Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, la data de 20 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. a solicitat rezoluţiunea tranzacţiei autentificată prin încheierea nr. 3422 din data de 7 noiembrie 2017 a F., cu privire la trei imobile teren situate în Oraşul Popeşti Leordeni, şi având numerele cadastrale x, cu consecinţa întoarcerii în patrimoniul său a părţilor sociale ale S.C. E. S.R.L.
Prin cererea completatoare din data de 5 octombrie 2018, reclamantul a solicitat şi anulare tranzacţiei invocând dispoziţiile art. 1214 C. civ. privind dolul.
I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă:
Prin sentinţa civilă nr. 2720 din data de 9 septembrie 2019 Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a constatat că acesta nu are calitate procesuală activă în cauza respingând acţiunea formulată de reclamantul A., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
I.3. Hotărârea pronunţată în apel
Prin decizia civilă nr. 1223A din data de 2 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de către reclamant împotriva hotărârii primei instanţei, a anulat sentinţa şi a acordat termen pentru evocare fond.
Prin decizia civilă nr. 1780A din data de 11 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în evocarea fondului: a respins, ca neîntemeiată, acţiunea, astfel cum a fost modificată formulată, de apelantul-reclamant A. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., C., S.C. D. S.R.L., S.C. E. şi G..
II. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 1780A din data de 11 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul A..
II.1. Motivele de recurs
Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În esenţă, a susţinut următoarele:
- decizia atacată este nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:
- instanţa de apel a încălcat normele imperative ale art. 22 alin. (2) C. proc. civ.
- instanţa de apel nu a stabilit corect starea de fapt, prin raportare la mijloacele de probă de la dosarul cauzei;
- este de subliniat că, prin întâmpinarea formulată la prima instanţă, pârâţii C. şi S.C. D. S.R.L. au arătat că este cunoscut ca fiind "un antreprenor cu experienţă, dezvoltând până în prezent mai multe proiecte imobiliare"; se presupune (în lipsa altor informaţii) că ar fi semnat tranzacţia pentru a obţine cele trei imobile pentru construire - proiecte imobiliare - şi nu pentru "terenuri de sport şi agrement", cum eronat au susţinut pârâţii;
- neobţinerea unui certificat de urbanism de la primărie nu poate fi calificată în sensul unei lipse de diligenţe din partea sa, întrucât obţinerea acestuia nu ar fi condus la relevarea viciului ascuns al imobilelor; a aflat că terenul este afectat de reţele de utilităţi subterane din avizul comunicat de Apa Nova;
- viciul imobilelor a fost ascuns de către pârâţi la data tranzacţiei, acesta neavând un caracter aparent;
- pârâţii au arătat că nu au cunoscut viciul constând în existenţa ţevilor apeducte din subsolul imobilelor; cu alte cuvinte şi aceştia invocă, în speţă, caracterul ascuns al viciului;
- nu se poate aprecia că viciul ar fi putut avea caracter aparent şi accesibil în ceea ce îl priveşte;
- trebuie subliniat cele susţinute de către pârâţii C. şi S.C. D. S.R.L. (în cuprinsul întâmpinării formulate la prima instanţă), în sensul că sunt de acord cu rezilierea tranzacţiei, astfel cum s-a indicat în acţiunea introductivă - se impune a se lua act de această manifestare de voinţă a pârâţilor, faţă de prevederile art. 436 C. proc. civ.
- instanţa de apel a încălcat normele imperative ale art. 436 C. proc. civ.
• faţă de împrejurarea că dispozitivul hotărârii de apel nu se poate întemeia pe motivele (considerentele) din decizie, aceasta poate fi criticată şi prin prima motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:
- decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
- este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:
- instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) C. civ., având în vedere că acest text legal nu are în vedere, pentru ipoteza "neexecutării însemnate", o încălcare a obligaţiilor contractuale vizând mai mult de jumătate din bunurile obiect material al contractului;
- sensul corect de interpretare a dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) C. civ. rezultă din împrejurarea că este utilizată expresia "mică însemnătate";
- chiar şi pentru bunuri care nu egalează jumătate din valoarea bunurilor obiect al tranzacţiei, o neexecutare poate fi considerată însemnată, întrucât dacă ar fi ştiut că terenurile nu sunt construibile, nu ar fi semnat niciodată tranzacţia;
- instanţa a reţinut greşit că ar fi obţinut un preţ mai mare decât cel de dobândire prin tranzacţie;
- instanţa a făcut o greşită aplicare a normelor cuprinse în art. 1214 alin. (2) C. civ., ignorând împrejurarea că dolul poate consta şi în reticienţă, adică în omisiunea (culpabilă) a uneia din părţile contractante de a comunica o împrejurare esenţială la semnarea contractului, care, dacă ar fi fost cunoscută, nu ar fi condus la exprimarea consimţământului;
- pârâţii au cunoscut că este antreprenor în construcţii civile, fiind rezonabil a se presupune că urmează să dobândească cele trei terenuri pentru construire; pârâţii i-au ascuns că terenurile sunt neconstruibile, săvârşind un dol sub forma reticenţei.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
II.2. Apărările formulate în cauză
În termen legal, intimaţii-pârâţi B. şi S.C. E. S.R.L. au depus întâmpinare prin care au apreciat că recursul nu este admisibil în principiu, prin prisma dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Ca atare, au invocat excepţia nulităţii recursului prin raportare la prevederile art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) şi art. 488 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea în principiu a recursului prin raportare la prevederile art. 486 alin. (1) lit. c) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., au solicitat a se avea în vedere faptul că recursul este formulat "împotriva deciziei civile nr. 1780 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă", fără a se indica alte elemente de identificare.
Au susţinut că, prin recursul formulat, recurentul-reclamant nu a indicat nici numărul dosarului şi nici data hotărârii care se atacă, nefiind respectate astfel cerinţele art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Pe fondul căii de atac, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.
Totodată, au precizat că îşi exprimă acordul ca, în situaţia în care recursul ar fi admisibil în principiu, acesta să fie soluţionat de completul de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.
Intimaţii C., S.C. D. S.R.L. şi G. nu au formulat întâmpinări.
II.3. Răspunsul la întâmpinare:
În termen legal, recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată în cauză, solicitând respingerea excepţiilor şi criticilor dezvoltate în cuprinsul acesteia.
II.4. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 07 decembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1780A din 11 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 1 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Primul motiv de recurs se referă la nelegalitatea deciziei atacate prin prisma incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece instanţa de apel ar fi încălcat normele imperative ale art. 22 alin. (2) C. proc. civ., nestabilind corect starea de fapt, prin raportare la mijloacele de probă de la dosarul cauzei.
Acast motiv invocat nu poate conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, deoarece, pentru a fi incident, e necesar ca instanţa să fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.
În concret, susţinerile recurentului în sensul că neobţinerea unui certificat de urbanism de la primărie nu poate fi asimilată unei lipse de diligenţe din partea sa, întrucât obţinerea acestuia nu ar fi condus la relevarea viciului ascuns al imobilelor, că a aflat că terenul este afectat de reţele de utilităţi subterane din avizul comunicat de Apa Nova, că viciul imobilelor nu are un caracter aparent, nu pot fi catalogate drept neregularităţi de ordin procedural care să conducă la aplicarea sancţiunii nulităţii pe temeiul art. 174 C. proc. civ.
Potrivit acestei norme, "(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat."
Nulitatea reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale. Ca sancţiune procedurală, nulitatea urmează să fie analizată în strânsă corelaţie cu diferitele acte de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le îndeplinesc pe parcursul activităţii judiciare.or, în cauză, nu se pot identifica astfel de neregularităţi de ordin procedural, criticile recurentului fiind susţineri de fapt, nemulţumiri faţă de modul de soluţionare a apelului de către Curtea de apel Bucureşti.
Pe de altă parte, susţinerea recurentului privind încălcarea normelor imperative ale art. 436 C. proc. civ. este nefondată. Nu se poate vorbi de eludarea prevederilor legale privind obligaţia instanţei de a lua act de recunoaşterea pretenţiilor de către pârâtă. Se observă că intimata-pârâtă D. S.R.L. a învederat, în cuprinsul întâmpinării, că nu recunoaşte pretenţiile şi că ar fi de acord cu rezoluţiunea tranzacţiei cu condiţia de a se restitui tot ceea ce s-a încasat şi de a se reveni la situaţia anterioară.
Nu subzistă nici critica recurentului reclamant în sensul că dispozitivul hotărârii de apel nu se poate întemeia pe motivele (considerentele) din decizie, nefiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care, potrivit textului invocat, se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligaţia instanţei de apel de a motiva decizia pe care a pronunţat-o, priveşte, în esenţă, analiza criticilor formulate prin motivele de apel, cu arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a schimbat soluţia primei instanţe, criterii legale pe care decizia recurată pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă le îndeplineşte.
Drept urmare, nu poate fi primit acest motiv de recurs invocat. Decizia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază întrucât Curtea de apel motivează, aşa cum am arătat, inclusiv asupra intenţiei părţilor de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite nici susţinerile privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) C. civ. de către instanţa de apel.
Astfel, recurentul face referire la considerentul din decizia de apel, potrivit căruia nu este îndeplinită condiţia de fond a neexecutării însemnate pentru a putea fi incidentă rezoluţiunea contractului, întrucât tranzacţia a avut ca obiect şi alte drepturi cu o valoare patrimonială mai mare decât cea a terenurilor în litigiu.
Este de observat că instanţa de apel a constatat cu precădere nedovedirea susţinerilor referitoare chiar la neexecutarea obligaţiilor contractuale de către pârâţi, în condiţiile în care reclamantul s-a limitat la a face vorbire de emiterea unui aviz emis de APA NOVA, ulterior încheierii tranzacţiei, conform căruia cele trei terenuri ar fi afectate de existenţa unor ţevi de apă care ar conduce la un regim de terenuri neconstruibile, fără a-l ataşa la dosar, astfel încât nu este dovedit aspectul de fapt cu privire la caracterul neconstruibil al terenurilor.
Or, chiar dacă avizul invocat a fost depus la dosar în prezenta etapă procesuală, fiind ataşat la motivele de recurs, situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel nu poate fi reevaluată de către această instanţă de control judiciar, ale cărei atribuţii sunt circumscrise exclusiv verificării nelegalităţii deciziei recurate, nu şi a temeiniciei acesteia.
Pe de altă parte, în cuprinsul avizului depus de către recurent nu se menţionează caracterul neconstruibil al terenurilor, ci se face vorbire doar despre existenţa ţevilor aparţinând APA NOVA.
Prin urmare, în condiţiile în care instanţa de apel a constatat nedovedirea susţinerilor reclamantului pe aspectul de fapt vizând neexecutarea obligaţiilor contractuale, care să justifice rezoluţiunea contractului, iar situaţia de fapt nu poate fi reevaluată în recurs, Înalta Curte constată că este lipsită de relevanţă verificarea cerinţelor de aplicare a dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) C. civ., privind caracterul esenţial sau "de mică însemnătate" al neexecutării.
De asemenea, nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nici în privinţa aplicării prevederilor art. 1214 alin. (2) C. civ., instanţa de apel considerând în mod corect că, în privinţa pretinselor manopere dolosive utilizate de pârâţi în lipsa cărora reclamantul nu ar fi încheiat actul, nu s-a administrat nici o probă, reclamantul doar a afirmat acest aspect, nesusţinut de nici o dovadă. Aplicând dispoziţiile art. 1214 alin. (4) C. civ., care prevăd ca dolul nu se presupune, ceea ce conduce la concluzia că reclamantul avea obligaţia de a proba în ce au constat mijloacele viclene folosite de pârâţi pentru a-l determina să încheie actul respectiv, Curtea de apel a constatat corect că reclamantul nu a dovedit manoperele frauduloase ale pârâţilor la încheierea tranzacţiei.
Aşadar, susţinerile recurentului în sensul că pârâţii ar fi cunoscut că este antreprenor în construcţii civile, fiind rezonabil a se presupune că urmează să dobândească cele trei terenuri pentru construire sau că pârâţii i-au ascuns că terenurile sunt neconstruibile, săvârşind un dol sub forma reticenţei nu pot conduce la aplicarea dispoziţiilor ce reglementează acest motiv de nelegalitate.
Celelalte critici ale recurentului nu pot fi primite, simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, nefiind îndeplinite cerinţele art. 488 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1780A din data de 11 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1780A din data de 11 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.