Şedinţa publică din data de 17 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 17.06.2021, reclamanta Compania Locală de Termoficare "A." S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, cerere de suspendare a executării actului administrativ, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/14.05.2021 prin care societatea reclamantă este obligată să achite obligaţia fiscală reprezentând penalitate prevăzută pentru nerestituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, în cuantum de 106.863.467 RON calculată conform art. 9 alin. (1) lit. ş) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul de mediu.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 414 din 14 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta Compania Locală de Termoficare "A." SA, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.
A fost suspendată executarea Deciziei de impunere nr. x/14.05.2021, emisă de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, până la pronunţarea instanţei de fond.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, a arătat că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
A apreciat recurenta că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a acestor dispoziţii, întrucât reclamanta nu a indicat aspecte care să fie în măsură să ridice o îndoială serioasă în ceea ce priveşte legalitatea actului administrativ şi, totodată, nici susţinerea reclamantei potrivit căreia prin stabilirea creanţei la fondul pentru mediu este prejudiciată nu este suficientă pentru a demonstra iminenţa producerii unei pagube.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamanta Compania Locală de Termoficare "A." S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/14.05.2021 emise de Administraţia Fondului pentru Mediu, prin care societatea reclamantă a fost obligată să achite obligaţia fiscală reprezentând penalitate prevăzută pentru nerestituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, în cuantum de 106.863.467 RON calculată conform art. 9 alin. (1) lit. ş) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul de mediu.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Rezultă, din prevederile legale menţionate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunţării instanţei de fond.
Prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, reţinând că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înainte de a păşi la examinarea legalităţii acestei soluţii prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii şi al temeiului de drept invocat, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.
Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din acelaşi cod. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.
La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei-pârâte viza reformarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ulterior, Curtea de Apel Timişoara a soluţionat fondul acţiunii în anulare prin sentinţa nr. 654/22.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, acţiunea reclamantei fiind respinsă ca neîntemeiată.
Cum măsura suspendării executării reglementată de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din legea contenciosului administrativ poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la soluţionarea fondului în primă instanţă, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curţii de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs referitoare la neîndeplinirea cerinţelor legale pentru suspendarea executării actului administrativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 414 din 14 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 414 din 14 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 17 februarie 2022.