Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 septembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură:
- obligarea pârâtei A.N.P.A. la completarea Anexei la Decizia preşedintelui A.N.P.A. nr. 116/2017 prin includerea zonelor de pescuit recreativ enumerate în continuare: a) Dunăre (92 km), între km 318-400 (de la Canal Dorobanţu la Podul Cernavodă); b) Dunăre (52 km), între canalul Dorobanţu şi km 452 (com. Căscioarele); c) Braţul Borcea (60 km) -pe toată lungimea sa; d) Canalul Rău (10 km)- pe toată lungimea sa; e) Canalul Gălăţui (150 ha)- de la staţia Mihai Viteazu la pod D.; f) Canalul Rasa (9 km)- De la acumularea Rasa Gălăţui până la staţia de pompare Dunăre - în drept, art. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 1 din Decizia preşedintelui A.N.P.A. nr. 116/2017;
- obligarea pârâtei AN.P.A. la declanşarea procedurii de concesionare/utilizare a resurselor acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ pentru zonele de pescuit recreativ formând obiect al petitului nr. 1 - în drept, art. 1, art. 5 din Ordinul ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 60/2017;
- obligarea în solidar a intimaţilor C. şi A.N.P.A. la plata unor daune moratorii zilnice de 100 RON calculate cu începere din 24.05.2017 (data înregistrării Solicitării administrative nr. 492/2017) până la operarea efectivă a completărilor/recunoaşterea drepturilor pretinse -în drept, art. 16, art. 18 din Legea nr. 554/2004;
- obligarea intimatei A.N.P.A. la plata cheltuielilor de judecată presupuse de acţiunea pendinte (taxă judiciară de timbru conf. Chitanţei nr. x/28.09.2017 şi onorariu avocaţial).
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 902 din 2 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti:
- a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată;
- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei anterior referite, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată în sensul formulat.
În virtutea motivelor de casare pe care şi-a întemeiat cererea de recurs, cu privire la primul motiv de recurs, recurenta-reclamantă arată că sentinţa atacată este nemotivată (parţial), întrucât instanţa nu a analizat toate argumentele de drept substanţial invocate prin acţiunea introductivă şi nu a analizat un înscris identificat ca fiind adresa nr. x/08.01.2018 a A.N.I.F. şi considerat relevant pentru apartenenţa canalelor Rasa şi Gălăţui la sistemul de irigaţii judeţean. Din aceeaşi perspectivă, critică recurenta şi aprecierea dată de instanţă mijloacelor de probă propuse spre administrare, referindu-se în acest sens la dispoziţia de respingere a probei cu interogatoriu.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta-reclamantă arată că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru următoarele:
- limitele înăuntrul cărora autoritatea publică se putea exprima au fost expres învederate în acţiunea introductivă, fiind stabilite de Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării durabile nr. 60/2017 şi de O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura;
- doar dacă A.N.P.A. ar fi argumentat refuzul includerii habitatelor piscicole naturale solicitate spre atribuire pe considerentul interzicerii generale a activităţii în cuprinsul zonelor respective s-ar fi putut discuta, eventual, despre un anume grad de apreciere a autorităţii;
- din dovezile administrate în faţa primei instanţe nu reiese că intervalele de cursuri de ape respective sunt excluse de la practicarea pescuitului (de orice tip: recreativ, sportiv, comercial) sau dacă ar exista vreo restricţie legală ce ar exclude de la concesionare resursa acvatică.
În condiţiile art. 1 din Ordinul nr. 60/2017, al cărui conţinut îl citează recurenta-reclamantă, susţine aceasta că doar în măsura în care nu există cereri ale organizaţiilor de pescari recreativ sau dacă acestora nu le este atribuit dreptul de concesiune (din orice motiv) se poate permite (excepţional şi numai temporar) atribuirea directă către persoane neafiliate la organizaţii pescăreşti.
Citând şi dispoziţiile art. 23 alin. (5) din O.U.G. nr. 23/2008, susţine că excluderea habitatelor piscicole naturale din categoria zonelor de pescuit şi atribuirea directă a dreptului de pescuit, în absenţa unui plan de management prevăzut imperativ drept condiţie sine qua non a utilizării resurselor acvatice vii, presupune practicarea acestei activităţi, cu nesocotirea principiilor exploatării durabile şi sustenabile a resursei piscicole.
Referindu-se şi la art. 5 lit. d) din Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 60/2017, recurenta-reclamantă arată că planul de management trebuie elaborat exclusiv de instituţii de cercetare din domeniul pescuitului şi acvaculturii, astfel că practicarea pescuitului recreativ în fluviul Dunărea şi braţele/canalele sale în absenţa unor reguli stricte poate determina consecinţe negative asupra patrimoniului piscicol aflat, oricum, în pericol.
Astfel exclusă din procedura concesionării, resursa acvatică vie - bun public este abandonată, putând fi exploatată liber de oricine, rămânând în afara planurilor de management.
Prin urmare, fragmentele din cursul de apă al Dunării, precum şi braţele şi canalele fluviale trebuie să fie încadrate ca zone de pescuit prin includerea lor în anexa la Decizia nr. 116/2017, pentru ca mai apoi să poată fi solicitate/atribuite în concesiune, includerea tuturor bazinelor piscicole naturale în lista zonelor de pescuit recreativ fiind singura posibilitate de introducere a acestora într-un circuit în care activitatea de pescuit recreativ să se realizeze supravegheat şi controlat, pe baza unor planuri de management atent realizate de specialişti, sub tutela administratorului resurselor acvatice naţionale, A.N.P.A.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă B., reprezentată legal de preşedinte C., a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă.
În legătură cu libertatea (marja) de apreciere, intimata-pârâtă a apreciat corectă constatarea instanţei de fond în sensul în care prerogativa de a delimita zonele de pescuit în scop recreativ aparţine exclusiv Agenţiei Naţionale pentru pescuit şi Acvacultura [art. 1 alin. (2) lit. a) si b), alin. (3) si (4) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, cu modificările si completările ulterioare, art. (2) alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 545/2010 şi art. 1 din Ordinul MADR nr. 60/2017], cu evidenţierea în acest sens a celor reţinute de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia de contencios administrativ si fiscal prin Decizia nr. 2953/2011, dreptul larg de apreciere al autorităţilor administrative asupra punerii in executare a unor dispoziţii legale.
Nu poate fi invocat vreun exces de putere din partea ANPA, în condiţiile în care şi-a exercitat prerogativele conform legislaţiei în vigoare.
Referitor la alegaţiile părţii adverse potrivit cu care, din dovezile administrate în faţa primei instanţe, nu reiese că intervalele de cursuri de ape respective (cele menţionate la primul petit al cererii introductive) sunt excluse de la practicarea pescuitului (de orice tip: recreativ, sportiv, comercial) sau că ar exista vreo restricţie legală ce ar exclude de la concesionare resursa acvatică, intimata-pârâtă face trimitere la apărările formulate prin întâmpinarea depusă la fond, înscrisurile administrate în respectiva etapă, precum şi dispoziţiile art. 1 din Ordinul nr. 60/2017.
Cât priveşte interpretarea dată de recurenta-reclamantă dispoziţiilor O.U.G. nr. 23/2008 si a Ordinului MADR nr. 60/2017, intimata-pârâtă susţine că, potrivit prevederilor legale în discuţie, planul de management este necesar şi obligatoriu pentru asociaţiile de pescari care participă la procedura atribuirii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ, în cazul zonelor excluse de la procedură, şi pentru care permisele de pescuit recreativ se eliberează direct de ANPA, nefiind instituită prin lege o obligaţie de întocmire a unui astfel de plan de management. În plus, atributul vizând exploatarea durabilă a resursei acvatice vii este stabilit prin lege exclusiv în sarcina organului de specialitate al administraţiei de specialitate însărcinat cu pescuitul şi acvacultura, adică ANPA.
Relativ la aprecierea primei instanţe asupra mijloacelor de probă propuse spre administrare, consideră intimata-pârâtă corectă soluţia de respingere a probei cu interogatoriu, date fiind considerentele expuse de instanţă la respectivul moment procesual.
II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce succed.
Prin Decizia nr. 116/21.04.2017 emisă de pârâta B. s-a aprobat delimitarea zonelor de pescuit în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ.
Tabelul cu zonele de pescuit recreativ, propuse de B. în vederea încheierii contractelor, se regăseşte în Anexa acestei decizii, pentru judeţul Călăraşi fiind delimitate şase astfel de zone.
Prin intermediul adresei nr. x/23.05.2017, reclamanta A.J.V.P.S. Călăraşi a solicitat A.N.P.A. să extindă corespunzător lista cuprinsă de anexa Deciziei nr. 116/2017, fie completând-o, fie emiţând un alt act administrativ care să includă următoarele zone de pescuit recreativ-bazine piscicole naturale:
1. Dunăre (92 km), între km 318-400 (de la Canal Dorobanţu la Podul Cernavodă);
2. Dunăre (52 km), între canalul Dorobanţu şi km 452 (com. Căscioarele);
3. Braţul Borcea (60 km) - pe toată lungimea sa;
4. Canalul Rău (10 km) - pe toată lungimea sa;
5. Canalul Gălăţui (150 ha) - de la staţia Mihai Viteazu la pod D.;
6. Canalul Milotina (50 ha) de la pod DN cap canal până la barajul Fântâna doamnei III şi de la Lacul cocorilor până la barajul Gurbăneşti;
7. Reţeaua de canale de irigaţii, aducţiune şi tranzitare din jud. Călăraşi (30 km);
8. Canalul Siderurgic (9 km) - pe toată lungimea sa;
9. Canalul Rasa (9 km) - de la acumularea Rasa Gălăţui până la staţia de pompare Dunăre;
10. Canalul Jirlău (38 km) pe toată lungimea sa;
11. Ecluza Olteniţa.
Prin adresa nr. x/24.05.2017 (pct. 2), răspunzând cererii A.J.V.P.S. Călăraşi, pârâta A.N.P.A. a refuzat includerea tuturor zonelor de pescuit solicitate, iar ulterior a declanşat şi finalizat procedurile de atribuire a zonelor de pescuit recreativ, încheind cu reclamanta contractul pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ nr. 4/12.09.2017, care priveşte doar o parte din zonele de pescuit ce formează obiectul solicitării, respectiv habitatele piscicole nominalizate la poziţiile 6-8 şi 10-11 din cererea nr. x/2017 a A.J.V.P.S. Călăraşi (respectiv la lit. f)-g)-h) şi j)-k) din petitul 1 al cererii de chemare în judecată).
Prin acţiunea soluţionată prin sentinţa recurată, reclamanta A.J.V.P.S. Călăraşi a solicitat, în principal, obligarea ANPA la completarea anexei la decizia preşedintelui ANPA nr. 116/21.04.2017 prin includerea zonelor de pescuit propuse de ea, respectiv obligarea ANPA la declanşarea procedurii de concesionare/utilizare a resurselor acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ pentru zonele de pescuit recreativ pe care le-a propus (prin cererea nr. x/2017 şi care formează obiect al petitului 1 din acţiune).
Instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, reţinând în esenţă, că refuzul ANPA de a da curs solicitării reclamantei în sensul includerii în anexa la decizia preşedintelui ANPA a unor habitate piscicole nominalizate de aceasta se încadrează în marja de apreciere recunoscută de lege autorităţii emitente.
Recurenta critică soluţia pronunţată de instanţa de fond, dar criticile formulate, circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., sunt nefondate.
În ceea ce priveşte primul motiv de nelegalitate invocat, recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea nu ar fi motivată suficient, întrucât instanţa de fond se referă doar fragmentar şi selectiv la argumentele de drept substanţial invocate de către reclamantă.
Contrar acestor susţineri ale recurentei, din analiza considerentelor sentinţei atacate rezultă că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor legale, respectiv art. 425 C. proc. civ., pentru că au fost prezentate argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
De altfel, motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată sau de pârât în întâmpinare, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile şi apărările formulate de părţi în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.
Totodată, prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă şi o greşită interpretare a probelor administrate, însă acest aspect care nu se circumscrie ipotezei prevăzute de acest motiv de casare.
În consecinţă, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.
Circumscris acestui motiv de nelegalitate, printr-un prim set de critici, recurenta-reclamantă susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că refuzul pârâtei ANPA de a include menţionatele habitate piscicole naturale în lista zonelor de pescuit recreativ nu a fost exprimat cu exces de putere.
Înalta Curte reţine că, potrivit textului menţionat la art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin exces de putere se înţelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Recurenta-reclamantă susţine că limitele înăuntrul cărora autoritatea publică se putea exprima sunt stabilite de Ordinul MADR nr. 60/2017 şi de O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, astfel cum a învederat în mod expres în acţiunea introductivă.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de fond a avut în vedere limitele în care poate fi exercitat controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ, în cazul în care autorităţii publice i s-a recunoscut o putere discreţionară, astfel cum a fost recunoscută chiar prin reglementarea invocată ca temei juridic al cererii de chemare în judecată.
Puterea discreţionară se exercită în oportunitate, lăsând autorităţii publice posibilitatea de a alege între mai multe decizii, măsuri sau soluţii, conforme din punct de vedere al legalităţii şi care sunt supuse controlului judecătoresc numai în cazul unei erori manifeste de apreciere.
Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului, că stabilirea listelor şi delimitarea zonelor în care se poate practica pescuitul recreativ intră în puterea ANPA, fiind atribuţia acesteia, conform prevederilor art. 23 şi următoarele din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, cu modificările şi completările ulterioare şi a celor ale art. 5 din Ordinul MADR nr. 60/2017.
Prin dispoziţiile menţionate a fost conferit dreptul discreţionar al ANPA de a decide delimitarea zonelor de pescuit în scop recreativ, astfel că modalitatea de utilizare a resurselor acvatice vii intră în sfera de oportunitate şi a dreptului de apreciere al acestei autorităţi.
În privinţa dreptului de pescuit recreativ, normele de drept în vigoare conferă asociaţiilor de pescari, aşa cum este şi recurenta-reclamantă, doar vocaţia de a participa la procedura de încheiere a contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ, nefiindu-le recunoscută posibilitatea de a propune organului de specialitate modalitatea de reglementare a atribuirii dreptului de pescuit recreativ, inclusiv delimitarea zonelor de pescuit recreativ în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ.
Cum însăşi stabilirea listelor şi delimitarea zonelor de pescuit în scop recreativ implică exercitarea acestui drept de apreciere recunoscut ANPA, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a constatat în mod corect că actul contestat se încadrează în marja de apreciere recunoscută de lege autorităţii emitente, exercitate fără exces de putere, nefiind dovedit un caracter abuziv al procedurii de delimitare a zonelor de pescuit recreativ.
Cât priveşte susţinerile recurentei-reclamante în sensul că, din dovezile administrate în faţa primei instanţe, nu reiese că respectivele intervale de cursuri de ape sunt excluse de la practicarea pescuitului de orice tip sau că ar exista vreo restricţie legală ce ar exclude de la concesionare resursa acvatică, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici care să se circumscrie efectiv motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întreaga motivare a cererii de recurs reprezentând o reluare a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, prin raportare directă la actul administrativ contestat (iar nu la sentinţă), nefiind prezentate aspecte concludente care să susţină ipoteza interpretării sau aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii de drept material incidente în raport cu obiectul cauzei, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunţate.
Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 902 din 2 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.