de -0-20 km, incluzând mai multe fonduri. Această practică administrativă contravine dispoziţiilor Directivei Păsări dar şi jurisprudenţei europene. Articolul 10 cere statelor membre să încurajeze cercetarea şi "orice activitate necesară ca fundament pentru protecţia, gestionarea şi utilizarea populaţiilor din toate speciile de păsări menţionate Ia articolul 1." Curtea de Justiţie a confirmat faptul că această dispoziţie creează o obligaţie pentru statele membre şi trebuie să fie transpusă şi pusă în aplicare în ordinea juridică naţională. Se solicită acordarea unei atenţii deosebite cercetării şi activităţilor cu privire Ia domeniile enumerate în anexa V. Un număr dintre categoriile de cercetare enumerate în anexa V sunt relevante pentru vânătoare, în special punctele (c) "date asupra nivelurilor populaţiilor de specii migratoare, pe baza indiciilor date de marcarea cu inele" şi (d) "evaluarea influenţei pe care o au metodele de captură asupra nivelurilor populaţiilor păsărilor sălbatice", (Hotărârea din 17 ianuarie 1991, Comisia/Italia, cauza C-157/89).

10. Ordinul atacat a neglijat complet prin modul de stabilire a cotelor de vânătoare specii strict protejate aflate în riscul de confuzie. Cu privire la riscul de confuzie în cauza C-435/92 Curtea de Justiţie a notat faptul că activităţile de vânătoare pot conduce la o perturbare a faunei sălbatice, putând fi afectat stadiul de conservare a speciilor în cauză, independent de numărul de exemplare vânate. Curtea de Justiţie a stabilit că astfel de activităţi au consecinţe "în mod deosebit grave pentru grupele de păsări care, pe perioada migraţiei şi iernatului, tind să se adune în grupuri şi să se odihnească în zone care sunt deseori limitate sau chiar închise. Perturbările cauzate de vânătoare obligă animalele să-şi canalizeze cea mai mare parte a energiei lor mutării în alte locuri şi fugii, în detrimentul timpului alocat pentru hrană şi odihnă în vederea migraţiei. Se consideră că aceste perturbări ar avea un impact negativ asupra sistemului energetic al fiecărui individ şi al ratei mortalităţii tuturor populaţiilor în cauză. Efectele negative cauzate de vânarea altor specii de păsări sunt în mod special semnificative în cazul acelor specii a căror migraţie de întoarcere are loc mai devreme.

Riscul de confuzie depinde de o serie de factori, incluzând, în special, asemănarea dintre speciile care pot fi vânate şi cele strict protejate, speciile pentru care este deschis sezonul de vânătoare şi cele pentru care sezonul de vânătoare este închis sau urmează să se deschidă, condiţiile în care se desfăşoară vânătoarea şi îndemânarea vânătorilor.

Specii de păsări strict protejate care se află în risc de confuzie datorită înfăţişării asemănătoare cu Gârliţa mare Anser albifrom şi Raţă moţată Aythya fuligula, specii admise la vânătoare în cote nejustificat de mari şi tară restricţii cu privire la perioada de vânătoare în cursul unei zile sunt: Raţa roşie Aythya nyroca - near threatened (risc de confuzie cu Raţă moţată), strict protejată Anexa I, Directiva Păsări, Gârliţă mică. Anser erythropus - în declin threatened, strict protejata anexa I Directiva Păsări, risc de confuzie cu Gârliţa mare Anser albifrons, Gâscă cu gât roşu Branta ruficollis - vulnerable - risc de confuzie cu toate speciile de gâşte datorită metodei de vânare - dis de dimineaţă, în crepuscul, strict protejată anexa I Directiva Păsări Specii de păsări strict protejate care se află în risc de confuzie datorită înfăţişării asemănătoare cu Ciocârlie Aiauda aiyensis sunt: Ciocârlia de bărăgan Melanocorypha calandra, Fâsă de câmp Anthus campestris, Ciocârlie de stol Calandrella brachydactyla, specii strict protejate, Anexa I Directiva Păsări.

Obiectivele de protecţie reclamau astfel stabilirea unor perioade a zilei când speciile cinegetice pot fi vânate pentru a elimina cât mai mult posibil riscul de confuzie, ştiut fiind că vânătoarea la gâşte, de exemplu, se practică mai cu seama în zorii zilei, înainte de răsăritul soarelui - când acestea ies de pe lacuri unde înnoptează spre teritoriile de hrănire şi la crepuscul, momente când vizibilitatea este redusă şi prin urmare posibilitatea de identificare a speciei este practic imposibilă - a se vedea posibilitatea expres prevăzută în Regulamentul din 2008 privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, publicat în M. OF. nr. 501 din 3 iulie 2008.

11. Cu privire la specia Turturică, conform Ordinului s-a stabilit o cotă de recoltare de 22376 exemplare. In privinţa speciei Comisia Europeană a atenţionat statele membre cu privire la necesitatea stabilirii unei cote de recoltare reduse la jumătate datorită declinului accentuat al populaţiilor speciei în ultimii ani pe tot teritoriul Uniunii. Scrisoarea Comisiei Europene solicită statului membru să reducă cota de recoltă curentă Ia max. 50% din media exemplarelor recoltate (average takc-oft) în perioada 2013-2018. în schimb autoritatea pârâtă nu a modificat nimic, ignorând recomandarea.

Instanţele de contencios administrativ din Franţa au procedat deopotrivă la anularea actelor administrative prin care se stabileau cote de recoltarea pentru sezonul de vânătoare curent pentru specia Turturică, argumentele reţinute fiind întemeiate pe dispoziţiile comunitare şi internaţionale obligatorii şi pentru România dar şi pe realitatea faptică potrivit căreia numărul turturelelor în Europa s-a diminuat cu până la 80% între 1980-2015, (Decision du 30 decembre 2021, Conseil dEtat stauant au contentieux, seefion de contentieux, 6-eme chambre)

Cu privire la justificarea existenţei prejudiciului iminent, instanţa de fond a reţinut temeinic şi legal în acord cu specificul prejudiciului de mediu că în aceasta materie principiul precauţiei este un instrument de gestionare a riscurilor care poate fi invocat atunci când există o incertitudine ştiinţifică cu privire la un posibil risc la adresa mediului reţinând că intrarea în vigoare a ordinului atacat reprezintă un potenţial risc pentru speciile de păsări prevăzute în anexe.

Cu privire la celelalte recursuri solicită respingerea ca nefondate pentru aceleaşi argumente.

B. A formulat întâmpinare şi intimata intervenientă în sprijinul reclamantei, B., cu sediul în Braşov, judeţul Braşov, faţă de recursul declarat de recurentul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor (MMAP), solicitând respingerea recursului, ca nefondat .

Intimata susţine că sunt nefondate criticile recurentului-pârât de la punctual I) din Cererea de recurs "Consideraţii privind nelegalitatea considerentelor referitoare la legitimitatea procesuală activă a intimatei, la lipsa de interes şi la îndeplinirea condiţiei existenţei pagubei iminente-incidentă dispoziţiilor art. 488, alin. (1), pct. 6, C. proc. civ.."

Apreciază intimata, ca nefondate susţinerile recurentului şi ca suficient de consistent raţionamentul juridic al instanţei de fond. Astfel, exigentele motivării unei hotărâri nu sunt nici pe departe atât de încărcate de acribie precum sugerează pârâtul, care consideră că instant trebuie să se raporteze la absolute tot ceea ce susţine un justiţiabil. Or, aceste exigenţe ale motivării unei hotărâri, lasă instanţei libertatea de a sintetiza şi de a alege din susţinerile justiţiabililor, aspectele esenţiale în dezlegarea cauzei şi nu absolute tot ce susţin aceştia

Sunt nefondate criticile recurentului-pârât de la punctul II) din Cererea de recurs-pag. 5-10 (Consideraţii privind nelegalitatea considerentelor referitoare la legitimitatea procesuală activă a intimatei/la lipsa de interes şi la îndeplinirea condiţiei existenţei pagubei iminente-incidentă dispoziţiilor art. 488, alin. (1), pct. 8, C. proc. civ.).

Contrar susţinerilor pârâtului, legitimarea procesuală a reclamantei intimate A. a fost demonstrată temeinic în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s), art. 8 alin. (11) şi (12) şi art. 14 alin. (1) din nr. 554/2004 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("Legea nr. 554/2004)", prin raportare inclusiv la Decizia R1L nr. 8/02.03.2020 (numită în continuare "RIL").

Aşa cum se poate observa, recurentul reproduce pletoric tot soiul de consideraţii teoretice despre interesul promovării unei acţiuni în materia contenciosului administrativ (reproduce pasaje întregi din RIL etc.) dar eşuează în întreprinderea de a corela respectivele consideraţii cu circumstanţele concrete ale speţei, adică eşuează în a demonstra că subscrisa nu ar avea interes în promovarea acţiunii şi deci, nici calitate procesuală activă în prezenta cauză. În dezvoltarea celor de mai sus, arată următoarele: 1) Din Dispozitivul Decizia RIL nr. 8/02.03.2020 dar şi din considerentele acesteia, (în special din considerentele de la punctele nr. 75, 78. 79, 80, 81, 82 şi 90) rezultă în esenţă că, pentru a avea capacitatea procesuală activă într-un litigiu în materia contenciosului administrativ, organizaţiile neguvernamentale trebuie să invoce în principal un interes propriu şi personal în promovarea acţiunii, interes care trebuie să decurgă din scopurile şi obiectivele statutare iar obiectivele/scopurile statutare trebuie să aibă un nivel de specificitate suficient de mare pentru ca între ele şi actul administrativ contestat să se poată stabili o legătură clară şi neechivocă.

2) În promovarea prezentei acţiuni, intimata-reclamantă A. a invocat în principal interesul privat şi doar în subsidiar interesul public. A arătat că interesul privat al promovării acţiunii decurge din scopurile şi obiectivele statutare ale asociaţiei respective care au un nivel de specificitate mai mult decât suficient pentru a se stabili o legătură neechivocă între ele şi conţinutul actului administrativ pe care îl contestăm, după cum urmează:

Prin dispoziţiile Ordinului nr. 1460/2021, se stabilesc/se aprobă cote de recoltă/vânătoare sau se creează premisele suplimentării respectivelor cote de vânătoare/recoltă pentru 25 de specii de păsări sălbatice, prin adoptarea unui act administrativ normativ care, în opinia noastră încalcă legislaţia naţională, comunitară şi internaţională pentru protecţia mediului şi CARE permite uciderea, non-necesară, prin vânătoare a peste 1.060.000 (un milion şi şaizeci de mii) de păsări sălbatice dar permite şi poluarea cu plumb a mediului înconjurător din cauza folosirii exclusive a alicelor cu plumb în cadrul vânătorii la păsări ‚,(în acest sens, pentru că în fiecare an, circa un milion de păsări mor în UE din cauza poluării cu plumbul provenit fie din muniţia vânătorilor, fie din uneltele de pescuit, circa 4.000 - 5.000 de tone de plumb fiind eliberate în zonele umede în urma vânătorilor Uniunea Europeană a decis deja interzicerea muniţiei de plumb începând cu anul 2023) în condiţiile în care,

Potrivit art. 3 din Statut, Reclamanta A., este o organizaţie neguvernamentala care are ca scop "desfăşurarea unor activităţi de protecţie a mediului şi păsărilor". în concluzie, este evident că, prin prisma interesului personal al intimate-reclamante, este justificată promovarea unei acţini de suspendare sau de anulare a unui act administrativ prin care este permisă vânarea/uciderea a 1.060.000 (un milion şi şaizeci de mii) de păsări sălbatice ca urmare a aprobării sau modificării nelegale a cotelor de recoltă/vânătoare la aceste specii.

Totodată, din perspectiva dispoziţiilor speciale ale O.U.G. nr. 195/2005, privind protecţia mediului (care transpun Convenţia de la Aarhus) intimate-reclamantă, în calitate de ONG care promovează protecţia mediului are calitate procesuală activă în orice litigiu având ca obiect protecţia mediului, indiferent dacă s-a produs sau nu, un prejudiciu, prin efectul prevederilor special ale art. 5, lit. d) din O.U.G. nr. 195/2005, privind protecţia mediului şi mai ales prin efectul prevederilor art. 20, alin. (1) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005 care derogă de la dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 (art. 20, alin. (1) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005; Art. 20- (1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, împreună cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activităţi specifice şi accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului ta luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.(...)(6) Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept la acţiune în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului.)

Pe de altă parte, a arătat că prezentul litigiu este în mod evident un litigiu care are ca obiect protecţia mediului, în condiţiile în care, potrivit Punctelor 3, 4 şi 5 din preambulul Directivei nr. 2009/I47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice-Directiva "Păsări" protecţia eficientă a păsărilor este o problemă tipică de mediu. În dezvoltarea celor de mai sus arată următoarele:

Art. 5 din O.U.G. nr. 195/2005: Art. 5- Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop: a) accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare; b) dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului; c) dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor; d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative si/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu;

Art. 20, alin. (1) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005: Art. 20- (1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, împreună cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la deciziile privind activităţi specifice şi accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.(...)(6) Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept la acţiune în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului.)

Pentru că formularea dispoziţiilor art. 5 şi 20 din O.U.G. nr. 195/2005 cu privire la accesul la justiţie în probleme de mediu este una generală fără a se face distincţie între problemele de mediu pentru care este instituită această normă specială de acces la justiţie, rezultă că, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, orice litigiu de mediu, inclusiv cel aferent prezentei speţe, beneficiază de accesul la justiţie instituit prin art. 5 şi art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005.

Întrucât aceste texte transpun în legislaţia naţională prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului Ia luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000 înseamnă ca ele trebuie interpretate şi în raport cu dispoziţiile semnificative din respectiva Convenţie (care au prioritate faţă de legislaţia naţională în condiţiile în care reglementează drepturi).

Prin urmare, relevante pentru aceasta interpretare sunt:

preambulul Convenţiei, din care sunt redate doar câteva paragrafe:

* afirmând necesitatea de a proteja, de a conserva şi de a îmbunătăţi starea mediului şi de a asigura dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului,

* recunoscând că protecţia adecvată a mediului este esenţială pentru bunăstarea umană şi exercitarea drepturilor fundamentale ale omului, incluzând însuşi dreptul la viaţă,

* recunoscând, de asemenea, că orice persoană are dreptul să trăiască într-un mediu adecvat sănătăţii şi bunăstării sale şi ca are sarcina, atât la nivel individual, cât şi în asociere cu alţii, să protejeze şi să îmbunătăţească mediul în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare şi să respecte prezenta îndatorire,

* recunoscând, de asemenea, importanţa rolului pe care îl pot juca în domeniul protecţiei mediului cetăţenii, organizaţiile neguvernamentale şi sectorul privat,

* recunoscând necesitatea ca autorităţile publice să deţină informaţii exacte, corecte şi actuale privind mediul înconjurător,

* preocupate de faptul că mecanismele juridice eficiente trebuie să fie accesibile publicului, inclusiv organizaţiilor, astfel încât interesele legitime să fie protejate şi legea safe aplicată,

- definiţia publicului interesat de la art. 2, pct. 5 din Convenţie, potrivit căreia -public interesat înseamnă publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu; în scopul acestei definiţii organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi îndeplinesc cerinţele legii naţionale vor fi considerate ca având un interes.

Art. 9 (accesul la justiţie) punctul 2, lit. a) şi lit. b), teza a doua (prin care se defineşte interesul suficient al promovării unei acţiuni în justiţie, potrivit căruia:

Fiecare parte trebuie, în cadrul legislaţiei naţionale, să asigure membrilor publicului interesat: a) care au un interes suficient; sau b) cărora li se afectează un drept, în cazul în care procedurile administrative legale ale unei părţi solicită aceasta ca o precondiţie, accesul la o procedură de recurs în faţa instanţei şi/sau a altui organism independent şi imparţial stabilit prin lege, pentru a contesta, ca fond şi ca procedură, legalitatea oricărei decizii, act sau omisiuni care face obiectul prevederilor art. 6, în cazul în care legislaţia naţională prevede astfel şi fără a prejudicia prevederile pct. 3 sau alte prevederi relevante ale acestei convenţii. Interesul suficient sau afectarea unui drept va fi determinată în concordanţă cu prevederile legilor naţionale şi cu obiectivele de a asigura publicului interesat un acces larg la justiţie conform prevederilor prezentei convenţii. La acest nivel interesul oricărei organizaţii neguvernamentale care îndeplineşte cerinţele specificate la art. 2 pct. 5 trebuie să fie considerat suficient pentru scopul subpunctutul a) de mai sus. Astfel de organizaţii vor fi considerate ca având dreptul sau capacitatea de a fi afectate în concordanţă cu prevederile subpunctului b) de mai sus.

precum şi punctele 3 şi 4 de la art. 9 al Convenţiei, potrivit cărora:

3. În plus şi fără a prejudicia procedurile la care se referă pct. 1 şi 2, fiecare parte trebuie să asigure ca, în momentul în care toate criteriile simt îndeplinite, dacă acestea simt prevăzute de legislaţia naţională, membrii publicului să aibă acces la procedurile administrative sau juridice pentru a contesta actele sau omisiunile persoanelor private şi autorităţilor publice, care contravin prevederilor legislaţiei naţionale cu referire la mediu.

4. În plus şi fără a prejudicia prevederile pct. I, procedurile la care se referă pct. 1, 2 şi 3 trebuie să asigure remedierea adecvată şi efectivă, inclusiv adoptarea unei hotărâri judecătoreşti, când este cazul, care să fie obiectivă, echitabilă, la timp şi să nu coste foarte mult. Deciziile luate în conformitate cu prevederile acestui articol trebuie să fie date sau înregistrate în scris. Deciziile instanţelor şi, oricând este posibil, ale altor organisme trebuie să fie accesibile publicului.

Prin urmare, din interpretarea textelor Convenţiei mai sus citate, reiese indubitabil că dreptul special al accesul la justiţie în probleme de mediu este instituit prin Convenţia de la Aarhus în manieră generică fără a se face distincţie între problemele de mediu, astfel încât, potrivit principiului ubi iex non distinguit, nec nos distinguere debemus, promovarea oricărei acţiuni în justiţie având ca obiect un litigiu de mediu, inclusiv promovarea prezentei acţiuni beneficiază de protecţia Convenţiei.

La pag. 9 din Recurs, recurentul susţine în mod complet eronat că litigiile de mediu în care organizaţiile de mediu ar avea calitatea procesuala active prin efectul art. 20, alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005, privind protecţia mediului, ar fi doar acelea care au ca obiect anularea actelor de reglementare definite la art. 2, alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2005.

Această interpretare este, fără îndoiala, una tententioasa, având în vedere că aşa cum am arătat mai sus, formularea dispoziţiilor art. 5 şi 20 din O.U.G. nr. 195/2005 cu privire la accesul la justiţie în probleme de mediu este una generală fără a se face distincţie între problemele de mediu pentru care este instituită această normă specială de acces la justiţie, rezultă că, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, orice litigiu de mediu, inclusiv cel aferent prezentei speţe, beneficiază de accesul la justiţie instituit prin art. 5 şi art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005. Caracterul generic al litigiilor de mediu la care se refera art. 20, alin. (6) din O.U.G. nr. 57/2007 decurge şi din paragraful al doilea al preambulul O.U.G. nr. 195/2005 ("Ţinând cont de necesitatea creării cadrului unitar prin care se statuează principiile care guvernează întreaga activitate de protecţie a mediului"') paragraf de unde se deduce că O.U.G. nr. 195/2005 codifică şi principii generale care guvernează protecţia mediului ori, principiul accesului la justiţie este un astfel de principiu general, (a cărui stabilire în textul O.U.G. nr. 195/2005 este suficientă astfel pentru a-1 da eficienţă în orice litigiu de mediu)

Mai mult decât atât, întrucât textul art. 20, alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005 transpune în legislaţia naţională prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarlius la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000 el trebuie interpretat şi în sensul respective Convenţii. Or, aşa cum am arătat mai sus, din conţinutul Preambulului, art. 2 şi art. 9 ale convenţiei, reiese indubitabil că dreptul special al accesul la justiţie în probleme de mediu este instituit prin Convenţia de la Aarhus în manieră generică fără a se face distincţie între problemele de mediu, astfel încât, potrivit principiului Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, promovarea oricărei acţiuni în justiţie având ca obiect un litigiu de mediu, inclusiv promovarea prezentei acţiuni beneficiază de protecţia Convenţiei.

Aşadar, legitimarea procesuală a intimate reclamante nu este întemeiată doar pe dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s), art. 8 alin. (11) şi (12) şi art. 14 alin. (1) din nr. 554/2004 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, interpretate prin raportare la Decizia RIL nr. 8/02.03.2020 (numită în continuare "RIL") sau pe dispoziţiile generale ale C. proc. civ. (care completează prevederile Legii 554/2004) ci chiar pe efectul unor dispoziţii speciale din O.U.G. nr. 195/2005 care transpun Convenţia de la Aarus, care au prioritate faţă de dispoziţiile generale din Legea contenciosului administrativ, atunci când obiectul litigiului este protecţia mediului.

Sunt nefondate criticile recurentului-pârât de la punctul II) din Cererea de recurs-pag. 10-13 (Consideraţii privind nelegalitatea soluţiei pronunţate pe excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării OMMAP 1460/2021 faţă de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile).

Contrar susţinerilor recurentului, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins în mod corect excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată ridicată de recurentul pârât, această excepţie fiind evident nefondată.

Astfel, pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor a ridicat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, pe motiv că intimata nu ar fi respectat procedura prealabilă în sensul că petenta s-ar fi adresat instanţei fără a aştepta primirea sau neprimirea răspunsului la plângerea prealabilă în termenul de 30 de zile (pag. 5-7 din întâmpinare, punctul II- "Considerente privind excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării OMMAP 1460/2021 faţă de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile")

În motivarea acestei excepţii, pârâtul MMAP susţine într-o manieră mai mult decât tendenţioasă că dispoziţiile art. 14 din Legea 554/2004, care guvernează instituţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond ar trebui să îndeplinească în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 8, alin. (1) din Legea 554/2004. De altfel pârâtul MMAP citează în mod trunchiat teza I a art. 8, alin. (1) din Legea 554/2004, oprindu-se exact înaintea pasajului esenţial în care legiuitorul stipulează cu ce scop poate fi sesizată instanţa în temeiul art. 8, alin. (1) şi anume "pentru a solicita în tot sau în parte, ANULAREA actului (...).(Citarea de către pârât a tezei I a art. 8, alin. (1) din Legea 554/2004 are următorul conţinut" Art. 8-(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competent(.")" în timp ce conţinutul complet al textului de lege citat este: "Art. 8- (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut Ia art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale")

Această excepţia ridicată de pârât este vădit nefondată întrucât:

Aşa cum a recunoscut şi pârâtul, anterior introducerii cererii de suspendare (15 septembrie 2021), intimata a făcut dovada sesizării pârâtului MMAP cu o plângere prealabilă iar Sesizarea autorităţii emitente a actului administrative cu plângere prealabilă este singura condiţie prealabilă necesară pentru a cere, în deplină legalitate, suspendarea respectivului act administrativ potrivit art. 14, alin. (1) din legea 554/2004.

Art. 8, alin. (1) din Legea 554/2004, de care se cramponează în mod tendenţios pârâtul, guvernează instituţia juridică a anulării şi nu a suspendării actului administrativ.

Suspendarea executării actului administrativ este o instituţie specială a contenciosului administrative până la pronunţarea instanţei de fond, guvernată de art. 14, alin. (1) din Legea 554/2004, potrivit căruia, "(...) în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate". Prin urmare, potrivit legii dar şi practicii judiciare, acţiunea în suspendare se poate introduce, oricând după sesizarea cu plângere prealabilă a autorităţii emitente (chiar şi în aceeaşi zi), ceea ce corespunde şi raţiunii fundamentale pentru care a fost instituit acest instrument juridic şi anume raţiunea urgenţei prevenirii unei pagube iminente. Or, este mai mult decât evident că, pentru a da eficienţă unei suspendări a actului administrative, legiuitorul nu putea să impună ca şi condiţie a introducerii acţiunii de suspendare, aşteptarea de către reclamant, timp de 30 de zile a răspunsului sau a lipsei de răspuns a autorităţii publice prevenirea unei pagube iminente prin cererea suspendării executării.

În acest sens, pledează şi Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privitoare Ia protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă invocată în Considerentele Deciziei Curţii de Apel Braşov nr. 105/24.10.2020 pronunţate în Dosarul cu nr. x/2019, având obiect similar cu prezenta speţă), în special, primul principiu al acestei Recomandări, potrivit cărora:

PRINCIPII - Atunci când o instanţă este sesizată cu o contestaţie referitoare la un act administrativ, iar instanţa nu a pronunţat încă o decizie, solicitantul poate cere aceleiaşi instanţe sau unei alte instanţe competente să ia masuri de protecţie provizorie împotriva actului administrativ. Persoana în cauză trebuie să aibă acelaşi drept de a solicita unei instanţe competente să ia măsuri de protecţie provizorie, înainte de contestarea actului în conformitate cu primul sub-paragraf, în caz de urgenţă sau atunci când o plângere administrativă, care nu cuprinde în sine niciun efect suspensiv, a fost depusă împotriva actului administrativ şi nu a fost încă soluţionată.

Sunt nefondate criticile recurentului-pârât de la punctul IV) din Cererea de recurs-pag. 13-19 (Consideraţii privind nelegalitatea soluţiei pronunţate cu privire la îndeplinirea condiţiei existenţei cazului bine justificat)

Contrar susţinerilor pârâtului, soluţia instanţei de fond este una legala şi temeinică iar criticile recurentului nu au aptitudinea de a o afecta, după cum urmează:

1) Sunt eronate şi tendenţioase susţinerile recurentului MMAP de la ultimele 2 paragrafe ale şi ultimele 3 paragrafe ale pag. 19, cu privire la studiile de evaluare prevăzute la art. 17 din Legea 407/2006. în primul rând, prin susţinerile de la paragr. Penultimele 2 paragr. de la pag. 13 a Recursului, pârâtul recunoaşte implicit că studiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 407/2006, trebuie efectuate cel puţin pentru cele 8 specii de păsări nemigratoare/sedentare) care figurează în Anexele Ordinului nr. 1460/2021 şi NU formulează nicio apărare faţă de absenţa acestor studii. Această recunoaştere explicită vine în contextul în care, MMAP susţine că prin modificarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, studiile de evaluare anuale, la nivel de fond cinegetic necesare pentru gestionarea durabilă a faunei de interes cinegetic ar trebui efectuate numai în cazul speciilor de interes cinegetic sedentare, respectiv numai în cazul speciilor de păsări sedentare. Or, aceste studii care potrivit art. 17, alin. (2) din legea 407/2006, trebuie efectuate de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică angajat al gestionarilor fondurilor cinegetice, anual la nivel de fond cinegetic pentru speciile de păsări sedentare/nemigratoare de la Anexele 1-3 ale Ordinului 1460/2021(şi anume speciile guguştiuc, ieruncă, stăncuţă, găinuşă de baltă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană şi gaiţă-specii de păsări sedentare/rezidente potrivit pct. 1 din adresa Societăţii Ornitologice Române nr. 1084/31.07.2020-, nu există şi nu au fost efectuate pentru că nu sunt invocate în referatul de aprobare. Aşa fiind, rezultă că aceste cotele de recoltă au fost aprobate fără o evaluare care să garanteze durabilitatea exploatării prin vânătoare a acestor specii, la nivel de fond cinegetic, aspect faţă de care pârâtul nu formulează nicio apărare.

În al doilea rând, contrar celor susţinute de recurent, modificarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, prin prevederile Legii nr. 13/2020 nu a eliminat prevederea referitoare la evaluarea păsărilor migratoare pe fiecare fond cinegetic. Astfel, din textul art. 17, alin. (1) şi alin. (2A3) ale legii 407/2006, reiese că gestionarii fondurilor cinegetice "sunt obligaţi să asigure gospodărirea tuturor speciilor de interes cinegetic şi nu doar a speciilor sedentare (prin urmare şi gospodărirea speciilor de păsări migratoare care figurează la Anexele nr. 1-3 ale Ordinului MMAP nr. 1460/2021, respective speciile porumbel gulerat, porumbel de scorbura, turturică, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturz de vâsc, sturz cântălor, cocoşar, găinuşă de baltă, gâscă de vară, gârliţa mare, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, lişiţă, sitar de pădure), pe baza unor studii de evaluare efectuate tot la nivel de fond cinegetic. Singura deosebire în regimul de asigurare a gospodăririi durabile a speciilor migratoare constă în faptul că, efectuarea studiilor de evaluare pentru speciile migratoare nu mai este instituită expres în sarcina "personalului cu specializare silvică sau cinegetică angajat al gestionarului fondurilor cinegetice". Prin urmare, faptul că gestionarul nu mai este obligat să efectueze el însuşi studiile de evaluare care vizează păsările migratoare, nu dezafectează obligaţia instituită de art. 17, alin. (1), potrivit căreia acelaşi gestionar e obligat să gospodărească inclusiv aceste specii, potrivit principiului durabilităţii pe baza unor studii de evaluare (în acest context, subzistă obligaţia implicit a gestionarului de a procura/achiziţiona studiile respective din altă sursă). Or, pentru ca gospodărirea faunei pe baza acestor studii de evaluare reprezintă garanţia unei gestionari DURABILE, rezulta ca, în absenta acestor studii, pasările migratoare nu ar beneficia de o gestionare durabilă ceea ce este inadmisibil.

La antepenultimul şi ultimul paragraf al paginii 18 din Recurs, recurentul emite câteva consideraţii absurd şi mincinoase. Mai intai, recurentul minte ca pentru speciile de vânat sedentar s-ar face observaţii şi evaluări tot timpul anului în condiţiile în care în Referatul de aprobare al Ordinului 987/2021 şi în circular la care trimite referatul respectiv, se precizează ca evaluările în vederea cotelor de recolta pentru speciile respective, s-ar fi efectuat în lunile februarie - aprilie 2021,

În al doilea rând, recurentul susţine în mod absurd ca pentru anumite specii de pasări (pe care nu le precizează) Nu s-ar putea face numărători şi observaţii pt ca acestea stau pe teritoriul tarii doar câteva săptămâni. Or, nicio specie nu sta pe teritoriul tarii doar câteva săptămâni ci minim câteva luni de zile, din primăvară când pasările migratoare se întorc la locurile de cuibărit ai pana Ia sfârşitul verii când începe migraţia de toamnă. La fel pasările care iernează pe teritoriul României stau câteva luni. Mai mult decât atât, nici speciile sedentare nu sunt legate de fondul cinegetic şi circula frecvent pe mai multe fonduri cinegetice, ceea ce nu îi împiedică pe gestionari să le evalueze riscând astfel înregistrări multiple.

Mai mult decât atât, aceste consideraţii sunt unele care vizează oportunitatea aplicării art. 17, alin. (1) din Legea 407/2006, ceea ce e inadmisibil în condiţiile în care o lege aflata în vigoare trebuie aplicata şi nu dezafectata ad-hoc de cei care ar trebui sa o aplice pe baza unor consideraţii personale cu privire la oportunitatea aplicării ei.

2) Sunt eronate şi tendenţioase susţinerile recurentului MMAP de la pag. 16-17, cu privire la studiile prevăzute de art. 33, alin. (8) şi Anexa nr. (8) din O.U.G. nr. 57/2007.

Prin susţinerile mai sus menţionate, pârâtul MMAP încearcă în mod absurd să justifice faptul că la stabilirea cotelor de recolta nu s-a ţinut cont de datele provenite din studiile pe baza metodei inelarii studii, care, potrivit art. 10 Anexei nr. V şi punctului 13 din Preambulul din Directivei Pasări dar şi art. 33, alin. (8) şi Anexei nr. 8 din O.U.G. nr. 57/2007, reprezintă fundamentul protecţiei, conservării şi utilizării durabile a speciilor de pasări. Cu alte cuvinte, pârâtul încearcă să convingă instanţa că dispoziţiile prevăzute imperativ într-o normă comunitara şi transpuse în legislaţia interna printr-un act normativ de nivel superior Nu ar trebui aplicate pentru că, potrivit unor interpretări reducţioniste şi trunchiate, studiile prin inelare nu sunt folosite la estimarea populaţiilor de pasări. Or, aşa cum s-a arătat şi mai sus, instanţa de judecată este investită cu cererea de a stabili/verifica daca exista o încălcare a dispoziţiilor de transpunere a normei comunitare (adică o încălcare a normei comunitare) şi nu sa conteste utilitatea sau oportunitatea normei comunitare.

Contrar susţinerilor reducţioniste ale pârâtului şi făcând abstracţie de adevărul elementar ca realizarea studiilor pe baza metodei inelarii sunt obligatorii şi deci, trebuie realizate, datele obţinute prin metoda inelarii sunt cele mai solide şi mai relevante date pentru dinamica demografica a speciilor de pasări. Studiile pe baza metodei inelarii oferă informaţii populaţionale vitale pentru vânătoare precum informaţii despre mortalitatea populaţiilor, despre productivitatea şi rata de supravieţuire a populaţiilor în diverse etape ale vieţii, despre abundenţa populaţiilor (iar aceste date demografice sunt evident date despre niveluri populaţionale cf, textului Directivei). Mai mult decât atât, aşa cum am arătat mai sus la punctul nr. 5) metoda inelarii se foloseşte inclusiv pentru estimări ale populaţiilor aflate în pasaj sau ale populaţiilor care iernează aşa cum reiese foarte clar din lucrări ştiinţifice dar şi din practica instituţiilor şi organizaţiilor care efectuează anual aceste studii ce pot fi accesate la mai multe linkuri, pe care le-am indicat. (în acest sens, de pildă, din articolul "Introducere în marcarea individuală a păsărilor" https://blog.nature.or°/science/2Q21/09/08/an-introduction-to-bird-banding/.) reiese că "Datele de marcare sunt utilizate în studii la scară largă şi pe termen lung care urmăresc mişcările şi tiparele migratorii, dimensiunea şi caracteristicile demografie ale populaţiilor, morfologia şi comportamentul şi, în mod aparte, dacă apar schimbări în timp. Datele colectate în cadrul proiectelor de monitorizare pe termen lung, şi mai ales din seturile de date de marcare, se pretează în mod specific identificării rezilienţei populaţiilor de păsări la schimbări sau dacă acestea sunt în pericol". Iar din articolul "De ce marcăm individual păsările"-(https://www.xxx.gov-science center obiects reiese că U.S. Geological Survey, singura agenţie ştiinţifică a Departamentul de Interne a Statelor Unite ale Americii coordonează de zeci de ani acţiuni de marcare individuală a păsărilor, prin "inelare" sau "bandare" (marcarea cu benzi), inclusiv în scopul studierii "dispersiei şi migraţiei", "comportamentului şi structurii sociale", "estimării supravieţuirii şi productivităţii" dar şi în scopul "estimării populaţiilor" dar şi a determinării unor alţi indicatori ai nivelurilor populaţionale, precum "evaluarea presiunii vânătorii" şi măsurarea vulnerabilitatea claselor de vârstă/sex la presiunea vânătorii, după cum s-a arătat la argumentaţia de nelegalitate de la pct. VIII).

Faptul că studiile prin metoda inelarii sunt utilizate pentru estimarea efectivelor aflate în pasaj reiese foarte clar chiar din "Ghidul standard de monitorizare a speciilor de interes comunitar din România, ediţia 2014" invocat chiar de pârât la pag. 16,paragr 2 din întâmpinare dar şi în Referatul DMRC nr. x/09.08.2021 (httDs://monitorizareapasa rilor.cndd.ro/documents/Ghid-standard-de-monitorizare-pasan-2014.pdf, Astfel, Ia capitolul 7.2 din Ghid, numit "Protocol de monitorizare pentru migraţia speciilor cântătoare" la pag. 293, 295-302 se prezintă ca metodologie de monitorizare a migraţiei păsărilor cântătoare, " procedura de inelare a păsărilor" Se descrie această procedură mentionându-se ca avantaje ale metodologiei faptul că:

• este uşor de replicat;

• oferă o imagine relativ bună în ceea ce priveşte numărul exemplarelor şi al speciilor în migraţie, în timpul sila locul respectiv, mai ales în cazul paseriformelor;

Totodată, la titlul "Rezultate aşteptate în urma implementării metodologiei şi analizei datelor" se menţionează că: Rezultatele obţinute vor fi stocate şi prelucrate de către coordonatorul metodologiei. Numărul "efectivelor în migraţie" va fi prezentat în "număr de exemplare aflate pe pasaj"(...) Datele obţinute vor fi folosite, de asemenea, şi pentru determinarea tendinţelor populaţiilor speciilor ţintă şi dinamica migraţiei."

În contextul celor mai sus evocate, susţinerile şi menţiunile referitoare Ia un Curs de ornitologie de la Universitatea de Biologie nu sunt de natură a reduce utilizările studiilor şi cercetărilor prin marcare individual a păsărilor ("inelare"). Citatul din notele de curs respective conţine informaţii elementare şi sumare care se referă doar la una dintre utilizările acestor cercetări şi anume determinarea căilor de migraţie. Or, faptul că respectivele note de curs nu fac referiri la alte finalităţi ale studiilor prin "inelare", nu înseamnă că aceste utilităţi nu există şi nu trebuie actualizate mai ales ca sunt prevăzute de Directiva "Păsări".

Contrar menţiunilor incoerente formulate de MMAP, faptul că, prin adresa nr. x/16.09.2019 (2019 F. susţine că "estimarea nr. de ciocârlii de câmp menţionat fa pag. 336 a Atlasului Pasărilor de Interes Comunitar din România ediţia 2015 nu s-a efectuat prin metoda inelarii ci prin alte metode", nu este natură să invalideze argumentele subscrisei şi dispoziţiile Directivei, câtă vreme, F. menţionează ca datele din Atlasul Pasărilor se refera la populaţia cuibăritoare iar metoda inelarii colectează date populationale despre populaţiile aflate în pasaj/migraţie.

Contrar interpretărilor tendenţioase ale pârâtului, nu numai măsurile prevăzute de art. 33, alin. (2) ale O.U.G. nr. 57/2007 sunt obligatorii ci şi dispoziţiile art. 33, alin. (8) ale aceluiaşi act normativ. Contrar Acestui raţionament vicios, dispoziţiile art. 33, alin. (8) nu sunt "complementare, ci sunt obligatorii în economia aprobării cotelor de recoltă" iar condiţionarea acestor cote de recolta cu studiile prevăzute de art. 33, alin. (8) şi corelarea acestor cote de recolta cu datele obţinute din respectivele studii este evidentă şi am explicat-o pe larg în acţiunea introductivă dar şi mai sus, la punctele l)-4). În esenţă, din moment ce, potrivit Directivei "Păsări" şi normelor naţionale de transpunere, conservarea, protecţia, gestionarea/managementul şi utilizarea populaţiilor tuturor păsărilor sălbatice are ca fundament cercetarea ştiinţifică, care constă, în principal, în realizarea studiilor prevăzute de art. 10 Directiva Păsări (şi la art. 33, alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007), iar vânarea speciilor de păsări sălbatice este o formă de "utilizare" a acestor specii ce implică managementul/gestionarea lor cu respectarea principiilor/normelor conservării, protecţiei şi utilizării durabile a populaţiilor acestor specii, REZULTĂ că vânarea speciilor de păsări sălbatice trebuie să se facă cu respectarea datelor şi pe baza datelor obţinute din studiile prevăzute de art. 10 Directiva Păsări (şi la art. 33, alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007).

Relevanţa cercetării şi în special a studiilor bazate pe inelare pentru activitatea de VÂNĂTOARE este evidenţiată şi în Ghidul privind vânătoarea în temeiul Directivei 79/409/CEE a Consiliului privind conservarea păsărilor Sălbatice-Directiva Păsări la punctual 1.8 -cercetare:

https://ec.europa.eu/environment/nature/cQiiservation/wildbirds/hunting/docs/huntinp guide ro.p df

Jurisprudenţa CJUE este relevantă în sensul evidenţierii importanţei şi caracterului obligatoriu al cercetărilor având la bază metoda inelarii. Astfel prin Hotărârea din data de 13 decembrie 2007, Cauza Comisia versus Irlanda, C-418/04,

Curtea de Justiţie a obligat Irlanda să transpună în legislaţia naţională prevederile art. 10 din Directivă reţinând că efectuarea cercetărilor prevăzute la art. 10 şi la Anexa nr. V din Directiva Păsări sunt obligatorii şi nu facultative.

De altfel Pârâtul citează el însuşi (la pag. 16, paragr. 2 din întâmpinare) Decizia CJUE C-418/04 2019 invocată şi de subscrisă dar şi un fragment din Punctul 1.8.1 din Ghidul privind vânătoarea în Temeiul Directivei 79/409/CEE a Consiliului-Directiva "Păsări" invocat şi de noi; (Punct 1.8.1 potrivit căruia Un număr dintre categoriile de cercetare enumerate în anexa V sunt relevante pentru vânătoare, în special punctele (c) " date asupra nivelurilor populaţiilor de specii migratoare, pe baza indiciilor date de marcarea cu inele" şi (d) "evaluarea influenţei pe care o au metodele de captură asupra nivelurilor populaţiilor păsărilor sălbatice ").

Însă, în loc să remarce esenţialul şi anume că stabilirea cotelor de recoltă s-a făcut fără să existe date asupra nivelurilor populaţiilor de specii migratoare, obţinute în urma studiilor în baza metodei inelarii, pârâtul MMAP se cramponează de susţinerea în aceeaşi măsura falsă şi irelevantă potrivit căreia din textele citate ar reieşi că metoda inelarii este o "metodă de cercetare" şi nu una "de evaluare a efectivelor de specii migratoare"!

Contrar acestei susţineri absurde, "evaluarea" este o noţiune specie care aparţine noţiunii gen "cercetare". Cu alte cuvinte, activitatea de "evaluare" a efectivelor este, în mod firesc, o activitate de cercetare.

Pârâtul ignoră cu desăvârşire împrejurarea potrivit căreia, necesitatea fundamentării cotelor de recoltă pe studiile şi cercetările prevăzute de art. 33, alin. (8) şi Anexa nr. 8 din O.U.G. nr. 57/2007, deci inclusiv pe studiile bazate pe metoda inelarii a fost consacrată de instanţe prin hotărâri definitive, cea mai semnificativa fiind sentinţa nr. 37/2020 pronunţată în Dosarul cu nr. x/2019 pentru ca este o sentinţă de anulare.

Interpretările juridice pe care le face pârâtul la pag. 16, primele paragrafe sunt lipsite de sens şi de logică. Astfel, după ce citează art. 19, alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007, pârâtul conchide în mod contradictoriu că această prevedere mi ar institui o obligaţie în sarcina administratorului faunei ci ar reglementa doar faptul ca vânătoarea se realizează cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 57/2007, cu respectarea prevederilor din aceste acte normative cu privire la perioadă, metode, zone etc. Or, reglementările invocate de pârât reprezintă de fapt chiar obligaţii instituite şi în sarcina administratorului faunei de interes cinegetic sau asutoritatu responsabile cu protecţia mediului (ambele reprezentate de pârât) care este responsabil cu verificarea respectării legislaţiei privind vânătoarea şi cu protecţia biodiversităţii.

Mai mult decât atât, art. 37, alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007 stabileşte norme de protecţie şi conservare în cazul exploatării speciilor listate la Anexa nr. 5 a O.U.G. (speciile de pasări care fac Obiectul OMMAP nr. 1460/2021 sunt prevăzute la Anexa nr. 5 C a O.U.G. nr. 57/2007), printre care se numără şi stabilirea de cote de recoltă iar art. 33, alin. (8) şi Anexa nr. 8 Ia O.U.G. stabileşte în mod imperativ că pentru protecţia, managementul şi utilizarea durabilă a tuturor speciilor de păsări, este necesară realizarea studiilor şi cercetărilor prevăzute la Anexa nr. 8 din O.U.G.. Or, stabilirea cotelor este o obligaţie legală a administratorului iar stabilirea acestor cote de recoltă pe baza studiilor şi cercetărilor pe care legea (şi Directiva "Păsări") le reglementează ca fiind necesare pentru protecţia, managementului şi utilizării durabile a speciilor de păsări este tot o obligaţie a respectivului administrator al faunei de interes cinegetic, adică o obligaţie a pârâtului MMAP.

După ce invocă şi citează dispoziţiile art. 33, alin. (3), alin. (4) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007, pârâtul susţine că aceste prevederi NU pot fi încălcate prin Ordinal criticat pentru că perioada de vânare pentru fiecare din speciile de pasări sedentare sau migratoare este stabilita, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 57/2007 şi ale Directivei păsări, prin Anexa nr. 1 a Legii nr. 407/2006. Această aserţiune este în parte lipsită de sens şi în parte falsă. Este lipsită de sens, pentru că o aşa zisa respectare a perioadelor de vânătoare nu acoperă şi respectarea prevederilor art. 33, alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007, care impune efectuarea unor studii şi cercetări. în acelaşi timp, susţinerea este una falsă pentru că art. 4 şi art. 5 din Ordinul nr. 1460/2021 încalcă exact aceste perioade de vânătoare stabilite Ia Anexa nr. 1 a Legii nr. 407/2007 (in conformitate cu O.U.G. nr. 57/2007 şi cu Directiva "Păsări") permiţând vânarea pasărilor în perioadele de cuibărire, de creştere a puilor sau în perioada de migraţie prenuptială printr-o procedură distinct de procedura derogărilor (cf. art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007 şi art. 9 din Directiva Păsări), singura procedură admisă de Directivă în cazul vânării pasărilor în perioadele mai sus menţionate

3) Contrar celor susţinute de recurent la pag. 14 din recurs, modul de stabilire a cotei nu s-a schimbat semnificativ ci tot printr-o medie a cotelor pe anii anteriori. Iar trecerea de la o medie a cotelor aprobate (care reprezentau o fictiune/abstractie) la media cotelor realizate (adică la media a ceea ce s-a împuşcat efectiv anii anteriori) nu reprezintă o schimbare substanţială. Acest mod de stabilire a cotelor, lipsit de cea mai elementară aparenţă ştiinţifică contrastează flagrant cu modul în care se stabilesc cotele de recolta la speciile de vânat sedentary (Ordinul MMAP 987/2021) adică pe baza unor evaluări efectuate la nivel de fonduri cinegetice în fiecare an şi pe baza unor formule/metodologii de calcul aprobate prin acte administrative (Ordinul MAAP nr. 478/20002, Ordinul 393/2002 etc.

4) Contrar susţinerii recurentului, micşorarea cotelor de recoltă este doar aparenta în condiţiile în care aceste cote reflectă acum o medie a ceea ce s-a împuşcat efectiv (cote realizate) în timp ce anii trecuţi se făcea o medie a cotelor aprobate (mai mare decât cotele realizate dar nesemnificative în principiu pentru ca reprezentau abstracţii în raport cu cotele realizate care reflecta realitatea a ceea ce s-a vânat).

5) Susţinerile recurentului MMAP de la paragrafele 3-5 ale paginii 18 sunt realmente ridicole. Astfel, deşi la fondul cauzei recurentul MMAP s-a aparat, invocând faptul ca ar fi respectat intru totul recomandările Comisiei din "Scrisoarea despre turturică" primita în iulie 2021, în momentul în care Curtea de Apel Târgu Mureş a observat că de fapt, MMA a minţit şi nu a respectat aceste recomandări şi nu a înjumătăţit cota de recolta realizată în perioada 2013-2018 ci a înjumătăţit cota de recolta aprobată, ("înjumătăţire" prin care s-a obţinut exact cota de recoltă realizată în perioada 2013-2018), atunci MMAP se apară susţinând ca nu era obligat să respecte solicitările Comisiei care erau doar "recomandări" şi nu obligaţii.

V) Sunt nefondate şi considerentele de la punctual nr. V) din Recurs referitoare la nelegalitatea soluţiei pronunţate cu privire la îndeplinirea condiţiei existentei unei pagube iminente.

Contrar celor susţinute de recurent, apreciază că reţinerile instanţei de fond referitor la îndeplinirea condiţiei cauzei iminente. Iminenţa producerii pagubei a fost dovedita chiar prin stabilirea cotelor de recolta care, reprezentând o medie a cotelor realizate în anii anteriori, dovedeşte că în anii anteriori, s-au vânat milioane de pasări, astfel încât acest număr mare de pasări urma să fie vânat şi în acest sezon dacă nu era suspendat Ordinul MMAP.

5. Recursurile sunt nefondate .

1. Considerente asupra recursului declarat de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor .

Cu titlu prealabil, Curtea constată că, prin Ordinul MMAP nr. 1460/2021, a cărui suspendare a executării a fost solicitată în speţă, au fost aprobate cotele de recoltă pentru unele specii de păsări admise la vânătoare, pentru perioada 2021 - 14 mai 2022, prevăzute în anexele nr. 1 - 3, precum şi numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător, prevăzut în anexa nr. 4.

După cum rezultă din art. 2 al actului administrativ menţionat, cotele de recoltă se realizează cu respectarea reglementărilor în vigoare în domeniul vânătorii referitoare la autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, urmărindu-se conservarea biodiversităţii faunei cinegetice şi păstrarea echilibrului ecologic .

Conform expunerii de motive a actului administrativ, acesta este emis în temeiul Legii nr. 407/2006, Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, cu aplicarea art. 57 alin. (1), (4) şi 5 din Codul Administrativ aprobat prin O.U.G. nr. 57/2019 şi cu aplicarea art. 13 din H.G. nr. 43/2020, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor având calitatea de administrator, prevăzută de legea 407/2006, ca autoritate publică centrală care răspunde de vânătoare şi asigură administrarea faunei cinegetice .

Recurentul critică, prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., nemotivarea soluţiei date excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului, prin încheierea din 22.11.2021, dar şi considerentele sentinţei în ceea ce priveşte reţinerea ca fiind îndeplinită a condiţiei de existenţă a unei pagube iminente.

Cu privire la primul aspect, recurentul, după ce relevă argumentele instanţei asupra îndreptăţirii de a acţiona în judecată, precizează că toate considerentele încheierii recurate sunt simple alegaţii de ordin pur teoretic.

Verificând aceste susţineri, Curtea constată că prima instanţă examinează cele două excepţii, prin prisma legăturii dintre ordinul contestat, conform Deciziei ICCJ RIL nr. 8/2020, reţinând vătămarea şi obiectul de activitate al reclamantei, fără a reţine efectele autorităţii de lucru judecat . Mai mult, arată că dă eficienţă atât art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005, cât şi prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) LCA.

Or, prevederile art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005 reglementează legitimarea procesuală a organizaţiilor neguvernamentale care promovează protecţia mediului, prevăzându-se că acestea au drept la acţiune în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului.

În raport de aspectele prezentate, Curtea reţine că prima instanţă prezintă într-o manieră sintetică dar clară şi completă, argumentele pentru care a respins cele două excepţii privind lipsa calităţii procesuale active şi lipsa interesului .

Consideră că, modalitatea de formulare a considerentelor relevă raţionamentul judiciar, arată argumentele pe care se sprijină acesta şi permite controlul judiciar asupra legalităţii soluţiei, prima instanţă îndeplinind, în mod satisfăcător exigenţele de motivare .

Recurentul critică şi motivarea sentinţei, sub aspectul condiţiei de existenţă a unui prejudiciu iminent, arătând că prima instanţă s-a limitat la a menţiona că stabilirea cotelor de recoltă în maniera realizată are implicaţii asupra conservării biodiversităţii faunei cinegetice şi păstrării echilibrului ecologic, făcând trimitere şi la principiul precauţiei, fără o examinare a argumentelor părţilor .

Dar observând întâmpinarea depusă la dosar, Curtea constată că recurentul a susţinut în faţa primei instanţe faptul că reclamanta nu a făcut dovada iminenţei prejudiciului, precum şi faptul că, urmare a suspendării, România este singura ţară europeană în care nu se pot vâna păsările sedentare şi migratoare, cu consecinţa creării unor dezechilibre .

Iar prima instanţă reţine, în primul rând, interesul conservării biodiversităţii faunei şi păstrarea echilibrului ecologic, iar în cel de al doilea rând, aplicarea principiului precauţiei, menţionat de art. 191 TFUE .

Iar acest principiu, impune ca masurile de protejare a mediului sa fie adoptate, chiar dacă actualul nivel de dezvoltare tehnico-ştiinţifică nu prefigurează un pericol, dar nici nu îl exclude. Cu alte cuvinte, rolul acestor măsuri de protecţie este unul de anticipare, iar măsurile de protecţie sunt datorate chiar dacă prejudiciul este incert, dar posibil, eventual plauzibil .

Iar aplicarea acestui principiu, din punct de vedere juridic, inversează sarcina probei, revenind celui care sustine ca activitatea sa nu are ori nu va avea niciun impact negativ, si nu celui care afirma temerea justificata a existentei lui (Comunicarea Comisiei privind principiul precauţiei [COM(2000) 1 final din 2 februarie 2000).

Ca atare şi din această perspectivă, prima instanţă prezintă considerentele necesare verificării raţionamentului judiciar, iar aceste considerente sunt grefate apărărilor formulate de către pârât, prin întâmpinare .

În ceea ce priveşte legalitatea soluţiei date excepţiilor lipsei interesului şi lipsei calităţii procesuale active, prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., Curtea reţine, în prealabil, faptul că cele două excepţii vizează condiţii de exerciţiu ale acţiunii civile, potrivit art. 32 coroborat cu art. 33 şi 36 noul C. proc. civ., iar pct. 8 sancţionează încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material .

Pe de altă parte, luând în considerare faptul că se pune în discuţie legitimarea procesuală a unui organism social, în cadrul unei cereri formulate în contencios administrativ, excluzându-se aplicarea art. 37 noul C. proc. civ., aceasta trebuie realizată conform Deciziei ICCJ RIL nr. 8/2020, potrivit căreia "în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului".

Dar indiferent de maniera de reglementare a art. 1 şi 8 LCA, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a), lit. p) şi lit. r) LCA, precum şi indiferent de modul în care este impusă verificarea actelor constitutive ale organismului social, conform Deciziei 8/2020, prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că, în speţă, legitimarea procesuală este reglementată de norma specială a art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005, consacrându-se dreptul la acţiune în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului.

Iar această legitimare procesuală pleacă de la premisa reglementării, în art. 5. din O.U.G. nr. 195/2005, a recunoaşterii de către stat a dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat, cu garanţiile dreptului de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului şi dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu .

Aceste dispoziţii se aplică cu prioritate faţă de prevederile Legii 554/2004, constituind norme speciale .

Curtea reţine şi că recurentul susţine că legitimarea procesuală, potrivit normei speciale, există doar în litigiile privind anularea actelor de reglementare, iar prima instanţă a extins, nejustificat, sfera de aplicare a textului .

Argumentul pentru această teorie este că textul art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005 este inclus în Capitolul II, denumit "Procedura de reglementare", iar actele ce fac obiectul acestor proceduri, potrivit art. 2 pct. 2 sunt acte de reglementare, enumerate ca fiind decizia etapei de încadrare, aviz de mediu, acord de mediu, autorizaţie de mediu, autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic.

Dar dreptul al acţiune este recunoscut de text, pentru probleme de mediu, legitimarea procesuală vizând litigiile care au ca obiect protecţia mediului, fără a putea fi restrânse, pe cale de interpretare, numai la cererile în anularea actelor de reglementare .

În acest sens, trebuie observate şi prevederile art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005, potrivit cărora, inclusiv recurentului îi revin obligaţia de a asigura informarea şi participarea publicului la deciziile privind activităţi specifice (desemnate de către legiuitor prin art. 2 pct. 38 lit. c), în aprecierea Curţii), dar şi accesul la justiţie, conform Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.

Iar prin art. 9 din Convenţia menţionată, se recomandă reţinerea interesului oricărei organizaţii neguvernamentale care îndeplineşte cerinţele art. 2 pct. 5 din convenţie şi anume public afectat, sau care poate fi afectat, ori care are un interes în deciziile de mediu .

Ca urmare, trebuie reţinută o distincţie între publicul care are un interes în deciziile de mediu (în această categorie intrând reclamaţiile formulate împotriva actelor de reglementare susţinută de către recurent) şi calitatea de public afectat sau care poate fi afectat, specifică litigiilor privind protecţia mediului .

În aceste condiţii, se constată că prima instanţă dă o rezolvare corectă excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei interesului .

Recurentul critică soluţia dată de prima instanţă, excepţiei inadmisibilităţii cererii, pentru lipsa procedurii prealabile .

Aceste critici sunt subsumate aceluiaşi motiv de casare, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., cu privire la existenţa unei proceduri prealabile sesizării instanţei, reglementată de art. 7 LCA, sancţiunea aplicabilă regăsindu-se în art. 193 noul C. proc. civ., în timp ce pct. 8 sancţionează încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material .

Verificând legalitatea încheierii din 22.11.2021, din această perspectivă, Curtea reţine că prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, având ca argument faptul că art. 14 LCA impun doar sesizarea autorităţii publice emitente a actului administrativ, nu şi aşteptarea răspunsului la plângerea prealabilă, la dosar regăsindu-se dovada plângerii prealabile şi mai mult, la momentul soluţionării excepţiei, la dosar regăsindu-se şi răspunsul la plângerea administrativă prealabilă .

Curtea reţine că, potrivit art. 14 alin. (1) LCA, "după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Soluţionarea excepţiei, de către prima instanţă, are ca fundament o corectă şi judicioasă aplicare a acestui text ce nu impune ca reclamantul să aştepte răspunsul la procedura administrativă prealabilă, ci doar să formuleze cererea de suspendare, după sesizarea emitentului sau, dacă este cazul, a organului ierarhic superior, în vederea soluţionării cererii de revocare, în tot sau în parte, a actului administrativ .

Este de menţionat şi faptul că recurentul tinde spre o interpretare coroborată a art. 7,8 şi 14 LCA, în sensul solicitării suspendării, după finalizarea procedurii administrative prealabile, plecând de la sintagma "sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare'" din cuprinsul art. 14 din Legea nr. 554/2004 .

Recurentul apreciază că această sintagmă reprezintă expresia opţiunii legiuitorului ca demersul de suspendare a executării actului administrativ sa fie grefat pe un context procesual predefinit de o cerere îndreptata împotriva actului administrativ, cerere care trebuie sa parcurgă toate etapele procesului administrativ, inclusiv etapa administrativa prealabila sesizării instanţei, în integralitatea acesteia.

Această susţinere este greşită .

Art. 14 alin. (1) LCA cristalizează condiţiile de admisibilitate ale cererii de suspendare, promovată ca şi măsură provizorie, până la investirea instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea cererii de anulare a actului administrativ.

Plecând de la premisa că, în această situaţie, poate apărea necesitatea luării unor măsuri provizorii la momentul în care partea reclamantă contestă ordinea juridică creată în urma emiterii actului administrativ, fără ca această contestaţie să ajungă pe rolul instanţei de contencios administrativ, textul art. 14 alin. (1), relevă două garanţii ale stabilităţii ordinii de drept (într-o ordine logică a reglementării) şi anume posibilitatea sesizării instanţei cu cererea de suspendare, după îndeplinirea procedurii administrative prealabile şi încetarea de drept a măsurilor provizorii luate (consolidarea ordinii de drept) dacă cel interesat nu a introdus acţiunea, în termen de 60 zile de la înregistrarea cererii de suspendare .

Pe de altă parte, preluarea sintagmei menţionate din cuprinsul art. 14 alin. (1) LCA este incorectă, în condiţiile în care legiuitorul utilizează un complement circumstanţial de timp ("după" sesizarea, în condiţiile art. 7..), pentru a exprima momentul în care poate fi formulată cererea de suspendare şi nu o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare .

În ceea ce priveşte nelegalitatea soluţiei date cererii de suspendare a executării Ordinului 1460/2021, prin prisma reţinerii condiţiilor cumulative, de către prima instanţă, criticată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., Curtea constată următoarele:

Prima instanţă prezintă argumentele îndeplinirii primei condiţii, de existenţă a unui caz bine justificat reţinând, în primul rând, poziţiile clare şi mai ales contrare celor exprimate de pârât, aparţinând unor specialişti pe a căror expertiză ministerul susţine că s-a bazat în determinarea cotelor de recoltă anuale, specialiştii reclamând necesitatea unor metode clare, transparente, ştiinţifice, de calcul, prin care să se colecteze date privind reproducerea şi mortalitatea speciilor ce fac obiectul cotelor de recoltă anuale .

În cel de al doilea rând, prima instanţă reţine că nu se regăseşte vreo referire la păsările migratoare, în cuprinsul anexei 8, lit. c), chestiunea fiind anterior dezlegată în dosarul x/2021, dar şi în jurisprudenţa Curţii de Apel Braşov.

În cel de al treilea rând a apreciat instanţa că ordinul este emis pe baza unor raportări văzute ca fiind insuficiente de către instanţele de judecată, aspecte ce rezultă din Raportul Comisiei privind starea naturii în UE (COM(2020) 635 final din 15.10.2020.

Reţine prima instanţă şi un al patrulea aspect ce conduce la aparenţa de nelegalitate şi anume faptul că stabilirea cotei de recoltă pentru specia "Turturică" nu ţine cont de necesitatea stabiliri unei cote de recoltare redusă la jumătate faţă de anii 2013-2018, în condiţiile în care se semnalează vulnerabilitatea speciei, de către Comisia Europeană .

Mai mult, prima instanţă a apreciat că pârâtul nu a furnizat elemente care să identifice metoda prin care a cules datele de care se prevalează, în stabilirea cotelor de recoltare şi s-a considerat neîndreptăţită să aprofundeze această analiză, în cadrul cererii de suspendare .

Susţinerile recurentului formulate în cuprinsului pct. IV al cererii de recurs şi prin care tinde să combată existenţa cazului bine justificat, astfel cum a fost reţinut de către instanţa de fond, vizează doar o parte dintre aspectele reţinute de către instanţa de contencios administrativ şi anume metodele de calcul utilizate, raportările la directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, excluderea, potrivit art. 17 din Legea 407/2006 a păsărilor migratoare, din obiectul studiilor anuale de evaluare, existenţa studiilor efectuate împreună cu F. şi G., cu stabilirea cotelor de recolta s-a realizat prin raportare la realizările cotelor de recoltă din anii anteriori .

Înalta Curte observă faptul că, prin Ordinul 1460/2021 au fost aprobate (în esenţă) cotele de vânătoare pentru unele specii de păsări (anexa 1 a Legii nr. 407/2006 şi Anexa 5 C a O.U.G. nr. 57/2007), pentru perioada 2021 - 14 mai 2022, luând în considerare referatul de aprobare al Direcţiei managementul resurselor cinegetice nr. 159.360 din 9.08.2021 şi având în vedere studiile de evaluare a speciilor de păsări întocmite de autoritatea publică centrală care răspunde de mediu în perioadele 2008-2013 şi 2013-2018 pentru îndeplinirea obligaţiei de raportare conform prevederilor art. 12 din Directiva Păsări,

Este de menţionat faptul că, potrivit art. 1 din Legea 407/2006, stabilirea cotelor de recoltă al unei specii din fauna de interes cinegetic se realizează în raport de efectivul optim al speciei, calculat astfel să asigure conservarea speciilor, produce minimum de pagube şi nu prezintă risc pentru populaţia umană .

Scopul emiterii ordinului a cărui suspendare a executării se solicită, este acela de a asigura (în partea relevantă) conservarea biodiversităţii şi menţinerea echilibrului ecologic, iar stabilirea cotelor de recoltă este fundamentată, după cum rezultă chiar din preambulul Ordinului 1460/2006, în raport de două studii întocmite pentru perioadele 2008-2013 şi 2013-2018, ce au stat la baza rapoartelor naţionale cu privire la starea şi structura populaţiilor de păsări (potrivit art. 12 din Directiva "Păsări", 2009/147/CE, statele membre înaintează Comisiei, la intervale de trei ani, începând de la data de 7 aprilie 1981, un raport asupra punerii în aplicare a prevederilor legislative interne adoptate în temeiul prezentei directive. La intervale de trei ani, Comisia pregăteşte un raport de sinteză pe baza informaţiilor prevăzute la alin. (1). Acea parte a proiectului de raport care conţine informaţiile furnizate de un stat membru este transmisă autorităţilor statului membru respectiv pentru verificare. Versiunea finală a raportului este înaintată statelor membre); dar, după cum rezultă din Secţiunea a şasea - Concluzii şi perspective, nota de subsol nr. 4, a Raportului Comisiei către Parlamentul European, Consiliu şi Comitetul Economic şi Social European Starea naturii în Uniunea Europeană Raport referitor la stadiul speciilor şi al tipurilor de habitat protejate de Directiva privind păsările şi Directiva privind habitatele şi la tendinţele observate în perioada 2013-2018, COM/2020/635 final (EUR-Lex 52020DC0635), astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă, România nu a depus raportul pentru perioada 2015-2018, pentru păsări.

Ca atare, urmează a fi reţinut faptul că recurentul nu justifică susţinerile formulate în recurs, prin prisma exerciţiului dreptului de apreciere ce a condus la stabilirea cotelor de recoltă şi în raport de aspectele de fapt şi de drept indicate în preambulul ordinului a cărui suspendare s-a solicitat .

Aceasta cu atât mai mult, cu cât în susţinerea acestor critici recurentul enumeră diferenţele de cote stabilite, faţă de anul anterior, pe categorii de specii de păsări şi pune în discuţie metoda de evaluare sau de estimare a populaţiilor de păsări, reţinută ca atare de către prima instanţă în considerarea Anexei nr. 8 a O.U.G. nr. 57/2007, dar nu prezintă informaţii privind metoda de stabilire a populaţiilor de păsări şi numărul total estimat al acestora .

În ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţei de existenţă a unei pagube iminente, criticată la pct. V al cererii de recurs, recurentul susţine că instanţa de fond nu reţine un prejudiciu cert, material, patrimonial,concret, făcând o trimitere nemotivată, la principiul precauţiei .

Înalta Curte observă că prima instanţă a prezentat raţionamentul juridic, constatând îndeplinită cerinţa de existenţă a unei pagube iminente, plecând de la necesitatea conservării biodiversităţii şi păstrării echilibrului ecologic, această necesitate tinzând să limiteze cotele de recoltare, în raport de efectivul estimat al populaţiilor şi speciilor supuse activităţii de vânătoare, iar asupra eventualelor efecte negative ale realizării cotelor de vânătoare, stabilite pe baze insuficient fundamentate, a reţinut aplicarea principiului precauţiei .

Din această perspectivă şi în condiţiile existenţei unui caz bine justificat rezultat din stabilirea unor cote de recoltare, prin ordinul menţionat şi fără a rezulta suficienţa sau pertinenţa studiilor de evaluare avute în vedere, trebuie observat faptul că, în primul rând prejudiciul poate rezulta din diminuarea nejustificată a faunei de interes cinegetic, caracterizată de art. 2 din Legea 407/2006, act normativ care adaugă şi faptul că vânătoarea se desfăşoară în scopul asigurării echilibrului ecologic .

Dar prejudiciul nu poate fi limitat, în această situaţie, la o valoare patrimonială, atât timp cât art. 35 din Constituţia României (şi art. 5 din O.U.G. nr. 195/2005) reglementează dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, iar acestui drept în corespunde îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător; ori această îndatorire revine, în primul rând recurentului .

Din această perspectivă a dreptului fundamental, prima instanţă a reţinut corect aplicarea principiului precauţiei, acest principiu fiind cristalizat şi integrat de art. 191 TFUE, împreună cu principiul poluatorul plăteşte şi principiul prevenirii, în vederea garantării unui înalt nivel de protecţie a mediului, prin luarea unor decizii administrative în cazul unor riscuri .

Potrivit Comisiei Europene, "principiul precauţiei poate fi invocat atunci când un fenomen, un produs sau un proces poate avea efecte periculoase, identificate printr-o evaluare ştiinţifică şi obiectivă, iar această evaluare nu permite determinarea cu suficientă certitudine a riscului", dar şi faptul că acest principiu constituie un mijloc de gestionare a riscurilor şi ca atare corespunde fazei de luare a deciziei administrative.

Or, prima instanţă aplicând acest principiu, în materia suspendării ordinului de aprobare a cotelor de recoltă pentru populaţiile de păsări indicate în cuprinsul Ordinului 1460/2021, nu a făcut altceva decât să sublinieze consecinţele potenţial nocive ale recoltării unor cote stabilite pe baze insuficient fundamentate, iar aceasta poate constitui un prejudiciu, în accepţiunea art. 14 LCA, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. ş) LCA.

2. Considerente asupra recursului declarat de RNP Romsilva

Recurenta invocă aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare, recurenta critică modul de soluţionare al excepţiei de litispendenţă şi susţine necesitatea suspendării cauzei, în condiţiile art. 14 alin. (6) LCA, până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2021 .

Cu titlu prealabil, Înalta Curte prezintă rezerve în privinţa subsumării acestor critici motivului de casare invocat; astfel, recurenta critică soluţia dată unei excepţii de procedură, cu efect dilatoriu şi absolută, cu omisiunea aplicării unei norme de suspendare de drept a judecării cauzei .

Pe de altă parte, este de menţionat faptul că, prin încheierea de şedinţă din 22.11.2021 a fost pusă în discuţie cererea formulată de către intervenienta D., având ca obiect suspendarea de drept a judecării cauzei, în temeiul art. 138 alin. (6), raportat la art. 412 alin. (8) noul C. proc. civ.

Prima instanţă a reţinut ca nefiind îndeplinite cerinţele de existenţă a unui caz de litispendenţă, astfel încât a respins cererea de suspendare formulată în temeiul art. 138 alin. (6) noul C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prima instanţă a apreciat corect asupra elementelor excepţiei de litispendenţă, în condiţiile lipsei de identitate între reclamanţi, în cele două cauze, precum şi în condiţiile prezenţei identităţii parţiale de obiect .

Mai mult, reţine faptul că recurenta susţine necesitatea suspendării şi prin raportare la art. 14 alin. (6) LCA, conform căruia "nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive", dar acest text impune, de asemenea, cerinţa triplei identităţi, de data aceasta din perspectiva autorităţii de lucru judecat.

Că este aşa rezultă şi din faptul că prevederile art. 14 alin. (6) LCA nu sunt examinate din perspectiva art. 138 noul C. proc. civ., ci din perspectiva admisibilităţii cererii de suspendare (Decizia ICCJ SCAF nr. 351/2015, Decizia ICCJ SCAF nr. 401/2018).

În ceea ce priveşte critica faptului că prima instanţă a intrat în judecata fondului, Înalta Curte constată că niciuna dintre cele două elemente indicate de către recurentă (reţinerea unor poziţii clare şi contrare, aparţinând unor specialişti, dar şi invocarea insuficientă a raportărilor, în condiţiile în care raportul nu furnizează în mod nemijlocit metoda/metodele utilizate pentru determinarea cotelor de recoltare), nu depăşesc limitele aparenţei în drept .

Mai mult, excluderea metodei de calcul a inelării, metodă limitată doar la studiul păsărilor migratoare şi susţinerea existenţei unor studii. sunt aspecte de fapt controversate tocmai datorită faptului că lipsesc elementele necesare examinării acestora, în preambulul ordinului menţionat .

Cu privire la această metodă, reţinută de către prima instanţă, Înalta Curte urmează să constate şi că recurenta prezintă anumite susţineri contradictorii, în sensul că, deşi Anexa 8 a O.U.G. nr. 57/2007 reglementează, în categoria studii şi cercetări necesare pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări, prezentarea datelor referitoare la nivelul populaţiilor speciilor migratoare, ca rezultat al studiilor realizate pe baza metodei de inelare (lit. c), recurenta tinde să susţină restrângerea acestei metode la stabilirea căilor/culoarelor de migraţiune şi a locurilor de migraţiune, excluzând evaluarea populaţiilor de păsări deşi se bazează pe relaţiile Societăţii Ornitologice Române (adresa x/2019)din care rezultă că metoda inelării poate fi utilizată pentru studierea populaţiilor de păsări migratoare aflate în pasaj .

Recurenta oferă şi o interpretare a art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007, normă potrivit căreia "Pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României este necesară realizarea de studii şi cercetări având ca subiect temele prevăzute în anexa nr. 8", în sensul că instituie măsuri complementare şi care nu sunt obligatorii la stabilirea cotelor de recoltă; dar legiuitorul reglementează necesitatea studiilor şi cercetărilor, cu trimitere la temele prevăzute în anexa 8, precizând scopul efectuării acestora .

Or, dacă facem o paralelă la dispoziţiile legii nr. 407/2006, trebuie observat faptul că acest act normativ reglementează cotele de recoltă plecând de la stabilirea unei efectiv optim al populaţiilor/speciilor supuse activităţii cinegetice (ceea ce presupune evaluarea acestora), iar prevederile art. 19 din acest normativ menţionează că regimul juridic al vânării mamiferelor şi păsărilor, inclusiv a celor migratoare, este reglementat de lege, dar şi de O.U.G. nr. 57/2007, arătându-se că, prin aceasta legiuitorul urmăreşte scopul conservării biodiversităţii .

Ca urmare, în examinarea caracterului necesar al realizării studiilor şi cercetărilor, asupra temelor instituite în Anexa 8, ne întoarcem la prevederile art. 33 alin. (8), reţinându-se că acestea sunt necesare şi în vederea stabilirii cotelor de recoltă, o excludere a acestor cote de recoltă, de la analiza de management şi utilizare durabilă a resurselor, neavând un fundament logic .

Totodată, interpretarea art. 31 din Constituţia României, coroborat cu art. 5 şi art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005, cu aplicarea Legii nr. 544/2001 impun autorităţii competente pentru protecţia mediului (iar în aprecierea Înaltei Curţi, oricărei persoane juridice ce prezintă obligaţii reglementate de Legea 407/2006, potrivit art. 2 din Convenţie) să asigure informarea, participarea publicului la deciziile privind activităţi specifice şi accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.

O asemenea obligaţie este reglementată în vederea participării la procesul de elaborare a actelor normative, ca o consecinţă a asigurării transparenţei decizionale, de către art. 7 alin. (2) din Legea 52/2003 .

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurenta apreciază că prima instanţă a reţinut greşit această condiţie de admisibilitate, făcând trimitere doar la principiul precauţiei şi arată că nu a fost reţinută diminuarea cotelor de recoltă faţă de anii anteriori, precum şi condiţiile de realizare a activităţii de vânătoare, conform legii.

Înalta Curte repetă faptul că prima instanţă a prezentat un raţionament juridic, constatând îndeplinită cerinţa de existenţă a unei pagube iminente, plecând de la necesitatea conservării biodiversităţii şi păstrării echilibrului ecologic, această necesitate tinzând să limiteze cotele de recoltare, în raport de efectivul estimat al populaţiilor şi speciilor supuse activităţii de vânătoare, iar asupra eventualelor efecte negative ale realizării cotelor de vânătoare, stabilite pe baze insuficient fundamentate, a reţinut aplicarea principiului precauţiei .

Iar acest principiu constituie un mijloc de gestionare a riscurilor şi ca atare corespunde fazei de luare a deciziei administrative, fiind aplicabil cu precădere în domeniile în care îşi desfăşoară atribuţiile emitentul ordinul 1460/2021.

3. Considerente asupra recursului declarat de E..

Se apreciază de către recurentă faptul că instanţa de fond a omis să examineze prevederile art. 17 alin. (2) din Legea 407/2006, text ce instituie obligaţia gestionarului de fonduri cinegetice de a realiza studii de evaluare, doar pentru efectivele speciilor sedentare, text ce ar fi condus la respingerea cererii de suspendare .

Acest text nu se aplică în mod singular şi nu este în măsură să excepteze speciile migratoare, de la întocmirea studiilor de evaluare; astfel cum s-a menţionat, prevederile art. 19 din Legea 407/2006 dau o reglementare duală a regimului juridic al vânării mamiferelor şi păsărilor, inclusiv a celor migratoare, acesta fiind reglementat şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Iar obligaţia de realizare a studiilor de evaluare pentru păsări migratoare este reglementată de art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007, cu trimitere către Anexa nr. 8 a acestui act normativ .

Din această perspectivă, recurenta prezintă o susţinere corectă, în sensul că, în legislaţia internă nu există o normă care să oblige la evaluarea anuală a speciilor de păsări migratoare, fiind aplicabile doar prevederile art. 12 din Directiva 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice şi care impun statelor membre înaintarea unui raport, la fiecare trei ani, asupra punerii în aplicarea prevederilor legislative interne, adoptate în temeiul acestei directive (iar răspunderea unui stat membru pentru transpunerea incorectă, incompletă, sau pentru omisiunea transpunerii acestui act comunitar poate fi angajată conform regulilor jurisprudenţiale CJUE (Van Duyn vs Home Office, Hotărârea Curţii din data de 4 decembrie 1974, Cauza 41-74, Ministerul Public vs Tullio Ratti, Hotărârea Curţii din data de 5 aprilie 1979,Cauza 148/78).

De asemenea trebuie observat faptul că emitentul actului administrativ unilateral a cărui suspendare a fost solicitată face vorbire, în preambulul acestuia tocmai despre studiile de evaluare întocmite pentru aceste raportări (deşi, după cum rezultă din Comunicatul Comisiei, mai sus menţionat, cea de a doua raportare lipseşte cu desăvârşire).

Astfel, trebuie reţinut, indiferent de fiziologia speciilor de păsări supuse evaluării, sau de alţi factori ce fac dificilă această activitate, necesitatea evaluării, astfel cum rezultă din Anexa 8 a O.U.G. nr. 57/2007, în scopurile menţionate deopotrivă de O.U.G. nr. 57/2007 şi de Legea 86/2000 ce transpune Directiva mai sus precizată, în dreptul intern şi anume managementul şi utilizarea durabilă a acestei categorii de resurse, având ca ţintă conservarea biodiversităţii şi păstrarea echilibrului ecologic .

Iar din această perspectivă, Înalta Curte trimite către considerentele asupra pct. V al primului recurs, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei de existenţă a unei pagube iminente, prin raportare nu atât la aspecte generale, ci la imposibilitatea cuantificării eventualelor consecinţe negative ale actului administrativ, ca urmare a insuficientei fundamentări pentru cotele de recoltă stabilite; va reţine, totodată şi faptul că reclamanta a indicat elemente de fapt, de natură să probeze îndeplinirea acestei condiţii, iar acestea au fost examinate de către instanţa de fond, inclusiv prin extrapolarea la regimul juridic aplicabil, potrivit legislaţiei primare comunitare (şi ca atare, obligatorie în orice stat membru).

Iar această extrapolare este permisă, atât timp cât eventualele consecinţe negative se răsfrâng nu numai asupra unui drept consacrate constituţional (dar şi de art. 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), cât şi într-un domeniu apreciat ca fiind suficient de important, pentru a se cere anticiparea riscurilor oricărei măsuri administrative .

În ceea ce priveşte puterea lucrului judecat, urmează a fi reţinut că se reţine, prin considerentele deciziei 1777/2015, ICCJ, secţia a II-a civilă, faptul că pentru invocarea prezumţiei de lucru judecat nu este necesară identitatea de părţi şi că, indiferent de temeiurile de drept invocate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, acesta nu mai era îndreptăţit să repună în discuţie o problemă de drept tranşată definitiv şi irevocabil de către o altă instanţă .

Dar, în speţă, susţinerile privind puterea lucrului judecat, prin raportare la hotărârile judecătoreşti prezentate la filele x şi urm. respectiv, 45 şi urm. din vol. I al dosarului de fond, nu pot fi reţinute, atât timp, cât, în soluţionarea unei cereri de suspendare nu se tranşează probleme de drept ci doar se cercetează o aparenţă în drept şi se fixează o măsură jurisdicţională de protecţie provizorie.

Pe de altă parte, deşi se susţine prezumţia de lucru judecat, ceea ce se reclamă în speţă este, de fapt, reţinerea efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat decurgând dintr-o hotărâre judecătorească anterioară prin care s-a soluţionat un litigiu similar, dar fără identitate de părţi .

Aceasta cu atât mai mult, cu cât în procedura de primă instanţă, prin notele de şedinţă formulate, recurenta a susţinut suspendarea judecării cauzei, potrivit art. 138 alin. (6) noul C. proc. civ., iar prima instanţă, de şi a examinat legătura existentă între prevederile art. 138 alin. (6) şi litispendenţă sau efectele lucrului judecat, a reţinut incidenţa şi a examinat condiţiile de existenţă a efectului lucrului judecat .

Având în vedere considerentele mai sus expuse şi văzând disp. art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate, apreciind că sunt nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva încheierii din data de 22 noiembrie 2021 şi a sentinţei nr. 113 din 26 noiembrie 2021 ale Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi recursurile declarate de intervenientele E. şi Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA împotriva sentinţei nr. 113 din 26 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.