Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.08.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj, anularea parţială a Ordinului de salarizare nr. 1479/C/2017 în sensul acordării, în principal, începând cu data de 09.04.2015, a indemnizaţiei de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% sau, în subsidiar, începând cu data de 07.05.2015, a indemnizaţiei de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015.
Prin sentinţa civilă nr. 4818 din data de 7 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei, ca neîntemeiată.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Dolj şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acţiunea reclamantului, a anulat în parte Ordinul MJ nr. 1478/C/24.05.2017, în ceea ce priveşte data recalculării indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi valoarea de referinţă sectorială la care se raportează această indemnizaţie, şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei, să emită în favoarea reclamantului, judecător în cadrul Judecătoriei Băileşti (instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Craiova), un nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice, după cum urmează: pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON (405+10%).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 28.02.2018, sub nr. x/2017.
2. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs
Prin Decizia nr. 3330 din data de 9 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, a fost respins recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 4818 din 7 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat; a fost admis recursul formulat de Curtea de Apel Craiova împotriva aceleiaşi sentinţe; a fost casată în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu Curtea de Apel Craiova ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost menţinut restul dispoziţiilor instanţei.
3. Contestaţia în anulare promovată în cauză
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs a formulat contestaţie în anulare Ministerul Justiţiei. A solicitat contestatorul anularea Deciziei nr. 3330 din 09.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu consecinţa admiterii cererii de recurs formulate împotriva sentinţei civile nr. 4818 din 07.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti.
În susţinerea căii de atac promovate în cauză, întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., pe care le-a enunţat în cuprinsul cererii formulate, contestatorul Ministerul Justiţiei a susţinut că, în fapt, prin decizia atacată a fost respinsă ca tardivă cererea de recurs formulată împotriva sentinţei de fond nr. 4818 din 07.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, apreciindu-se ca fiind depăşit termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A confirmat contestatorul data comunicării sentinţei de fond ca fiind 06.02.2018 şi a arătat că în mod corect instanţa de recurs a reţinut că termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a împlinit la data de 22.02.2018.
Însă, a considerat contestatorul, soluţia de respingere a cererii de recurs formulate de Ministerul Justiţiei ca fiind tardivă este rezultatul unei erori materiale, în speţă fiind incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere faptul că recursul a fost înaintat instanţei de fond prin poştă, la data de 21.02.2018.
A susţinut contestatorul că aspectul invocat în sprijinul opiniei potrivit căreia recursul a fost exercitat cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege, rezultă din borderoul ataşat (poziţia 14), înscris pe care contestatorul nu l-a depus însă la dosar.
4. Apărările formulate în cauză
La data de 1 noiembrie 2021, intimaţilor Curtea de Apel Craiova şi A. le-a fost comunicată, odată cu citaţia, cererea de contestaţie în anulare, însă aceştia nu au formulat întâmpinare.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Analizând calea extraordinară de atac formulată de Ministerul Justiţiei, Înalta Curte reţine că susţinerile contestatorului privind incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. nu pot fi reţinute în cauză.
Sub aspectul admisibilităţii căii de atac extraordinare declarate împotriva deciziei nr. 3330 din 9 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţine instanţa de control judiciar că motivul referitor la faptul că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale este reglementat de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
Regimul juridic al contestaţiei în anulare este acela al unei căi de atac extraordinare, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de normele procedurale ce o reglementează, iar motivul invocat de contestator se regăseşte între acestea.
Prin urmare, este admisibilă contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., pentru motivul referitor la faptul că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale.
Potrivit art. 503 C. proc. civ.: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata"; (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1.hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3.instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4.instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".
În speţă, aşa cum s-a arătat, contestatorul a indicat temeiul de drept al contestaţiei formulate ca fiind prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. şi a susţinut că soluţia de respingere a cererii sale de recurs ca fiind tardivă este rezultatul unei erori materiale.
Mai exact, deşi a confirmat că data comunicării sentinţei de fond este, într-adevăr, 6 februarie 2018, şi a arătat că în mod corect instanţa de recurs a reţinut că termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a împlinit la data de 22 februarie 2018, contestatorul a susţinut că eroarea materială ce a stat la baza dezlegării date recursului constă în faptul că instanţa nu a avut în vedere că a înaintat cererea de recurs prin poştă, la data de 21.02.2018.
Verificând actele şi lucrările dosarului nr. x/2017, pentru a răspunde argumentelor invocate de către contestatorul Ministerul Justiţiei în susţinerea motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Sentinţa civilă nr. 4818 din data de 7 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurată de pârâtul Ministerul Justiţiei în dosarul nr. x/2017, a fost comunicată acestuia la data de 6 februarie 2018, conform dovezii de înmânare ataşate la dosar fond, iar recursul a fost promovat de parte la data de 26 februarie 2018, data expedierii prin poştă, conform menţiunii ştampilei aplicate pe plicul aflat la dosar recurs, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispoziţiilor art. 181-183 C. proc. civ.
Aşadar, de la data comunicării sentinţei, 6 februarie 2018, curge termenul de 15 zile în vederea promovării căii de atac a recursului şi, raportat la prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi în care pârâtul Ministerul Justiţiei ar fi putut formula în termen legal recursul împotriva sentinţei de fond, a fost 22 februarie 2018, aspecte necontestate de parte în cuprinsul cererii de contestaţie în anulare, însă ipoteza că ar fi înaintat recursul prin poştă, la data de 21 februarie 2018, nu se confirmă în cauză.
În speţă, cum menţiunea ştampilei aplicate pe plicul de înaintare a cererii de recurs, aflat la dosarul de recurs, indică faptul că memoriul conţinând motivele de recurs a fost transmis instanţei la data de 26 februarie 2018, iar termenul a început să curgă de la data comunicării sentinţei din 6 februarie 2018, împlinindu-se la 22 februarie 2018, în mod corect s-a reţinut în cauză incidenţa prevederilor art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Contestatorul şi-a întemeiat motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. pe argumentul conform căruia soluţia instanţei de recurs este rezultatul erorii materiale ce reiese din faptul că nu a avut în vedere că recursul a fost înaintat prin poştă, la data de 21.02.2018, evocând în acest sens un borderou pretins a fi ataşat cererii de contestaţie în anulare.
Or, o astfel de susţinere a contestatorului nu poate fi primită atâta timp cât, deşi a invocat faptul că instanţa de recurs i-a respins în mod greşit recursul ca tardiv, neluând în considerare că a înaintat cererea de recurs prin poştă, la data de 21 februarie 2018, nu a depus dovezi în acest sens, în speţă borderoul de predare a corespondenţei, în privinţa căruia a arătat că l-a ataşat cererii de contestaţie în anulare, iar din dosarul de recurs nu rezultă că această cale de atac ar fi fost comunicată instanţei la data pretinsă.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că nu se verifică în speţă ipoteza că soluţia dată asupra recursului a fost rezultatul unei erori materiale, astfel cum a susţinut partea, pentru a se putea reţine incidenţa motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 502 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, reţinând că motivul invocat şi circumscris dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. nu este incident în cauză, în temeiul prevederilor art. 508 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei împotriva deciziei nr. 3330 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, va menţine decizia civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei împotriva deciziei nr. 3330 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.