Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022
Asupra cererii de revizuire;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta Unitatea Militară 0756 Ploieşti (Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Prahova) a solicitat în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. incuviinţarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 595 din data de 20 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.
S-a susţinut că decizia atacată este dată în contradicţie atât cu întreaga legislaţie în materia salarizării, cât şi cu Decizia nr. 15/2020 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 512 din data de 16.06.2020, situaţie care ar crea un dezechilibru major în buna funcţionare a instituţiei.
A arătat revizuenta că prin decizia anterior menţionată instanţa supremă a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, reţinând însă în considerente că analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu cel al salariului de funcţie al poliţiştilor se face fără excluderea din salariul de funcţie a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în actuala reglementare - Legea-cadru nr. 284/2010 - dar care au fost păstrate, virtual, ca drepturi câştigate.
Analizând dispozitivul deciziei civile nr. 595 din data de 20.04.2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, prin care a rămas definitivă sentinţa civilă nr. 495 din data de 23.04.2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, rezultă faptul că soluţia dispusă de cele două instanţe nu a avut în vedere dezlegarea dată asupra chestiunilor de drept anterior arătate şi nu au dat eficienţă autorităţii de lucru judecat, fiind în contradicţie cu Decizia nr. 15/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A fost astfel încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al considerentelor deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie astfel cum prevăd dispoziţiile art. 430, alin. (2) din C. proc. civ.
S-a solicitat în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei civile nr. 595 din data de 20.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019 prin care a rămas definitivă sentinţa civila nr. 495 din data de 23.04.2019, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a H-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în acelaşi dosar şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
2. Hotărârea supusă revizuirii.
Prin decizia nr. 595 din data de 20 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 s-a respins recursul formulat de pârâta UM 0756 Ploieşti, împotriva sentinţei nr. 495/23.04.2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.
S-a invocat contrarietatea acestei decizii raportat la decizia nr. 15 din data de17 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2019 prin care s-a respins ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
"Dacă, în situaţia poliţiştilor, aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, Hotărârii Guvernului nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi a Hotărârii Guvernului nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată se face prin analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată cu cel al cuantumului salariului de funcţie al poliţiştilor, astfel cum este reglementat în cuprinsul Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (art. 4 din anexa nr. VII la lege) şi Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (art. 3 şi 4 din anexa nr. VI la lege), stabilit în plată potrivit legilor anuale de aplicare etapizată a acestor legi-cadru de salarizare."
3. Hotărârea instanţei competente a se pronunţa asupra revizuirii
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 pct. (8) din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are ca scop protejarea autorităţii de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătoreşti, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleaşi persoane şi cu privire la aceeaşi pricină, cu încălcarea art. 431 din C. proc. civ.
Autoritate de lucru judecat dobândeşte, în temeiul art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului, dar şi hotărârea care statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra unui incident procedural, care - odată lămurit - nu mai poate fi reiterat. Au autoritate de lucru judecat dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină, dar şi considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Din perspectiva presupusei încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, se impune existenţa unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat, faţă de a doua hotărâre, a cărei revizuire a fost solicitată, care prin considerente sau dispozitiv i-a dat o rezolvare contrară, conducând astfel la adoptarea unor soluţii care nu se pot concilia şi, în final, care nu pot fi puse în executare.
Dispoziţiile art. 430 invocate de revizuentă prevăd însă că "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".
În ceea ce priveşte hotărârea pronunţată de Înalta Curte potrivit art. 519 şi următoarele - Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta este obligatorie pentru instanţele de judecată, in temeiul art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., ce reprezintă o transpunere a dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie referitoare la poziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ierarhia sistemului judiciar şi la rolul său de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.
Dispoziţiile art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Învestită cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, prin decizia nr. 454 din 29 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 26 octombrie 2021, Curtea Constituţinală a reţinut că analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii şi riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanţe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanţei supreme să statueze într-o manieră care să clarifice şi să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanţelor din ţară.
Totodată s-a arătat că soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune cu forţă obligatorie tuturor judecătorilor, însă acest lucru nu aduce atingere independenţei acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluţionează, judecătorul îşi menţine prerogativa decizională neştirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absenţa oricăror influenţe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluţie bazată exclusiv pe propria argumentare raţională. Interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă se integrează în esenţa textului de lege interpretat, explicând înţelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare şi evidenţiind semnificaţia corectă a conţinutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluţii prestabilite pentru situaţii date, ci permiţând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare şi aplicare a legii la speţă, cu toate celelalte elemente de fapt şi de drept pe care judecătorul îşi va fonda raţionamentul care va conduce la soluţionarea litigiului.
Constată astfel Înalta Curte că decizia nr. 15 din data de 17 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu soluţionează fondul unui litigiu, acesta fiind obligatorie pentru instanţe în temeiul art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., ca o consecinţă a instituirii de către puterea constituantă a competenţei instanţei supreme de a asigura aplicarea şi interpretarea unitară a legii.
În aceste condiţii, se reţine că prezenta cerere de revizuire nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., neaflându-ne în ipoteza reglementată de legiuitor.
Pe de altă parte, cu referire strict la hotărârea atacată pe calea revizuirii, Înalta Curte ia act că prin încheierea din data de 9 decembrie 2019 instanţa a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2009, soluţia pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept fiind reţinută la soluţionarea recursului.
Înalta Curte are în vedere rolul revizuirii, reglementată ca o cale extraordinară de atac, şi care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în primul proces, permiţând astfel reanalizarea unei decizii soluţionate definitiv.
În aceste condiţii, în raport de scopul concret urmărit, astfel cum se configurează din criticile prezentate în cererea de revizuire, respectiv înlăturarea aprecierilor instanţei de recurs, Înalta Curte constată că şi din această perspectivă demersul revizuentei nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.
5. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire
Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Unitatea Militară 0756 Ploieşti (Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Prahova) împotriva Deciziei nr. 595 din data de 20 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Cu recurs la Completul de 5 Judecători
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.