Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2021 sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 594 din 23 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 10 care, prin rezoluţia din 11 iunie 2021, a fixat termen de judecată la 29 septembrie 2021 în vederea soluţionării contestaţiei în anulare.
Prin încheierea din 29 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal, nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin rezoluţia din 12 mai 2022, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 22 iunie 2022, în vederea discutării perimării contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A..
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:
Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 29 septembrie 2021, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care contestatorul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată contestaţia în anulare cu a cărei soluţionare a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 594 din 23 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2022.