Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022
Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:
1. Cererea:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 3 noiembrie 2021, contestatoarea Curtea de Apel Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului-verbal de constatare din 8 octombrie 2021 şi a încheierii din 11 octombrie 2021, emise de Biroul executorilor judecătoreşti "B." în dosarul nr. x/2020.
În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 712 C. proc. civ.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Iaşi:
Prin sentinţa civilă nr. 2243 din 9 martie 2022, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.
În motivare, prima instanţă sesizată a reţinut că regula de competenţă prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este una de ordine publică, aplicându-se cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
De asemenea, instanţa a mai notat că dispoziţiile art. 127 derogă inclusiv de la competenţa teritorială exclusivă, luând în considerare scopul reglementării, şi anume asigurarea judecăţii în deplină imparţialitate.
Astfel, raportat la împrejurarea că în cauză este contestator Curtea de Apel Iaşi, s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) raportat la art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., reţinându-se totodată că încuviinţarea executării silite de către Judecătoria Iaşi nu poate prima.
3. Hotărârea Judecătoriei Piatra-Neamţ:
Prin sentinţa civilă nr. 3208 din 9 septembrie 2022, Judecătoria Piatra-Neamţ, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
Contrar celor reţinute de prima instanţă sesizată, Judecătoria Piatra-Neamţ a apreciat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu au prioritate, deşi au caracter de ordine publică.
Astfel, a constatat că executarea silită în cadrul dosarului nr. x/2020 al Biroului executorilor judecătoreşti "B." a fost încuviinţată prin decizia nr. 2393 din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2020, prin care a fost admis apelul declarat împotriva încheierii nr. 2514/CS din 8 septembrie 2020 a Judecătoriei Iaşi, această din urmă instanţă fiind instanţa de executare.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte contestaţia la executare formulată de contestatoarea Curtea de Apel Iaşi în contradictoriu cu intimaţii A., Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Conflictul negativ de competenţă este generat de modul de aplicare a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) prin raportare la 127 alin. (1) C. proc. civ., pentru a determina instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, faţă de calitatea Curţii de Apel Iaşi de contestator.
Înalta Curte reţine că, în conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
De asemenea, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În cauză, încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin decizia nr. 2393 din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2020, prin care a fost admis apelul declarat împotriva încheierii nr. 2514/CS din 8 septembrie 2020 a Judecătoriei Iaşi.
Prin urmare, din perspectiva exigenţelor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. odată ce instanţa de executare a fost stabilită ca fiind Judecătoria Iaşi, acesteia îi revine competenţa soluţionării contestaţiei la executare.
În sprijinul raţionamentului expus sunt şi statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, în sensul că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Astfel, în motivarea deciziei menţionate, s-a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.
Cum principiul unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenţei art. 127 C. proc. civ., încă din această fază, Înalta Curte reţine că stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se pot ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., s-a realizat la momentul învestirii Judecătoriei Iaşi cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.
Faţă de statuările obligatorii din Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iaşi.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Iaşi, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.