Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.12.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea Deciziei nr. 21661 din 18.11.2019, emise de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care s-a respins cererea de plată nr. x/15.05.2019 şi obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 856/2020 din 22 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 856/2020 din 22 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul-reclamant susţine că este creditor de asigurare şi că obligaţia de despăgubire a Fondului de Garantare a Asiguraţilor a luat naştere în temeiul legii, sens în care invocă dispoziţiile art. 3 alin. (1), art. 21 alin. (1) lit. b), art. 22 din Legea nr. 503/2004, art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1), art. 10, art. 11, art. 12, art. 14 alin. (1), art. 17, art. 18 din Legea nr. 213/2015.
4. Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, întrucât criticile formulate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., respectiv nu conţin critici de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul-reclamant nu are calitatea de persoană păgubită, respectiv de creditor de asigurare, el fiind asiguratul RCA care a fost vinovat de producerea accidentului.
II. Soluţia instanţei de recurs
2.1. Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de către reclamantul A., invocată de către intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul A., se constată că în mare parte aceasta reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată, aflată la dosarul de fond (paragrafele 4 şi 5 din pag. 1 a cererii de recurs, paragraful 1 din pag. 2, parţial paragrafele 2 şi 3 din pag. 5, pag. 6 integral şi primele 3 paragrafe din pag. 7), aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanţe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.
Mai mult, paragrafele care nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată nu constituie critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acestea fiind redate anumite texte de lege, ce nu au fost antamate prin cererea de chemare în judecată.
De asemenea, prin cererea de recurs recurentul-reclamant a formulat şi afirmaţii cu caracter general, unele dintre acestea referitoare la starea de fapt, ce nu evidenţiază nicio critică concretă faţă de considerentele sentinţei recurate, respectiv fără a prezenta argumentele pentru care a apreciat că prima instanţă a aplicat sau interpretat greşit legea.
Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 856/2020 din 22 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 856/2020 din 22 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022.