Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.09.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de compensare nr. 7275/18.02.2016 emisă de către pârâtă şi stabilirea de către instanţă a existenţei, întinderii şi a valorii reale a drepturilor ce li se cuvin pentru suprafaţa de teren de 14,78 ha, situat în comuna Jidvei, judeţul Alba; obligarea pârâtei la emiterea unei decizii legale de compensare prin puncte privind această suprafaţă de teren; obligarea pârâtei la plata daunelor materiale simbolice de 1 euro şi dobânda bancară din ziua plăţii aferentă valorii terenului, calculată de la data introducerii acţiunii până la data emiterii deciziei de compensare, precum şi la plata unor daune morale de 10.000 euro pentru neefectuarea expertizei privind terenurile proprietatea lor în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Blaj şi în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Târgu Mureş, precum şi pentru neemiterea deciziei de compensare timp de peste şapte ani, cu cheltuieli de judecată.
La data de 03.06.2016, reclamantele au depus o cerere de modificare a acţiunii iniţiale, prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenienţi forţaţi în temeiul dispoziţiilor art. 78 C. proc. civ., a Primăriei comunei Jidvei, prin primar şi a Instituţiei Prefectului Judeţului Alba, prin prefect.
La data de 07.09.2016 a fost formulată de către reclamante o nouă cerere de modificare a acţiunii, prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi o solicitare de introducere în cauză, în calitate de intervenienţi forţaţi, a Comisiei Locale de Fond Funciar Jidvei şi a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Alba.
La data de 02.22.2016, reclamantele au depus cerere de precizare a acţiunii iniţiale, învederând faptul că prin sentinţa nr. 2655/11.10.2016 a Judecătoriei Alba s-a admis, în parte, acţiunea, Primarul Comunei Jidvei - Preşedintele comisiei locale de fond funciar fiind obligat să plătească reclamantelor suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale şi daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea obligaţiei de punere în posesie a reclamantelor asupra terenului extravilan de 10 ha înscris în anexa 19 a localităţii Jidvei, poziţia 124, suprafaţă validată prin Hotărârea nr. 1898/2001, fiind respinsă cererea în rest. De asemenea, s-a dispus scoaterea din cauză a ANRP şi CNCI, apreciindu-se că acestea nu au calitate procesuală pasivă întrucât punerea în posesie cu 10 ha teren arabil din cele 24,78 ha pentru care li s-a recunoscut dreptul de proprietate nu este de competenţa acestor pârâţi.
Prin încheierea de şedinţă din 04.11.2016, tribunalul a respins excepţia necompetenţei materiale, ca neîntemeiată, a calificat solicitarea reclamantelor de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Blaj, ca fiind o excepţie a necompetenţei teritoriale a instanţei, pe care a respins-o, ca neîntemeiată. Prin aceeaşi încheiere, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a fost calificată drept o apărare de fond excepţia inadmisibilităţii stabilirii despăgubirilor de către instanţă, invocată prin întâmpinare de către CNCI.
Prin încheierea din 02.12.2016, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor Comisia Locală de Fond Funciar Jidvei, prin Primar şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Alba.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa nr. 862/16.06.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a admis, în parte, acţiunea; a anulat decizia de compensare nr. 7275/18.02.2016 emisă de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; a constatat că reclamantele sunt persoane îndreptăţite la măsuri compensatorii constând în 294.838 puncte pentru imobilul teren în suprafaţă de 14,4937 ha situat în localitatea Jidvei, judeţul Alba; a obligat-o pe pârâtă să emită o decizie de compensare în favoarea reclamantelor prin care să le recunoască punctajul anterior stabilit; a respins acţiunea modificată formulată în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Jidvei, prin Primar şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Alba, prin Prefect, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză; a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 1238/A/01.10.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi apelul incident declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei tribunalului, ca nefondate; a admis apelul reclamantelor A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o parţial, în sensul că a admis şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei CNCI la plata de daune morale în sumă de 500 RON către reclamante; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Prin încheierea din 14.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de petenta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), solicitând admiterea căii de atac şi respingerea acţiunii reclamantelor, ca neîntemeiată.
A arătat, cu titlu prealabil, că hotărârea atacată nu este supusă recursului, faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 coroborate cu cele ale art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.
Pe fondul cauzei a precizat că, în situaţia în care reclamantele în apel nu au criticat valoarea stabilită de instanţa de fond, în cauză sunt aplicabile valorile notariale prevăzute de Grila notarială din 2013. Cu strictă referire la aplicarea, de către pârâtă, a valorii minime din Grila notarilor publici, a învederat că în urma reanalizării dosarului de despăgubiri nr. x/FFCC, pârâta a concluzionat că din moment ce în referatul emis de Comisia Locală Jidvei se precizează că terenul în suprafaţă de 14,78 ha, înscris în anexa 23, în favoarea reclamantelor nu poate fi reconstituit în natură pe vechiul amplasament, întrucât au fost puse în posesie alte persoane, că se află în perimetrul fostului IAS Jidvei, fără însă a preciza concret destinaţia şi categoria actuală de folosinţă a imobilului, pârâta s-a văzut obligată să aplice prevederile art. 21 alin. (6)1 din Legea nr. 165/2013. Prin urmare, având în vedere că valoarea minimă înscrisă în Grila notarială aferentă anului 2013 este cea aplicabilă terenurilor extravilane, categoria "alte terenuri", ce au valoarea de 0,1 RON/mp, pârâta a aplicat respectiva valoare în calcularea numărului de puncte cuvenite reclamantelor.
A criticat şi faptul că, în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de apel a obligat-o la plata sumei de 500 RON daune morale către reclamante, întrucât premisa enunţată de art. 1357 C. civ. este aceea a îndeplinirii cumulative a tuturor condiţiilor răspunderii civile delictuale, iar faptul că reclamantele afirmă că li s-ar fi cauzat un prejudiciu de ordin material, nu dă dispensă de probaţiune a condiţiilor necesare existenţei răspunderii, specificitatea constând doar în modalitatea de evaluare a întinderii acestuia. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele relatează aspecte din viaţa lor, însă nu dovedesc existenţa unei legături de cauzalitate între faptul că până în prezent nu au intrat în posesia despăgubirilor. A apreciat că instanţa nu se poate raporta la un prejudiciu care are numai caracter ipotetic şi că raportul de cauzalitate nu este probat. În ceea ce priveşte vinovăţia inerentă atragerii răspunderii delictuale, a precizat că prin Legea nr. 165/2013 s-a instituit o procedură administrativă dilatorie, CNCI având la dispoziţie un termen de 36 de luni pentru soluţionarea dosarelor de despăgubire.
5. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie, a fost fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 19.10.2022.
Intimatele-reclamante au formulat punct de vedere la raport prin care au arătat că îşi menţin apărările din cadrul întâmpinării depuse la dosar, în sensul că recursul este inadmisibil.
6. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatele-reclamante au solicitat admiterea, în parte, a recursului, în ceea ce priveşte calea de atac şi menţinerea, în totalitate, a celorlalte dispoziţii ale deciziei atacate. Au susţinut că instanţa de apel a pronunţat decizia cu drept de recurs numai pentru a se tergiversa soluţionarea cauzei şi că chiar recurenta a formulat cerere de îndreptare eroare materială cu privire la calea de atac permisă de lege pentru cenzurarea hotărârii primei instanţe. Au arătat că decizia instanţei de apel nu poate fi atacată cu recurs, având în vedere că Legea nr. 165/2013 este o lege specială, care primează asupra dreptului comun. Au considerat că recurenta recunoaşte că reclamantele au dreptul la despăgubirea de 294.838 RON, numai că îi este teamă ca aceasta să nu fie mărită la suma de 318.209,5 RON, iar de categoria de folosinţă a terenurilor nici nu se mai ocupă, fiind interesată doar de aplicarea grilei notariale din anul 2013 şi nu cea din anul 2021. Au susţinut că daunele morale date de instanţa de apel au fost acordate ca o bătaie de joc, fără a se tine cont de durata procesului, condiţiile de desfăşurare ale acestuia şi paguba materială cauzată prin pierderea dobânzilor bancare de la data introducerii acţiunii şi până astăzi, dobânzi care nu trebuiau calculate de instanţă, ci de organul de executare al băncii.
În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, s-a solicitat anularea deciziei de compensare nr. 7275/18.02.2016 emisă de către pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, stabilirea, de către instanţă, a existenţei, întinderii şi a valorii reale a drepturilor ce se cuvin reclamantelor pentru suprafaţa de teren în litigiu, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii legale de compensare prin puncte privind această suprafaţă de teren, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale simbolice de 1 euro, obligarea pârâtei la plata unor daune morale de 10.000 euro.
Din modalitatea în care a fost formulată acţiunea introductivă de instanţă, cu respectarea principiului disponibilităţii, se constată că petitul privind acordarea daunelor morale reprezintă un capăt de cerere accesoriu petitului principal privind solicitarea de anulare a deciziei de compensare emisă de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.
Aceasta întrucât daunele morale sunt solicitate pentru neefectuarea expertizei privind terenurile proprietatea lor precum şi pentru neemiterea deciziei de compensare timp de peste şapte ani, respectiv urmare a neexecutării, de către pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a unor atribuţii specifice ale acesteia în cadrul procedurii de restituire reglementată de Legea nr. 165/2013, inclusiv neemiterea deciziei de compensare într-un interval de timp rezonabil. Este vorba aşadar, despre solicitarea de despăgubiri în legătură cu modalitatea defectuoasă în care au fost îndeplinite procedurile de reconstituire a dreptului conform Legii nr. 165/2013.
Raportat la petitul principal al cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, incidente în cauză, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării" iar alin. (4) al aceluiaşi articol statuează că "Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".
Din această normă rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în litigiile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.
Cum decizia nr. 1238/A/01.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, este dată în apel şi este definitivă, devin incidente dispoziţiile legale anterior menţionate.
De asemenea, întrucât capătul de cerere privind acordarea de daune morale se află, aşa cum s-a arătat, într-o legătură de accesorialitate cu pretenţia dedusă judecăţii pe cale principală, devin incidente în cauză dispoziţiile art. 460 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală", textul de lege fiind o consacrare legală expresă, în planul dreptului procesual, a principiului general de drept accesorium sequitur principale, în virtutea căruia bunul sau pretenţia aflate într-o legătură de accesorialitate cu bunul sau pretenţia principală, urmează tratamentul juridic al acestora. Cu alte cuvinte, dacă pretenţia principală nu are deschisă calea de atac a recursului, nici pretenţia subsidiară, respectiv solicitarea de acordare a daunelor morale, nu se circumscrie exerciţiului acestei căi de atac.
Împrejurarea că în dispozitivul deciziei din apel este menţionată calea de atac a recursului este lipsită de consecinţa juridică a deschiderii căii de atac într-o materie în care legea nu o prevede, faţă de principiul legalităţii căilor de atac înscris în dispoziţiile art. 457 C. proc. civ.
De altfel, în legătură cu această menţiune din dispozitivul deciziei recurate, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, respinsă prin încheierea de şedinţă din 14.12.2021, instanţa reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 460 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului".
În cauză însă nu se regăseşte ipoteza reglementată de acest text legal, respectiv existenţa mai multor cereri principale sau incidentale, care să deschidă calea de atac a recursului, ci este vorba, aşa cum s-a arătat, de o pretenţie accesorie, derivând din formularea capătului principal de cerere, astfel încât incidente sunt dispoziţiile art. 460 alin. (2) C. proc. civ., cu consecinţa atragerii caracterului inadmisibil al recursului sub toate aspectele.
De altfel, ambele părţi-recurenta în chiar cererea sa de recurs, iar intimatele-reclamante, în întâmpinarea depusă, au susţinut inadmisibilitatea recursului promovat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva deciziei nr. 1238/A din 01 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
ÎNALTA CURTE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva deciziei nr. 1238/A din 01 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2022.