Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2021 pe rolul Curţii de Apel de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 09 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de acesta.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 iulie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.
Prin cererea de recurs, petentul a arătat că formulează recurs împotriva încheierii din 09 iunie 2021, prin care i-a fost respinsă cererea de recuzare, arătând că îşi rezervă dreptul, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) Cod proceudră civilă, de a dezvolta motivele de recurs după ce i se va comunica motivarea încheierii de respingere a cererii de recuzare.
În data de 19 martie 2022, recurentul a depus, la dosar, motivele de recurs, arătând că instanţa s-a grăbit să se pronunţe asupra cererii de recuzare, fără să se asigure dacă încheierea de respingere a cererii de reexaminare a ajutorului public judiciar a fost sau nu comunicată petentului, încălcându-se astfel prevederile art. 427 C. proc. civ., text legal în virtutea căruia soluţia trebuia comunicată părţii anterior soluţionării cererii de recuzare.
Concluzionând, recurentul a susţinut că motivele de recurs invocate sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată nu este motivată, fiind încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că recursul este legal timbrat, partea are deschisă această cale de atac împotriva încheierii atacate, însă recursul, deşi a fost depus în termenul legal, nu este motivat; s-a mai reţinut că în raport cu prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva porsibilităţii încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 06 mai 2022.
La 17 mai 2022, recurentul a depus note de şedinţă prin care a învederat că nu este de acord cu concluzia din raportul de filtru, în sensul că recursul nu a fost motivat în termenul legal şi a arătat că depune, drept probă, noua cerere de recurs depusă în termenul de 5 zile de la comunicarea încheierii din 09 iunie 2021, care i-a fost comunicată la 03 martie 2022. În acest sens, a arătat că ambele recursuri au fost motivate în termen.
Examinând excepţia nulităţii recursului reţinută prin raport, faţă de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În cauză, prin încheierea din data de 09 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A..
Prin cererea de recurs, recurentul a învederat că va depune motivele de recurs după comunicarea motivării încheierii de respingere a cererii de recuzare.
Potrivit documentelor aflate la dosar şi programului de evidenţă informatizată a instanţelor, se reţine că cererea de recuzare a fost formulată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, soluţionat la data de 09 iunie 2021, prin încheierea nr. 23A, prin care a fost anulată cererea de strămutare formulată de petentul A., hotărârea definitivă fiind comunicată petentului la data de 03 martie 2022, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.
În data de 19 martie 2022, recurentul a depus, la dosar, motivele de recurs, arătând că instanţa s-a grăbit să se pronunţe asupra cererii de recuzare, fără să se asigure dacă încheierea de respingere a cererii de reexaminare a ajutorului public judiciar a fost sau nu comunicată petentului, încălcându-se astfel prevederile art. 427 C. proc. civ., text legal în virtutea căruia soluţia trebuia comunicată părţii anterior soluţionării cererii de recuzare. Concluzionând, recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată nu este motivată, fiind încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:
"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
Potrivit art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.
În acest sens, se observă că, raportat la data comunicării încheierii nr. 23A din 09 iunie 2021, respectiv 03 martie 2022, în cauză termenul de recurs s-a împlinit la 09 martie 2022, aceasta fiind data limită până la care recurentul avea posibilitatea să depună motivele de recurs, în completarea cererii depuse iniţial.
Aşadar, motivele de recurs depuse de recurent la 19 martie 2022 sunt formulate cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ.. Or, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
În aceste condiţii, având în vedere că recurentul nu a motivat recursul declarat în termenul imperativ instituit de art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 09 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 09 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2022.