Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 13.12.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, a solicitat instanţei obligarea pârâtei la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) pentru petiţia 24.133 din 25.12.2017 sub sancţiunea aplicării preşedintelui A.N.S.P.D. C. pen. a unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi a penalităţilor de 1.000 RON pe zi de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 55 din 07 martie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile formulate de către pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, a admis în parte cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, şi în consecinţă: a obligat pârâta să emită răspunsul final (decizie) pentru petiţia formulată de reclamant având nr. 25.893/13.11.2017 şi a respins petitul pentru cheltuielile de judecată şi petitul 1 în ce priveşte termenul de 15 zile şi obligaţia de aplicare a amenzii şi de penalităţi.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 55 din 07 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter personal a declarant recurs criticând hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţiile lipsei calităţii de reprezentant, a tardivităţii şi excepţia lipsei de interes iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs cât şi excepţia tardivităţii, invocate de intimat, sunt neîntemeiate.
Analizând excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter personal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, din actele depuse la dosar, rezultă că reprezentantul legal al Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter personal este B. în calitate de preşedinte, astfel încât, are calitatea de reprezentant al recurentei, astfel încât excepţia lipsei calităţii de reprezentant va fi respinsă.
În ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, invocată de către intimat, se constată de asemenea că este nefondată urmând a fi respinsă, motivat de faptul că calea de atac a fost formulată în termenul legal prevăzut de C. proc. civ.
Analizând cererea de recurs în raport de probele administrate şi actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, a solicitat instanţei obligarea pârâtei la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) pentru petiţia 24.133 din 25.12.2017 sub sancţiunea aplicării preşedintelui A.N.S.P.D. C. pen. a unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi a penalităţilor de 1.000 RON pe zi de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, şi în consecinţă: a obligat pârâta să emită răspunsul final (decizie) pentru petiţia formulată de reclamant având nr. 25.893/13.11.2017.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă obligarea recurentei-pârâte Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter personal la emiterea, răspunsului final (deciziei) pentru petiţia nr. 24.133 formulată de intimatul-reclamant A. şi înregistrată la data de 25.12.2017.
Prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii şi al temeiului de drept invocat, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.
Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 C. proc. civ.
Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.
La data examinării recursului, Înalta Curte constată că, recurenta a informat intimatul-reclamant cu privire la finalizarea investigaţiei, prin răspunsul nr. x din 03.04.2018, aşa cum se arată chiar prin cererea de recurs, emiţând răspunsul la care a fost obligată de instanţa de fond.
În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca devenit lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţiile lipsei calităţii de reprezentant şi a tardivităţii.
Admite excepţia lipsei de interes.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter personal împotriva sentinţei nr. 55 din 07 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca devenit lipsit de interes.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.