Şedinţa publică din data de 18 mai 2022
După deliberare, asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
La data de 1 martie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost înregistrată cererea formulată de petentele A., B. şi C. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin încheierea de şedinţă nr. 586 din data de 23 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de petentele A., B. şi C..
La data de 29 martie 2021, petentele A., B. şi C. au depus cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea nr. 586 din data de 23 martie 2021, solicitând consemnarea tuturor detaliilor referitoare la părţile din dosar, repunerea cauzei pe rol şi citarea tuturor părţilor pentru a se lămuri, conform legii, cine sunt persoanele responsabile de abuzurile îndreptate asupra lor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 a respins cererea de îndreptare eroare materială privind încheierea nr. 586 din data de 23 martie 2021 dată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2021.
Prin cererea depusă la data de 19 mai 2021, petentele A., C. şi B. au solicitat clarificarea dispozitivului încheierii pronunţată în data de 20 aprilie 2021.
În drept, au invocat art. 442 şi art. 444 C. proc. civ.
Prin încheierea din 22 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021.1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a recalificat cererea formulată drept cerere de îndreptare eroare materială, în raport de aspectele deduse judecăţii şi constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 442 C. proc. civ., a respins cererea.
Prin cererea înregistrată la data de 20 iulie 2021, sub nr. x/2021/a1.1, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, petentele A., C. şi B. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 22 iunie 2021, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2021.1.
Prin încheierea din 26 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021.1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea formulată şi a dispus amendarea petentelor cu câte 300 RON fiecare.
Împotriva acestei ultime încheieri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au formulat cerere de revizuire revizuentele A., C. şi B..
În motivarea cererii, în esenţă, petentele au solicitat citarea, în raport de dispoziţiile art. 413 C. proc. civ., pentru a fi în măsură să-şi susţină cauza.
Au arătat că cererea de revizuire trebuie admisă, întrucât în dosar au fost încălcate flagrant regulile procedurale civile care vizează respectarea drepturilor părţilor litigante.
Totodată, au arătat că este necesar ca instanţa de judecată să soluţioneze cauza potrivit art. 6 şi urm. din Legea nr. 304/2004 şi Legea nr. 317/2004.
În drept, au invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 8 şi 10 C. proc. civ.
La termenul din 04 mai 2021, revizuentele au depus la dosar concluzii scrise, iar instanţa a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (3) şi art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 493 alin. (5) din acelaşi cod.
După reţinerea cauzei în pronunţare, revizuentele au formulat cerere de recuzare a tuturor membrilor completului, astfel că Înalta Curte a amânat pronunţarea până la data de 18 mai, pentru ca cererea de recuzare să fie soluţionată.
Prin încheierea din 11 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de recuzare.
2. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge, în considerarea argumentelor ce succed:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unor hotărâri judecătoreşti, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanţa sa.
Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazuri strict determinate.
Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile supuse revizuirii sunt cele pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Alin. 2 al aceluiaşi articol reţine, cu titlu de excepţie, situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, respectiv, alin. (1) pct. 3 în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.
Or, din textul de lege menţionat rezultă că, în regulă generală, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă sunt pronunţate asupra fondului sau dacă evocă fondul cauzei.
Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Prin excepţie, alin. (2) al art. 509 C. proc. civ. prevede că "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".
Prin încheierea ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de şedinţă din 22 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Astfel, condiţia evocării fondului nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire este o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei cereri de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de şedinţă din 22 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Totodată se reţine că, prin cererea de revizuire formulată, au fost invocate ca temei de drept pct. 1, 3, 5, 8 şi 10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ., însă, astfel cum rezultă din dezvoltarea lor, invocarea acestor ipoteze a fost făcută pur formal, neputând fi identificate motive care să poată fi circumscrise vreunui caz de revizuire, dintre cele expres şi limitativ prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele A., C. şi B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentele A., B. şi C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.1.1.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.