Şedinţa publică din data de 17 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea formulată la data de 03.04.2019, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 164/16.01.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, de respingere ca inadmisibil a recursului promovat în contradictoriu cu Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, apreciind că hotărârea pronunţată este netemeinică şi nelegală.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin decizia nr. 547 din 12 septembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 164/16.01.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, ca tardivă.
3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate
Împotriva deciziei a declarat recurs A., acesta apreciind că instanţele de fond, apel, recurs şi revizuire au soluţionat greşit cauza sa, privind anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/5.02.2015.
Intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.a depus întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţia României, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalităţii căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta.
În prezenta cauză, A. a atacat cu recurs decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 547 din 12 septembrie 2019, prin care a fost respinsă ca tardivă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 164/16.01.2019 pronunţate în dosarul nr. x/2017, dispozitivul acestei decizii conţinând şi menţiunea că hotărârea este definitivă.
Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia curţii de apel nu poate face obiectul unui alt recurs, având caracter definitiv.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 547 din 12 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2022.