Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., B.E.J. D. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând constatarea nulităţii notificării nr. x din data de 26 septembrie 2001 pe numele C., eliberată de B.E.J. D., eliminarea acestei notificări din dosarul nr. x, dosar de restituire a apartamentului, pe numele A., constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 5 noiembrie 1996, obţinut prin sentinţa civilă nr. 1962 din data de 9 noiembrie 2011, constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 5 noiembrie 1996, în baza art. 45 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 şi restituirea apartamentului.
A mai solicitat reclamantul acordarea unor daune morale în cuantum de 2.000.000 euro pentru obstrucţionarea restituirii, precum şi pentru suferinţele provocate de peste 15 ani de procese, care i-au cauzat pierderi materiale şi îmbolnăviri.
Prin încheierea pronunţată la data de 30 iulie 2019, instanţa a admis excepţia litispendenţei, invocată din oficiu, cu privire la capetele de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 5 noiembrie 1996 faţă de dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, a dispus disjungerea celorlalte capete de cerere formulate în prezenta cauză - constatare nulitate notificare nr. x din data de 26 septembrie 2001, eliminarea acestei notificări din dosarul nr. x, dosar de restituire a apartamentului, pe numele A., cerere de restituire în natură a apartamentului, Bucureşti şi acordarea de daune morale şi formarea unui nou dosar.
Noul dosar, rezultat ca urmare a disjungerii capetelor 1, 2, 5 şi 6 din acţiunea iniţială, a fost înregistrat pe rolul tribunalului, sub nr. x/2019.
La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2019 instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii capetelor 1 şi 2 din cerere şi a invocat din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat a capătului 5 de cerere, raportat la sentinţa civilă nr. 372 din data de 17 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, definitivă, hotărâre ataşată din oficiu la dosar.
I.2. Sentinţele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Prin sentinţa civilă nr. 2751 din data de 10 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a înscrisului notificare nr. x din data de 26 septembrie 2001, a respins acest capăt de cerere privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., B.E.J. D. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, ca inadmisibil.
A calificat drept apărare de fond excepţia inadmisibilităţii invocată cu privire la capătul de cerere având ca obiect eliminarea înscrisului notificare nr. x din data de 26 septembrie 2001 din dosarul administrativ ce are la bază notificarea nr. x din data de 8 august 2001, formulată de reclamant, şi a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect eliminarea înscrisului notificare nr. x din data de 26 septembrie 2001 din dosarul administrativ ce are la bază notificarea formulată de reclamant, nr. 905 din data de 8 august 2001 privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., B.E.J. D. şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.
A admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a apartamentului situat în Bucureşti, a respins acest capăt de cerere privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., B.E.J. D. şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
A respins capătul de cerere privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., B.E.J. D. şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, având ca obiect acordarea de daune morale, ca neîntemeiat.
Prin sentinţa civilă nr. 2059 din data de 18 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2751 din data de 10 decembrie 2019 a aceleiaşi instanţe, formulată de reclamantul A..
Prin sentinţa civilă nr. 606 din data de 21 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii cererii de completare a sentinţei civile nr. 2059 din data de 18 decembrie 2020, pronunţate de acelaşi tribunal, formulată de reclamantul A., şi a respins cererea acestuia ca tardiv formulată. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 2059 din data de 18 decembrie 2021, formulată de reclamant.
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie
Prin decizia civilă nr. 1494A din data de 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelurile declarate de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţelor civile nr. 2751 din data de 10 decembrie 2019 şi nr. 2059 din data de 18 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, B., C. şi B.E.J. D., ca nefondate.
II. Calea de atac exercitată în cauză
II.1. Cererea de recurs
Împotriva deciziei 1494 din data de 3 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 14 decembrie 2021 sub nr. x/2019.
Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, apreciind că hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
A susţinut că instanţa nu a fost interesată să judece cauza, iar toate solicitările sale de suspendare a judecării cauzei până la judecarea cererilor de completare au rămas fără răspuns.
II.2. Apărările formulate în cauză
În cauză, intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinare.
II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reţinându-se că urmează a se aprecia dacă, în speţă, criticile recurentului-reclamant pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepţia nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar părţile nu au depus puncte de vedere.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 22 iulie 2022, s-a fixat termen la data de 20 septembrie 2022, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., termen la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei nulităţii recursului.
II.4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, deşi recurentul-reclamant a invocat că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a legii, această împrejurare nu este de natură a determina încadrarea susţinerilor în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care partea nu a indicat care sunt normele de drept material pretins a fi fost greşit aplicate şi care este raţionamentul eronat al instanţei de apel.
Prin motivarea recursului, recurentul-reclamant nu a adus critici concrete de nelegalitate hotărârii recurate, care să vizeze aspectele ce au făcut obiectul analizei instanţei de apel care a determinat soluţia de respingere a apelurilor formulate în cauză, ci şi-a exprimat nemulţumirea, susţinând la modul general că hotărârea recurată este nelegală, iar instanţa nu a fost interesată să judece cauza.
Or, o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susţinute prin cererea de recurs neputând fi convertite în vreun motiv de casare prevăzut de lege, nereprezentând, astfel cum s-a mai arătat, veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate.
Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, această cale de atac fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, iar această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1494 A din data de 3 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.