Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8 aprilie 2003, reclamanta SC C. SA Brăila a chemat în judecată Direcția Generală pentru Agricultură a județului Brăila și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, solicitând obligarea pârâtelor să răspundă motivat cererilor sale, să-i înscrie pe liste pentru plata ajutorului de stat potrivit Ordinului nr. 600/2002, cu daune cominatorii de 1.000.000 lei/zi; prima pârâtă să avizeze pozitiv documentația depusă de ea, pentru restituirea sumelor pentru plata ajutorului de stat; să fie obligate pârâtele să-i achite suma de 18.600.000 lei, reprezentând valoarea ajutorului acordat fermierilor pentru achiziționarea de animale de reproducție, creștere și îngrășare, care nu i-a fost restituită conform dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că are ca obiect principal de activitate, creșterea suinelor și a altor animale, fiind și proprietar de construcții în acest scop și, deci, având vocație la beneficiile programului de dezvoltare a agriculturii românești.
Precizează reclamanta, că a achiziționat porci de reproducție, creștere și îngrășare, precum și juninci gestante, pentru care a întocmit formalitățile de obținere a alocației de 18.600.000.000 lei, că prima pârâtă i-a comunicat că a transmis documentația la forul tutelar, fără a preciza dacă este avizată și că Ministerul Agriculturii nu i-a răspuns în termen legal.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 192 din 22 decembrie 2003, a admis acțiunea, a obligat pârâtele să răspundă motivat și să înscrie reclamanta, pe lista pentru plata ajutorului de stat, cu daune cominatorii de 1.000.000 lei, de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la primirea răspunsului.
A fost obligată pârâta D.A.D.R. Brăila să avizeze documentația și cererea reclamantei, pentru plata ajutorului de stat, iar Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului să dispună plata sumei de 18.600.000.000 lei, actualizată la 20.639.898.782 lei, Direcției pentru Agricultură Brăila și 5.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs, ambele pârâte, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului susține în esență că atât ministerul, cât și Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Brăila, au respectat procedura prevăzută de Ordinul nr. 141/2002, modificat și completat prin Ordinul nr. 600/2002, că direcția de resort din Ministerul Agriculturii a comunicat Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară Brăila, faptul că SC C. SA Brăila nu poate beneficia de subvenția respectivă, întrucât a depus cererea după data de 31 decembrie 2002.
Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Brăila, la 16 ianuarie 2003, a răspuns cererii reclamantei, în sensul că solicitarea acesteia nu poate fi avizată favorabil.
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Brăila (fostă Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară), în recursul său, arată că, în mod greșit instanța a obligat-o în mod cumulativ, atât să „răspundă motivat reclamantei” și s-o înscrie pe lista pentru plata ajutorului de stat, conform Ordinului nr. 600/2000, sub sancțiunea civilă a daunelor cominatorii de 1.000.000 lei, să avizeze cererea reclamantei, cât și să-i plătească suma de 20.639.898.782 lei.
De asemenea, că nu putea fi obligată la plata unor sume de bani, întrucât nu are calitatea de ordonator principal de credite, pentru a putea efectua plăți, ci are calitatea de ordonator secundar de credite.
Pentru a putea beneficia de alocația solicitată, reclamanta trebuia să depună facturile fiscale și procesele-verbale de recepție, la recurentă. Că acestea nu au fost prezentate nici măcar instanței, expertul făcând trimitere la existența lor.
Cu privire la tardivitatea cererii depusă de reclamantă, la 8 ianuarie 2003, este neîntemeiat argumentul forței majore, folosit de instanță pentru a justifica înlăturarea apărării reclamantei.
Ambele recursuri sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța a obligat pârâtele în mod cumulativ, atât să „răspundă motivat” reclamantei și să o înscrie pe lista pentru plata ajutorului de stat conform Ordinului nr. 600/2002, sub sancțiunea civilă a daunelor cominatorii de 1.000.000 lei, să avizeze cererea reclamantei, cât și să plătească suma de 20.639.898.782 lei.
Aceste dispoziții ale instanței sunt contradictorii, întrucât, chiar dacă instanța a considerat că reclamanta are dreptul la alocația solicitată, atâta timp, cât a dispus obligarea pârâtelor la plata sumei rezultate din expertiză, este lipsită de sens și finalitate, obligarea la emiterea unui răspuns motivat, la avizarea cererii și sub sancțiunea unor daune cominatorii.
Cât privește obligarea primei pârâte la plata sumei de bani actualizate, alături de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, întrucât aceasta nu are calitatea de ordonator principal de credite, pentru a putea efectua plăți, fiind numai ordonator secundar de credite, aceasta poate face plăți numai în măsura și potrivit destinației speciale acordate de ordonatorul principal, care este ministerul.
Pentru a putea beneficia de alocația solicitată de reclamantă, aceasta trebuie să se încadreze în condițiile impuse de Ordinul nr. 141/2002 și Ordinul nr. 600/2002, așa cum, de altfel, au invocat pârâtele în fața instanței de fond, apărare asupra căreia instanța nu s-a pronunțat. Reclamanta trebuia să depună la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Brăila, în vederea aprobării cererii, toată documentația prevăzută de Ordinul nr. 141/2002 [Anexa 1 pct. 6 alin. (2)], adică în afară de cerere și declarație pe proprie răspundere, și factura primită de la furnizor, precum și în termen de 3 zile de la data livrării, documentul care atesta plata (potrivit alin. penultim al pct. 6).
Întrucât recurentele-pârâte s-au apărat constant, în sensul că reclamanta nu a depus aceste acte (numai expertul făcând trimitere la acestea), se impune casarea cu trimitere a cauzei și obligarea reclamantei, de a prezenta instanței, copii de pe facturile fiscale și procesele-verbale de recepție.
Este necesară dovada și cuantumul sumei achitate de reclamantă, întrucât, așa cum prevede și Anexa 1 pct. 6 alin. (5) din Ordinul nr. 141/2002, statul, prin Ministerul Agriculturii, Apelor și Pădurilor, suportă diferența dintre valoarea din facturi și alocația legală.
Instanța de trimitere va verifica dacă cererea reclamantei a fost însoțită de toată documentația legală, care să permită stabilirea unei sume certe, depuse în termen legal.
Cu privire la invocarea de către reclamantă, a forței majore privitoare la depunerea cererii la 8 ianuarie 2003, și nu la 6 ianuarie 2003, cum era legal, urmează ca reclamanta să depună dovezi care să ateste evenimentul care a împiedicat-o să depună cererea până la 6 ianuarie 2003.
De asemenea, instanța de trimitere va verifica (eventual printr-o nouă expertiză) situațiile privind „Evoluțiile efectivelor de animale la data de 31 decembrie 2002, pentru a verifica apărarea recurentelor-pârâte privind întocmirea pro-cauza a Protocolului nr. 108 din 23 decembrie 2002, pentru a stabili dacă reclamanta a operat vreun transfer de proprietate asupra animalelor care fac obiectul cererii sale.
Pentru toate aceste considerente, și văzând și art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursurile pârâtelor, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Brăila și de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, împotriva sentinței civile nr. 192 din 22 decembrie 2003, a Curții de Apel Galați.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.