Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 476 din 23 martie 2004, reclamantul P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 10220/9521 din 6 februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1189 din 11 mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 10220/9521 din 6 februarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, perioada de persecuție etnică: martie 1994 - martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2004.
În motivarea soluției s-a reținut că prin actele depuse de reclamant, în dosarul cauzei, acesta a făcut dovada perioadei refugiului său, determinat de persecuția etnică, din martie 1944, până în martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, motivat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că instanța de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din lege, deși în dosarul cauzei nu s-au depus dovezi concludente.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul s-a născut în localitatea Plop, comuna Calfa, Tighina - U.R.S.S., la 29 ianuarie 1942. Din declarațiile martorilor J.C. și D.N. rezultă că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia sa, în luna martie 1944 din localitatea Plop - Tighina - U.R.S.S., în România, în localitatea Ștefan cel Mare, județul Călărași, fapt confirmat și de adeverința de evacuat nr. 13823 din 21 octombrie 1944, precum și de adeverința din 27 noiembrie 2003, emisă de Primăria comunei Calfa.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1189 din 11 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.