Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022
Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimaţii BEJ "B." şi C., revizuirea deciziei civile nr. 7 din 13 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cererea de revizuire
Prin decizia civilă nr. 1142 din 11 iunie 2020 Înalta Curte şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Galaţi, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ. şi că deciziile contradictorii sunt pronunţate de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, astfel că instanţa comună superioară în grad este Curtea de Apel Galaţi.
3. Decizia curţii de apel
Prin decizia civilă nr. 83/A din 23 septembrie 2021 Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 7 din 13 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 83/A din 23 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declarat recurs revizuentul A..
Prin cererea de recurs, revizuentul a formulat următoarele critici:
A arătat că instanţa a procedat la judecarea cauzei fără citarea părţilor, în lipsa sa, încălcând dreptul la egalitate de tratament în faţa organelor de justiţie, precum şi a tuturor principiilor care guvernează desfăşurarea procesului civil.
Totodată, a menţionat că a formulat cerere de amânare, întrucât pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se afla dosarul nr. x/2020, prin care a contestat decizia de declinare a competenţei.
A susţinut că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea flagrantă a normelor de procedură, anume fără citarea părţilor.
Pe fond, a menţionat că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire nu a respectat şi nu a ţinut cont de cele solicitate prin motivele revizuirii.
Din motivarea deciziei recurate se observă că aceasta este rezultatul unui "carambol", astfel încât hotărârile Judecătoriei Focşani şi Tribunalului Vrancea, faţă de care se invocă excepţia tardivităţii, nu reprezintă un moment cert de la care începe să curgă termenul prevăzut de lege pentru promovarea cererii de revizuire.
A mai susţinut că, deşi Curtea de Apel Galaţi aprobă ca fiind corectă hotărârea dată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2014, dosar execuţional nr. x/2012, prin care se constată perimarea actelor de executare silită, executorul judecătoresc a schimbat, de la sine putere, creditorul în dosarul execuţional nr. x/2012, fără a fi trecut prin verificarea instanţelor judecătoreşti, ceea ce reprezintă o încălcarea flagrantă a legii.
În continuare, recurentul-revizuent a expus aceleaşi critici pe care le-a cuprins în cererea de revizuire, concluzionând că dispoziţiile deciziei civile nr. 7 din 13 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2018 sunt potrivnice cu cele ale deciziei civile nr. 42 din 25 mai 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2014, prin care s-a constatat în mod definitiv perimarea actelor de executare silită.
Astfel, a iterat următoarele aspecte: împrejurarea că titlul executoriu nu i-a fost comunicat, documentul nu conţine elementele de fond care să îi confere caracterul unui titlul executoriu, nu există dovada actului de cesiune a creanţei către alt creditor chirografar, executorul judecătoresc nu poate dispune schimbarea creditorului, faţă de momentul deschiderii dosarului de executare nr. 530/2012 se poate constata prescripţia dreptului la noua executare silită şi perimarea actelor de executare silită, executorul judecătoresc eludează legea prin schimbarea naturii juridice a bunurilor urmărite, creditul este achitat, executorul judecătoresc a continuat executarea silită deşi prin hotărârea nr. 42 din 25 mai 2018 Tribunalul Vrancea a constatat că a intervenit perimarea actelor de executare silită.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
5. Apărările formulate în cauză:
5.1. La 26 februarie 2021 a depus întâmpinare intimata C. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursului ca nelegal şi netemeinic, invocând aceleaşi apărări ca în faţa instanţei de fond.
A solicitat admiterea excepţiei netimbrării şi anularea cererii în cazul în care nu au fost respectate dispoziţiile legale privind timbrarea.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei executării silite, a arătat că judecătoria şi tribunalul au respins această cerere, motiv pentru care nu trebuie analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la invocarea perimării executării silite a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru incidenţa perimării.
Cu privire la solicitarea recurentului de anulare a actelor de executare silită a menţionat că acestea au fost întocmite cu respectarea regulilor de fond şi de formă.
Referitor la necomunicarea notificării privind încheierea contractului de cesiune între părţi a invocat că acesta a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, ceea ce este suficient pentru opozabilitatea cesiunii.
Cu privire la pretinsa pierdere a calităţii de titlu executoriu a contractului de credit după momentul cesiunii a concluzionat că puterea de titlu executoriu este păstrată de contractele de credit cesionate, încheiate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 52/2016, aceasta fiind consacrată prin art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, executorialitatea fiind asociată cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare.
5.2. La 21 martie 2021 a depus răspuns la întâmpinare recurentul-revizuent A., prin care a susţinut că întâmpinarea nu corespunde realităţii şi că are un conţinut identic cu cele depuse la fond.
6. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea din 9 decembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Principala critică expusă de recurentul-revizuent priveşte încălcarea de către instanţa învestită cu cererea de revizuire a normelor de procedură civilă, întrucât a procedat la judecarea cauzei fără să citeze părţile, prin urmare aceasta va fi analizată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Critica este nefondată.
Înalta Curte constată că, prin rezoluţia din 20 iulie 2020, Curtea de Apel Galaţi a fixat termen de judecată la 23 septembrie 2020 pentru soluţionarea cererii de revizuire, termen pentru care revizuentul a fost citat la domiciliul său la 22 iulie 2020, conform dovezii de înmânare de la dosarul curţii de apel.
Astfel, reiese că instanţa a respectat dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."
În continuare, recurentul-revizuent a susţinut că motivarea deciziei recurate este rezultatul unui "carambol", astfel încât hotărârile Judecătoriei Focşani şi Tribunalului Vrancea, faţă de care se invocă excepţia tardivităţii, nu reprezintă un moment cert de la care începe să curgă termenul prevăzut de lege pentru promovarea cererii de revizuire.
Înalta Curte reţine că în legătură cu soluţionarea cererii de revizuire nu a fost invocată excepţia tardivităţii, astfel că această critică nu poate fi primită, din moment ce curtea de apel nu a analizat tardivitatea acestei cereri, ci a procedat la soluţionarea sa pe fond, apreciind că prin decizia civilă nr. 7/2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 42/2018 pronunţată de acelaşi tribunal.
A mai susţinut că, deşi Curtea de Apel Galaţi aprobă ca fiind corectă hotărârea dată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2014, prin care se constată perimarea actelor de executare silită, executorul judecătoresc a schimbat, de la sine putere, creditorul în dosarul execuţional nr. x/2012, ceea ce reprezintă o încălcarea flagrantă a legii.
De asemenea, recurentul-revizuent a expus o serie de afirmaţii pe care le-a cuprins şi în cererea de revizuire, precum: împrejurarea că titlul executoriu nu i-a fost comunicat, documentul nu conţine elementele de fond care să îi confere caracterul unui titlul executoriu, nu există dovada actului de cesiune a creanţei către alt creditor chirografar, executorul judecătoresc nu poate dispune schimbarea creditorului, faţă de momentul deschiderii dosarului de executare nr. 530/2012 se poate constata prescripţia dreptului la noua executare silită şi perimarea actelor de executare silită, executorul judecătoresc eludează legea prin schimbarea naturii juridice a bunurilor urmărite, creditul este achitat, executorul judecătoresc a continuat executarea silită deşi prin hotărârea nr. 42 din 25 mai 2018 Tribunalul Vrancea a constatat că a intervenit perimarea actelor de executare silită.
Înalta Curte constată că recurentul-revizuent nu a invocat elemente care să privească contradictorialitatea hotărârilor ce formează obiectul revizuirii, ci a formulat critici asupra fondului cauzei. Aceste susţineri nu constituie critici de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată, ci exprimă nemulţumirea părţii referitor la modul în care se desfăşoară executarea silită, motiv pentru care nu pot face obiectul analizei în recurs.
Cum prin decizia recurată s-a analizat dacă decizia civilă nr. 7 din 13 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2018 este potrivnică deciziei civile nr. 42 din 24 mai 2018 pronunţată de acelaşi tribunal în dosarul nr. x/2014, prin cererea de recurs puteau fi învederate critici care să privească conformitatea acestei hotărâri cu regulile de drept aplicabile.
Recursul este o cale extraordinară de atac, deoarece se poate exercita doar pentru motivele arătate de lege, nedevolutivă, ce conferă părţilor dreptul de a invoca în faţa instanţei de recurs critici care să privească doar nelegalitatea hotărârii recurate, din moment ce în recurs nu are loc o rejudecare a fondului pricinii.
Concluzionând, aceste susţineri nu pot fi primite, întrucât nu constituie critici de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată, ci exprimă nemulţumirea părţii referitor la modul în care se desfăşoară executarea silită,
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 496 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 83/A din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2022.