Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 382 din 22 iunie 2020, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Banat al Judeţului Timiş în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Investit prin declinare, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 26 din 21 ianuarie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mehedinţi invocată de reclamantul A., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Banat al Judeţului Timiş, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A. prin care se solicita:
- obligarea pârâtului la recalcularea tuturor soldelor lunare începând din 01.01.2017 şi în continuare pentru o soldă de funcţie raportată Ia H.G. nr. 1017/2015 (la un salariu minim brut garantat în plată de 1250 RON fără sporuri şi alte adaosuri), ia H.G. nr. 1/2017 (la un salariu minim brut garantat în plată de 1450 RON fără sporuri şi alte adaosuri de la 01.02.2017 la 30.09.2017) şi de la 01.10.2017 raportat la salariul minim brut de 1668 Iei prin efectul Legii nr. 207/2017, corelat cu Legea nr. 152/2017, la H.G. nr. 937/2018 (Ia un salariu minim brut garantat în plată de 1900 RON fără alte sporuri şi alte adaosuri de ia 01.01.2018), la H.G. nr. 937/2018 (Ia un salariu minim brut garantat în plată (a soldei de funcţie) de 2080 RON fără alte sporuri şi alte adaosuri de la 01.01.2019), la H.G. nr. 935/2019 (la un salariu minim brut garantat în plată de 2230 RON fără alte sporuri şi alte adaosuri de la 01.01.2020), la care să se adauge celelalte sporuri şi cu soldă de merit în procent de 20 % aplicat deoarece (spor ce era prevăzut la 31.12.2009 conform art. 5 din Legea nr. 138/1999), solda de dispozitiv în procent de 25 %, sporul de confidenţialitate (în cuantumul aferent corespunzător procentului de 8 %), gradaţii, spor de pericol, spor de specialist de clasă, spor de condiţii vătămătoare (radiaţii) şi de Ia 01.07.2017 la majorarea soldei de funcţie cu 7,5 % conform art. 19 din aceeaşi anexă VI, capitolul II secţiunea a 3 - din Legea nr. 153/2017 pentru realizarea prerogativelor constituţionale de apărare, ordine publică şi securitate naţională, şi, cu solda de grad, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective;
- obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a pârâţilor şi de daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei, în cuantum de 100,000 RON fiecare;
- obligarea pârâtului la calcularea şi restituirea tuturor sumelor reţinute lunar pentru contribuţii individuale ia bugetul de stat ce i-au fost reţinute lunar şi au fost virate către bugetul de stat începând cu 01.01.2017, cu dobânda aferentă şi rata inflaţiei la data plaţii efective;
- obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată;
- în subsidiar, a solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea soldei de funcţie prin raportare la o valoare de referinţă (VRS) de 600 RON, pentru o perioadă aferentă ultimilor 3 ani cu dobânda aferentă şi rata inflaţiei la data plăţii efective.
De asemenea, conform art. 536 Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său; Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
Litigiul din prezenta cauză are ca obiect drepturi salariale pretins a se cuveni reclamantului, de la pârâtul în cadrul căreia acesta este încadrat în funcţia publică deţinută.
Or, raportat la normele legale expuse, specifice materiei contenciosului administrativ, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei ar reveni secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.
În ceea ce priveşte noţiunea de domiciliu, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
În acest sens, art. 194 lit. a) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre altele, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamantul domiciliază în localitatea Drobeta Turnu Severin, fapt ce duce la concluzia că instanţa de contencios administrativ competentă să judece prezenta cauză este Tribunalul Mehedinţi.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Banat al Judeţului Timiş în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2021.