Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 7 iunie 2021, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală- Serviciul Persoane Juridice nr. 1, a solicitat anularea:
- deciziei nr. 284/21.12.2020 emisă de MFP - ANAF - DGSC;
- deciziei de impunere nr. x/18.03.2020, precum şi a actelor prealabile ce au stat la baza emiterii deciziei;
- deciziei de impunere nr. x/29.05.2020 referitoare la accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare, precum şi a actelor prealabile ce au stat la baza emiterii deciziei;
- formelor şi actelor de instituire a măsurilor asigurătorii decătre Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Constanţa - Serviciul persoane juridice nr. 1 îndreptate împotriva reclamantei în temeiul deciziei nr. 37450/29.05.2020 şi a deciziei de impunere nr. x/18.03.2020.
Totodată, în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării deciziilor de impunere nr. x/18.03.2020 şi nr. y/29.05.2020, precum şi a actelor prealabile emiterii acestor decizii, până la pronunţarea instanţei asupra acţiunii în anularea acestor decizii.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 128 din 24 iunie 2021, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondată, cererea reclamantei A. S.R.L. de suspendare a excecutării deciziei de impunere nr. x/18.03.2020 şi a deciziei de impunere nr. x/29.05.2020, emise de AJFP Constanţa.
Totodată, a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunilor consemnate de aceasta în dosarul cauzei, la dispoziţia Curţii de Apel Constanţa.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva hotărârii menţionate la punctul I.2 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, înregistrat pe rolul ÎCCJ-SCAF sub nr. x/2021/a1, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii formulării recursului şi a nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Cererea de suspendare a judecăţii recursului
La data de 15.02.2022 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat, în temeiul art. 413 C. proc. civ., o cerere de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.
În motivarea cererii de suspendare arată că dosarul mai sus arătat a fost înregistrat pe rolul unităţii de parchet la data de 06.04.2020 şi că ulterior a fost trimis Inspectoratului de Poliţie Judeţean Constanţa - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, întrucât faţă de A. S.R.L. se efectuează cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Astfel, consideră că dezlegarea cauzei depinde de existenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
II. Soluţia instanţei de recurs
II.1. În ceea ce priveşte cererea formulată de recurenta-reclamantă privind suspendarea judecăţii recursului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Recurenta-reclamantă a susţinut că judecarea prezentei cauze depinde în tot sau în parte de soluţia ce urmează a se da în dosarul penal.
Înalta Curte constată că obiectul dedus judecăţii în prezenta cauză îl reprezintă suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/18.03.2020 şi a deciziei de impunere nr. x/29.05.2020, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, cerere care urmează a fi analizată prin raportare la condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă şi care nu depinde de soluţia din dosarul penal, în care se efectuează cercetări penale faţă de recurenta-reclamantă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Prin urmare, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecăţii recursului, formulată de recurenta-reclamantă.
II.2. Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, invocate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, Înalta Curte constată următoarele:
II.2.1. Cât priveşte excepţia tardivităţii recursului formulat de reclamantă, Înalta Curte o va respinge, constatând că acesta respectă termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sentinţa de fond a fost comunicată la 14.07.2021, iar recursul a fost înregistrat la instanţa de fond la 19.07.2021.
II.2.2. Cât priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă DGRFP Galaţi - Administraţia Finaţelor Publice Constanţa, Înalta Curte urmează să o admită.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.
Motivarea recursului nu cuprinde argumente referitoare la sentinţa atacată, respectiv critici efective la adresa soluţiei instanţei de fond şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta, reclamanta limitându-se, aşa cum a sesizat şi partea intimată prin întâmpinarea sa, la a prezenta definiţii doctrinare ale noţiunilor de caz bine justificat şi pagubă iminentă, precum şi aspecte care ţin de nelegalitatea actului administrativ fiscal de impunere. Or, o astfel de critică generică, fără prezentarea unor contraargumente la considerentele sentinţei atacate, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerinţa motivării recursului.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Deoarece reclamanta nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă DGRFP Galaţi - Administraţia Finaţelor Publice Constanţa şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a judecăţii recursului, formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L..
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă DGRFP Galaţi - Administraţia Finaţelor Publice Constanţa.
Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 128 din data de 24 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.