Şedinţa publică din data de 17 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată initial pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 14 ianuarie 2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, anularea Hotărârii nr. 1106 din 25.11.2019, emisă de pârât şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori la emiterea unei hotărâri prin care să aprobe cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 43 din 24 mai 2021 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, având ca obiect anularea Hotărârii secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1106/25.11.2019.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
La data de 9.02.2022, recurenta-reclamantă A. a depus declaraţie de renunţare la judecarea recursului promovat în cauză, conform art. 463 C. proc. civ. .
4. Apărările formulate de intimat
Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.
De asemenea, la data de 15.02.2022, a depus note scrise, solicitând instanţei de recurs să ia act de cererea de renunţare la judecata recursului formulată în cauză.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de renunţare la judecata recursului
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar art. 463 din acelaşi cod defineşte achiesarea la hotărâre drept renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja.
Pentru aceste motive, având în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunţare la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea recurentei A. de renunţare la judecata recursului declarat împotriva sentinţei nr. 43 din 24 mai 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2022.