Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022
Asupra cauzei, constată următoarele:
Cererea de revizuire:
Prin cererea înregistrată la 18 mai 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenţii A., B. şi C. (decedat pe parcursul procesului, calitatea procesuală fiind preluată de D., moştenitor legal al părţii decedate) au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenţii au solicitat:
- repunerea părţilor în termenul de revizuire;
- admiterea revizuirii, urmare a constatării existenţei a două hotărâri potrivnice, respectiv decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi sentinţa civilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea, rămasă irevocabilă prin neapelare;
- anularea decizie penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de revizuire, au arătat că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, devin definitive la data pronunţării", ceea ce înseamnă că termenul de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar curge de la data pronunţării hotărârii supuse revizuirii.
Această interpretare este valabilă doar în cazurile în care încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii anterioare rezultă din însuşi dispozitivul hotărârii supuse revizuirii, având în vedere că numai acesta este disponibil de la pronunţarea hotărârii.
În mod excepţional, în cauzele în care încălcarea autorităţii de lucru judecat rezultă doar din considerentele, nu şi din dispozitivul deciziei supuse revizuirii, termenul prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ. începe să curgă de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Apreciază că nu pot fi aplicabile dispoziţiile privind curgerea termenului de revizuire de la data pronunţării celei din urmă hotărâri, ci doar de la data comunicării, întrucât numai de la această dată considerentele sunt aduse la cunoştinţa părţii.
În subsidiar, în măsura în care s-ar considera că art. 511 pct. 8 C. proc. civ. ar fi aplicabil în litera legii, iar cererea de revizuire ar fi introdusă cu nerespectarea termenului procedural de o lună de la data pronunţării deciziei supuse revizuirii, solicită repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire, în temeiul art. 186 C. proc. civ., precizând că întârzierea în formularea cererii de revizuire se datorează unor motive temeinic justificate.
În acest sens, revizuenţii fac trimitere la argumentele anterior invocate, arătând că nu au putut formula cerere de revizuire a considerentelor care încalcă autoritatea de lucru judecat în termenul de o lună de la data pronunţării deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru motivul că nu au avut posibilitatea obiectivă de a lua cunoştinţă de considerentele deciziei de la data la care a fost pronunţată, ci doar de la data la care a fost comunicată.
Repunerea părţilor în termenul de exercitare a revizuirii este justificată de existenţa acestor motive temeinice ce exclud culpa revizuenţilor, iar actul de procedură al cererii de revizuire a fost formulat în termenul de o lună de la data încetării împiedicării.
Cu privire la fondul cererii de revizuire, revizuenţii au arătat că decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea, prin care a fost admisă cererea formulată de E., în contradictoriu cu Primăria Snagov, constatând că acesta este îndreptăţit la retrocedarea a 10 ha pădure.
În cuprinsul acestei sentinţe, s-a reţinut că:
"reclamantul a făcut dovada de succesor în drepturi al F., soţia G., care la rândul său a fost proprietarul suprafeţei de pădure la care se face referire în acţiune şi că reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de retrocedarea suprafeţei de 10 ha de pădure, situată în comuna Snagov, zona Fundul Sacului".
Prin sentinţa penală nr. 39 din 27 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în temeiul art. 52 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că au autoritate de lucru judecat în cauza penală următoarele hotărâri pronunţate de instanţele civile:
"sentinţa civilă nr. 1872/26.06.2003 pronunţată de Judecătoria Buftea (definitivă şi irevocabilă prin neapelare) şi sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005 pronunţată de Judecătoria Buftea (rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 1075/A/12.05.2007 a Curţii de Apel Bucureşti), cu privire la dreptul inculpatului E. da a solicita restituirea suprafeţei de teren de 46,78 ha din Pădurea Snagov".
Apreciază că, prin pronunţarea deciziei nr. 382/A/2020, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 52 alin. (3) C. proc. pen., făcând propriile aprecieri pe fond, propriile interpretări în ceea ce priveşte aspecte asupra cărora s-a hotărât cu autoritate de lucru judecat cu privire la dreptul inculpatului E. de a solicita retrocedarea celor două imobile şi legalitatea procedurilor de retrocedare în baza legilor speciale de retrocedare a imobilelor preluate abuziv în proprietatea statului.
În considerentele deciziei de condamnare (pagina 286), în mod eronat instanţa de apel a reţinut că judecătorul fondului a dat eficienţă "exclusiv unor înscrisuri reprezentând acte de stare civilă, certificate de calitate de moştenitor, ofertă de donaţie, precum şi unor hotărâri judecătoreşti (sentinţa civilă nr. 2672/2003 a Judecătoriei Buftea, sentinţa nr. 132/1955 pronunţată de Tribunalul din Lisabona, recunoscută prin decizia civila nr. 954/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie)", apreciind că se impune condamnarea inculpaţilor pe motiv că "membrii comisiilor locale/judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu au verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legile nr. 10/2001 şi, respectiv nr. 18/1991 şi nr. 1/2000 pentru admiterea cererilor de retrocedare, şi anume: calitatea inculpatului E. de persoană îndreptăţită la restituire, din perspectiva dreptului de proprietate al G. asupra imobilului revendicat şi a calităţii soţ de moştenitor al celui din urmă".
Revizuenţii arată că, în acest mod, instanţa de apel a procedat la interpretarea şi aplicarea normelor care reglementează procedurile de restituire în cazul celor două imobile, după ce acestea fuseseră analizate definitiv, de mai multe instanţe de judecată civile, dându-le o noua interpretare (respectiv una diferita) decât cea dată de instanţele civile.
Procedând astfel, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat şi normele care reglementează competenţa după materie.
În continuare, în cuprinsul cererii de revizuire, revizuenţii susţin că decizia penală nr. 382/A/2020 încalcă autoritatea de lucru judecătoresc a sentinţei civile nr. 1872/2003 întrucât în considerentele deciziei de condamnare s-au rejudecat aspecte soluţionate în mod definitiv, în ceea ce priveşte:
- calitatea numitului E. de persoană îndreptăţită în temeiul actelor normative de retrocedare a imobilelor preluate în mod abuziv de Statul Român;
- calitatea de acestuia de moştenitor al fostului G.;
- legalitatea procedurii de restituire a 10 ha din Pădurea Snagov.
Au precizat că dreptul numitului E. de succesor în drepturi al fostului G., respectiv dreptul la retrocedarea imobilului a fost recunoscut şi prin mai multe hotărâri judecătoreşti civile, care au autoritate de lucru judecat, pe care le evidenţiază în mod distinct.
Instanţa de apel penală şi-a depăşit competenţa şi a greşit când a făcut noua analiză pe fond a înscrisurilor care pot face dovada calităţii de moştenitor în temeiul legilor de retrocedare.
Analiza instanţei penale prin decizia penală nr. 382/A/2020 priveşte aceleaşi aspecte analizate de instanţa civilă prin sentinţa civilă nr. 1872/2003, ajungând la o soluţie contrară, fără ultima hotărâre civilă definitivă să fie desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac.
Potrivit considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, o astfel de depăşire a competenţei materiale determină o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil.
Concluzionând, revizuenţii au arătat că decizia de condamnare a fost dată cu nerespectarea de către instanţa penală în calitate de instanţă de apel, a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti ale instanţelor civile (stricto sensu), împrejurare ce, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 102/2021, încalcă principiul securităţi juridice, care constituie un aspect fundamental al statului de drept, astfel cum acesta este prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituţie.
Totodată, în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, s-a apreciat că, întrucât încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat derivă din nerespectarea unor hotărâri judecătoreşti definitive, aceasta contravine şi prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, autoritatea de lucru judecat fiind un element intrinsec dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din CEDO.
Considerentele deciziei nr. 382/A/17.12.2020 contravin considerentelor dispozitivului sentinţei civile nr. 1872/2003 a Judecătoriei Buftea, cu privire la dreptul numitului E. la retrocedarea imobilului situat în Pădurea Snagov.
Apărările formulate în cauză:
Intimaţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, Institutul de Cercetare-Dezvoltare Protecţia Plantelor, Ministerul Finanţelor au formulat întâmpinări solicitând respingerea cererii de repunere în termen şi respingerea cererii de revizuire, ca fiind tardiv formulată. În subsidiar, au solicitat respingerea revizuirii, ca nefondată.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi Ministerul Finanţelor au invocat şi inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Intimatul H. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire.
Intimaţii I., Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Snagov, Reciplia S.R.L. şi J. au depus întâmpinări, solicitând admiterea cererii de revizuire.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând cererea de revizuire, cu prioritate prin raportare la chestiunile repunerii în termen, respectiv a tardivităţii acesteia, Înalta Curte reţine următoarele:
În condiţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Pe de altă parte, art. 186 alin. (1) C. proc. civ. dispune că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
"Motivul temeinic justificat" invocat de revizuenţi drept impediment în formularea revizuirii în termen de o lună de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri - decizia penală nr. 382/A/2020 pronunţată în apel - îl constituie faptul că, întrucât temeiul revizuirii îl reprezintă nesocotirea prin decizia penală a efectului pozitiv al lucrului judecat, astfel cum a fost statuat prin sentinţa civilă nr. 3387/2003 a Judecătoriei Buftea, momentul de debut al termenului de revizuire trebuie să fie raportat la comunicarea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut, iar nu la data pronunţării hotărârii.
În opinia revizuenţilor, interpretarea potrivit căreia termenul de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar curge de la data pronunţării hotărârii supuse revizuirii este valabilă doar în cazurile în care încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii anterioare rezultă din însuşi dispozitivul hotărârii supuse revizuirii, având în vedere că numai acesta este disponibil de la pronunţarea hotărârii. În mod excepţional, în cauzele în care încălcarea autorităţii de lucru judecat rezultă doar din considerentele, nu şi din dispozitivul deciziei supuse revizuirii, termenul prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ. începe să curgă de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Susţinerea revizuenţilor nu poate fi primită, faţă de cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 722 din 22 iulie 2021, cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că:
"şi înainte de modificarea art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, efectul admiterii revizuirii îl constituiau anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii.
(...) 22. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.
23. Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea. Astfel, după cum a observat Curtea, considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată privind aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv."
Aşadar, în opinia Curţii Constituţionale, şi atunci când se invocă încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, ceea ce poate fi raportat, într-adevăr, la considerente, termenul de revizuire nu începe să curgă de la comunicarea hotărârii, ci de la rămânerea definitivă a acesteia.
În aceste condiţii, necunoaşterea considerentelor deciziei penale nr. 382/A la data pronunţării sale, când a rămas definitivă, fiind pronunţată în apel, nu poate fi asimilată motivului temeinic justificat pentru repunerea în termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ceea ce impune respingerea ca nefondată a cererii de repunere în termen.
Cât priveşte chestiunea tardivităţii cererii de revizuire, se constată că prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stabilesc termenul în care poate fi introdusă o cerere de revizuire justificată de existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Termenul este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
În cauză, se invocă pretinsa contrarietate între decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi sentinţa civilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea, rămasă irevocabilă prin neapelare. Decizia penală a fost pronunţată în judecarea unui apel, ceea ce înseamnă că hotărârea a rămas definitivă la momentul pronunţării.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. a fost a fost transmisă prin e-mail la 17 mai 2021, astfel încât, faţă de data rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se solicită - decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată că cererea de revizuire a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că revizuirea a fost înregistrată după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire, ca fiind tardiv formulată.
În considerarea argumentelor anterior prezentate, faţă de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se apreciază că nu se mai impune examinarea cererii de revizuire din perspectiva inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, respectiv dacă cererea precizatoare a fost făcută în termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi D. împotriva deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2022.