Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Oraşul Horezu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional a solicitat anularea Deciziei nr. 85/29.11.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT Oraşul Horezu inregistrată la sediul MDRAPFE sub nr. x/09.11.2017, ca fiind netemeinica si nelegala.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2998 din 22 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2998 din 22 iunie 2018 0, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Oraşul Horezu, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de anulare a Deciziei nr. 85/29.11.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT Oraşul Horezu.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut în esenţă, că pentru realizarea si întocmirea studiului de fezabilitate autoritatea contractanta a estimat o valoare a contractului de achiziţie la suma de 132.000 RON, COD CPV 79314000-8, si având in vedere ca aceasta valoare se încadrează în limita prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016, a iniţiat atribuirea contractului de prestări servicii cu nr. x/04.10.2016 prin procedura incredintare directa, având ca preţ maximal de achiziţie suma de 130.000 RON .
Constatările Autorităţii de Management fata de procedura iniţiata de autoritatea contractanta cu privire la cele doua contracte au fost in sensul nerespectării legii cu privire la alegerea procedurii de atribuire, astfel ca in opinia sa cele doua contracte trebuiau cumulate la o singura valoare .
În opinia recurentei, autoritatea contractanta a achiziţionat servicii diferite iar fiecare in parte a furnizat rezultate diferite complementare doar in situaţia in care rezultatul studiilor de teren favoriza investiţia propusa raţiunile fiind si de ordin economic de limitare a unor costuri care nu s-ar fi impus .
In atare situaţie, la momentul elaborării studiilor de teren nu putea previziona întocmirea studiului de fezabilitate astfel ca procedura de încredinţare directa aleasa de autoritatea contractanta pentru fiecare contract de achiziţie publică de servicii nu se circumscrie dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 98/2016, fiind vorba de achiziţionarea unor servicii distincte.
În fine, în raport cu situaţia de fapt invocată, recurenta consideră instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor legale aplicabile în materie, respectiv că cele doua contracte de achiziţie trebuiau cumulate la o singură valoare prin raportare la dispoziţiile art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016 deşi fiecare serviciu achiziţionat oferă rezultate diferite în raport de care urma să se stabilească oportunitatea şi eligibilitatea investiţiei.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Oraşul Horezu, este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă acest motiv nu este incident, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul Oraşul Horezu a solicitat anularea Deciziei nr. 85/29.11.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT Oraşul Horezu inregistrata la sediul MDRAPFE sub nr. x/09.11.2017, ca fiind netemeinica si nelegala.
Prin sentinţa recurată, Curtea de apel a respins acţiunea formulată de reclamantul Oraşul Horezu ca nefondată.
Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative aplicabile, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului.
Se reţine că pentru obiectivul de investiţii "înfiinţarea parcului de agrement şi recreere Constantin Brâncoveanu", reclamantul-recurent a procedat la atribuirea directă către S.C. A. S.R.L. a următoarelor contracte de prestări servicii:
- Contractul nr. x/04.10.2016, în valoare de 45.000 RON şi având ca obiect realizarea unor studii de teren (geotehnice, topografice, hidrogeotehnice, pedologice);
- Contractul nr. x/04.10.2016, în valoare de 130.000 RON, având ca obiect realizarea studiului de fezabilitate.
Prin nota de neconformitate atacată s-a constatat că încălcările săvârşite de UAT Horezu sunt cele prevăzute la punctul 1 (nepublicarea unui anunţ de participare) şi 2 (divizarea artificială a contractelor de servicii) din Anexa, fiind aplicată corecţia financiară în cuantum de 100%.
Prin Decizia nr. 85/29.11.2017, autoritatea publică pârâtă a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantă.
Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esenţă, sunt centrate pe neîncălcarea dispoziţiilor art. 17 din H.G. nr. 395/2016 şi a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 98/2016.
Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de control judiciar constată că sunt relevante prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 395/2016, potrivit cărora în alegerea procedurii de achiziţie autoritatea contractantă trebuie să ţină cont de valoarea estimată a tuturor achiziţiilor cu acelaşi obiect sau destinate utilizării identice ori similare, ori care se adresează operatorilor economici ce desfăşoară constant activităţi într-o piaţă de profil relevantă, pe care autoritatea contractantă intenţionează să le atribuie în cursul unui an bugetar.
În cauză, ambele contracte aveau obiect similar, respectiv realizarea unor studii pentru înfiinţarea unui parc în oraşul Horezu, astfel că serviciile erau similare şi reclamanta trebuia să respecte disp. art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 395/2016 potrivit cărora " În aplicarea art. 11 alin. (2) din Lege, autoritatea contractantă are obligaţia ca, la alegerea modalităţii în care se va derula procesul de atribuire a contractului de achiziţie publică, să se raporteze la valoarea estimată cumulată a produselor, serviciilor şi lucrărilor care sunt considerate similare în condiţiile de la alin. (1) lit. a)."
Prin urmare, cum reclamantul nu a calculat însumat valoarea achiziţiei în conformitate cu prevederile sus-menţionate, este corectă constarea instanţei de fond potrivit căreia divizarea serviciilor de studii pentru înfiinţarea unui parc în oraşul Horezu a avut ca scop evitarea incidenţei art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016.
În acest context, Înalta Curte constată că mod corect s-a reţinut încălcarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora, "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire reglementate de prezenta lege."
Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual expus, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, iar soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Oraşul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Oraşul Horezu împotriva sentinţei civile nr. 2998 din 22 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 18 februarie 2021.