Şedinţa publică din data de 02 martie 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Primul dosar:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 06 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Biserica Evanghelică C.A. din România - Parohia Braşov:
- să se constatate că imobilele construcţii cu nr. cadastral x în suprafaţă de 124 mp şi nr. cadastral x, în suprafaţă de 188 mp, înscrise în Cartea funciară nr. x Braşov, se află în proprietatea publică a Unităţii Administrativ Teritoriale a judeţului Braşov şi în administrarea Muzeul de Etnografie Braşov;
- să se dispună rectificarea înscrierii efectuate în Cartea Funciară nr. x Braşov, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea Bisericii Evanghelice C.A din România-Parohia Braşov asupra imobilelor cu nr. cadastral x în suprafaţă de 124 mp şi nr. cadastral x, în suprafaţă de 188 mp;
- să se dispună întabularea dreptului de proprietate în favoarea Unităţii Administrativ Teritoriale a Judeţului Braşov şi a dreptului de administrare al Muzeului de Etnografie Braşov asupra imobilelor cu nr. cadastral x în suprafaţă de 124 mp şi nr. cadastral x, în suprafaţă de 188 mp înscrise în C.F. nr. x Braşov; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 907, art. 908 alin. (1) şi alin. (2) teza finală, art. 858 şi art. 861 din Noul C. civ., art. 29 alin. (1), art. 30 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, art. 136 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi art. 10 din Legea nr. 213/1998.
La termenul de judecată din 16 martie 2018, reclamantul a formulat cerere adiţională, petitele formulate referindu-se la imobilele construcţie cu nr. cadastral x în suprafaţă de 131 mp şi x în suprafaţă de 195 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 3164 din 2 aprilie 2018, Judecătoria Braşov a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţei şi, în consecinţă, a declinat competenta de soluţionare a cererii formulate de reclamanta Muzeul de Etnografie Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov.
Al doilea dosar:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, la data de 13 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Braşov a chemat în judecată pe pârâţii Judeţul Braşov şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând:
- rectificarea înscrierii de la A1.1 din CF x Braşov referitoare la nr. cadastral x, în sensul modificării descrierii imobilului prin eliminarea menţiunii sălii de spectacole şi a magaziei;
- constatarea dobândirii de către reclamantă, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, a dreptului de proprietate asupra construcţiilor existente pe terenul cu nr. cadastral x din CF x Braşov şi pe terenul cu nr. cadastral x din CF x Braşov;
- obligarea Judeţului Braşov să îi lase în deplină proprietate şi posesie construcţiile existente pe terenul cu nr. cadastral x şi y.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 494 C. civ. de la 1864 şi pe cele ale art. 40 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Pârâtul Statul Român a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea Bisericii Evanghelice să îi plătească contravaloarea magaziei şi a sălii de spectacole.
În acest dosar, Muzeul de Etnografie a formulat cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat anularea parţială a titlului prin care s-a înscris în cartea funciară Biserica Evanghelică CA Parohia Braşov pentru imobilul înscris în CF x Braşov, pentru construcţiile denumite sală de spectacole şi magazie, să se constate dreptul de proprietate publică al UAT Judeţul Braşov asupra acestor construcţii, precum şi să se dispună pentru aceste imobile înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică al Judeţului Braşov şi a dreptului de administrare al Muzeului de Etnografie.
Încheierea de conexare:
Prin încheierea din 13 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost încuviinţată în principiu cererea de intervenţie principală formulată de Muzeul de Etnografie Braşov şi a fost conexat dosarul nr. x/2019, la dosarul nr. x/2017.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Braşov, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 226/S din 31 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Muzeul de Etnografie Braşov, invocate de pârâta Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Braşov.
A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov, în contradictoriu cu pârâta Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Braşov şi cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamant în contradictoriu cu intervenientul forţat Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov.
S-a constatat că imobilul construcţie cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 131 mp, înscris în CF x Braşov şi imobilul construcţie cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 195 mp, menţionat în CF x Braşov se află în proprietatea publică a intervenientului forţat Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov şi în administrarea reclamantului Muzeul de Etnografie Braşov.
S-a dispus rectificarea înscrierilor efectuate în CF x Braşov, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra construcţiei cu nr. cad. x înscris în favoarea pârâtei Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Braşov şi intabularea acestui drept în favoarea intervenientului forţat Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov şi a dreptului de administrare în favoarea reclamantului.
Au fost respinse celelalte pretenţii formulate de reclamant în dosar.
În dosarul conex, cu nr. x/2019, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul român.
A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată în dosarul conex, de reclamanta Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Braşov în contradictoriu cu pârâţii Judeţul Braşov şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
A fost respinsă cererea reconvenţională formulată în dosarul conex de reclamantul reconvenţional Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
A fost admisă, în parte, cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul Muzeul de Etnografie Braşov în dosarul conex.
S-a dispus rectificarea înscrierii de la A1.1. din CF x Braşov la nr. cadastral x, în sensul modificării descrierii imobilului prin eliminarea menţiunii sălii de spectacole şi a magaziei.
S-au respins celelalte pretenţii formulate prin cererea de chemare în judecată şi prin cererea de intervenţie principală din dosarul conex.
A fost obligat pe reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov să plătească în contul Biroului Local de Expertize Braşov suma de 1000 RON, cu titlu de diferenţă onorariu expert pentru raportul de expertiză nr. x/2019 întocmit de expert arh. A..
A fost obligată pârâta Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Braşov să plătească reclamantului Muzeul de Etnografie Braşov suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă
Prin decizia civilă 1022/Ap din 2 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a fost constatată nulitatea apelului declarat de apelanta Biserica Evanghelică CA -Parohia Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 226/S din 31 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.
Au respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii Muzeul de Etnografie Braşov şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
A fost respinsă excepţia de nelegalitate parţială a punctelor nr. 71 şi 72 din Anexa 1 la H.G. nr. 972/2002, invocată de apelanta Biserica Evanghelică CA -Parohia Braşov.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 1022/Ap din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă au formulat recurs reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov.
A. Recursul declarat de recurentul-reclamant Muzeul de Etnografie Braşov
Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul Muzeul de Etnografie Braşov, după prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi admiterea apelului, în sensul anulării parţiale a titlului prin care s-a înscris în cartea funciară Biserica Evanghelică CA Parohia Braşov pentru imobilul având CF nr. x a localităţii Braşov, asupra imobilului construcţie cu nr. cadastral x denumit "sală de spectacole şi magazie" şi a terenului aferent construcţiei hol de acces dinspre B-dul x nr. 21A către str. x şi Autorizaţia de construire nr. x/2006, având în vedere că imobilul a trecut în proprietatea statului prin Decretul-lege nr. 1836 din 7 noiembrie 1944 şi nu putea fi retrocedat conform O.U.G. nr. 94/2000 ori prin altă formă de retrocedare, respectiv să se constate dreptul de proprietate al UAT a judeţului Braşov asupra imobilelor menţionate anterior şi dreptul de administrare a Muzeului de Etnografie Braşov, reacreditat prin Ordinul nr. 2232/2019 din 04.04.2019 publicat în M.Of. nr. 315 din 23 aprilie 2019; pentru aceste imobile, a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică în favoarea UAT judeţul Braşov şi a dreptului de administrare al Muzeului de Etnografie Braşov.
A arătat recurentul-reclamant că, în ceea ce priveşte clădirea corpului principal din Braşov, b-dul x nr. 21 A (fostă Ferdinand nr. 1-3), aceasta a fost dată în administrarea Muzeului de Etnografie Braşov, clădire care a adăpostit Asociaţia meşteşugarilor saşi din Braşov, construită în 1902 şi donată Bisericii Evanghelice în anul 1939. Ulterior, în anul 1942, Biserica Evanghelică a cedat imobilul B., organizaţie înfiinţată prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940 ca organizaţie cu statut de persoană juridică de sine stătătoare.
A mai arătat că prin art. 1 din Decretul-lege nr. 1836 din 7 noiembrie 1944, a fost abrogată Legea nr. 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea B. şi s-a prevăzut că toate bunurile care aparţineau B. să fie confiscate.
Recurenta a susţinut că instanţa de apel a respins apelul pe motiv că retrocedarea bunului a fost făcută potrivit procedurii de retrocedare pe dreptul comun, iar această procedură ar fi trebuit să respecte prevederile speciale în materie, în caz contrar fiind o paralelă în materia retrocedărilor ce permite neregularităţi. Cele două proceduri de retrocedare se completează reciproc, iar reîntoarcerea bunului imobil în patrimoniul adevăratului proprietar trebuie permisă cu respectarea întregului cadru legislativ, în prezenta cauză fiind o situaţie de ocolire a cadrului procedural de restituire a bunului imobil ce a condus la înfrângerea legii, în atare condiţii bunul reîntorcându-se la un proprietar care l-a folosit împotriva statului român în perioada nazistă, aspect sancţionat atât de legislaţia internă, cât şi de cea internaţională.
Conchizând, a arătat că motivul privind aplicarea greşită a normelor de drept material este întemeiat, sens în care a solicitat admiterea recursului.
B. Recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov
Prin recursul formulat, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, urmare a rejudecării, schimbarea, în parte, a sentinţei civile nr. 226 din 31 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesual pasive, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate împotriva sa.
După prezentarea situaţiei de fapt, recurentul a învederat că, în mod greşit, instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor, pentru Statul Român, întrucât imobilul înscris iniţial în cartea funciară sub numerele topografice x a fost preluat de Statul Român, prin Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale, în prezent Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.
A mai arătat că reprezentarea Statului Român în proces se realizează prin Ministerul Finanţelor potrivit art. 223 din C. civ. şi ale art. 3 pct. 81 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, norme de drept material aplicate greşit de către instanţa de apel.
Aşadar, date fiind menţiunile existente în CF nr. x Braşov, în mod eronat, instanţa de apel a reţinut faptul că reprezentarea Statului Român se realizează prin Ministerul Finanţelor, fără să aibă în vedere că legea a stabilit o altă persoană juridică de drept public care să reprezinte Statul Român în acest raport juridic, respectiv Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, recurentul a arătat că această excepţie a fost invocată în raport de petitul prin care reclamanta a solicitat dobândirea, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, a dreptului de proprietate asupra construcţiilor existente pe nr. cad. x din C.F. nr. x a localităţii Braşov şi pe nr. cad. x din C.F. nr. x din C.F. nr. x a localităţii Braşov, instanţa de apel tratând, în mod greşit, petitul privind accesiunea reală imobiliară artificială ca fiind o cerere în rectificare carte funciară. Motivarea potrivit căreia această cerere a fost soluţionată în contradictoriu cu proprietarul tabular este eronată câtă vreme s-a reţinut că bunul aparţine judeţului Braşov, soluţia respectivă încălcând prevederile art. 894 C. civ., precum şi pe cele ale art. 577-597 C. civ.
A mai arătat că Judeţul Braşov, fiind proprietar ex lege asupra imobilelor de la A.1.1. înscris în CF nr. x, are calitate procesuală pasivă raportat la petitul privind accesiunea reală artificială, potrivit art. 35 C. proc. civ., normă juridică aplicată eronat de instanţele de fond.
Întrucât cele două clădiri se regăsesc pe raza teritorială a Municipiului Braşov, recurentul a opinat că nu pot face parte din domeniul public al statului, ci pot fi incluse în domeniul public judeţean sau local.
Prin adresa nr. x/10.04.2019, Direcţia Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului din cadrul Ministerului Finanţelor a răspuns solicitării recurentului şi a arătat că nu a fost identificat în inventarul bunurilor din domeniul public al statului vreun bun care să corespundă descrierii celor două imobile, sala de spectacole şi magazie; în plus, însăşi reclamanta, prin acţiunea introductivă a solicitat ca Judeţul Braşov să îi lase în deplină proprietate şi posesia magazia şi sala de spectacole, aspect care creează prezumţia că aceasta deţine informaţii din care rezultă că bunul este de interes public judeţean, în acest sens fiind şi decizia instanţei de apel.
5. Apărările formulate în cauză
La 9 martie 2021, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a depus întâmpinare la recursul formulat de recurentul Muzeul de Etnografie Braşov, solicitând admiterea acestuia.
La 7 aprilie 2021, recurentul Muzeul de Etnografie Braşov a depus note de şedinţă, reiterând susţinerile din recurs.
6. Înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 8 februarie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris (dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
7. Procedura de filtru
Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursurile şi a acordat termen de judecată la data de 02 martie 2022 pentru soluţionarea acestora.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursurile în raport cu actele şi lucrările dosarului, criticile şi apărările formulate şi cu prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, urmează a fi analizat cu precădere, întrucât conţine critici referitoare la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice, pentru acest pârât.
Sub un prim aspect, trebuie reţinut că, prin demersul judiciar iniţiat în cauză, reclamanta Biserica Evanghelică C.A - Parohia Braşov a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii Judeţul Braşov şi Statul Român, prin Municipiul Braşov, prin primar, şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să se dispună rectificarea înscrierii de la A1.1 din CF x Braşov, referitoare la nr. cadastral x, în sensul modificării descrierii imobilului prin eliminarea menţiunii sălii de spectacole şi a magaziei; constatarea dobândirii de către reclamantă, pe calea accesiunii imobiliare artificiale a dreptului de proprietate asupra construcţiilor existente pe terenul cu nr. cadastral x din CF x Braşov şi pe terenul cu nr. cadastral x din CF x Braşov şi obligarea Judeţului Braşov să îi lase în deplină proprietate şi posesie construcţiile existente pe terenul cu nr. cadastral x şi y.
Prin sentinţa civilă 226/S din 31 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, au fost respinse excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice, pentru pârâtul Statul Român şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice; a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii; s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Biserica Evanghelică C.A - Parohia Braşov, s-a dispus rectificare a înscrierii de la A1.1 din CF x Braşov, referitoare la nr. cadastral x, în sensul modificării descrierii imobilului prin eliminarea menţiunii sălii de spectacole şi a magaziei.
Soluţia primei instanţe, privind dezlegarea acestor excepţii procesuale - a lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi a lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru acest pârât, a fost validată de instanţa de apel care a respins apelurile formulate în cauză, păstrând soluţia primei instanţe.
A reţinut instanţa de apel că, potrivit legislaţiei în vigoare, cererea de întabulare nu se poate face decât împotriva aceluia care, la data înregistrării, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează a fi făcută înscrierea, iar proprietar tabular anterior asupra imobilului de la A1.1 din CF x Braşov, referitoare la nr. cadastral x era Statul Român.
Totodată, a reţinut că este lipsit de relevanţă juridică prin intermediul cărui reprezentant Statul Român a preluat imobilul în discuţie, importanţă prezentând cine are calitatea de a reprezenta statul, la data formulării cererii introductive, iar conform art. 223 alin. (1) C. civ., această calitate o are Ministerul Finanţelor Publice.
Înalta Curte constată, în baza situaţiei de fapt reţinute de către instanţele de fond, că imobilele indicate şi descrise în cererea de chemare în judecată au fost deţinute de Statul Român, în calitate de proprietar tabular, anterior înscrierii dreptului în favoarea reclamantei, acesta fiind menţionat în evidenţele cadastrale, din 05.08.1949, ca titular al dreptului de proprietate prin expropriere, dreptul de folosinţă urmând a fi exercitat de Ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale de la acea epocă.
Având în vedere această situaţie de carte funciară, sub aspectul intabulării dreptului de proprietate al părţilor în CF şi faţă de principiul relativităţii înscrierii, în mod corect instanţele de fond au reţinut că apelantul pârât are calitate procesuală pasivă.
Faţă de aspectele expuse, se constată că Statul Român justifică legitimare procesuală pasivă în cauză.
Această constatare este în acord cu dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., conform cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii."
Calitatea procesuală se determină, aşadar, în raport cu litigiul dedus judecăţii, presupunând existenţa identităţii între persoana reclamantului, titulară a dreptului în raportul juridic (calitate procesuală activă) şi între cea a pârâtului, care este persoana obligată în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Susţinerea recurentului potrivit căreia Judeţul Braşov este proprietar ex lege asupra imobilelor de la A.1.1 înscris în CF nr. x nu este de natură să înlăture calitatea procesuală pasivă a statului în cadrul capetelor de cerere de rectificare a înscrierilor de carte funciară, de constatare a dobândirii de către reclamantă, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, a dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi obligarea de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie construcţiile existente pe teren, neexistând nicio normă legală care să îi confere unităţii administrativ-teritoriale calitatea de reprezentant al Statului Român, în cadrul litigiului cu un astfel de obiect.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice, pentru recurentul-pârât Statul Român, instanţa de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, această instituţie are ca atribuţie, printre altele, pe aceea de a reprezenta statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.
Or, în condiţiile în care, în cauză, faţă de legea aplicabilă, nu este stabilit un alt organ/altă instituţie abilitată să reprezinte Statul Român, sunt aplicabile dispoziţiile amintite, aşa încât Ministerul Finanţelor Publice are calitatea de reprezentant legal al acestuia. Totodată, în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 223 alin. (1) C. civ., în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit cărora, în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii, statul participă prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazul în care legea stabileşte un alt organ în acest sens.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, împotriva deciziei nr. 1022/Ap din 2 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Muzeul de Etnografie Braşov, acesta urmează a fi respins, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Din lecturarea motivelor de recurs formulate, rezultă că pârâtul Muzeul de Etnografie Braşov critică hotărârea instanţei de apel sub aspectul soluţiei de respingere a apelului în ceea ce priveşte cererea sa de anulare a titlului în baza căruia reclamanta Biserica Evanghelică CA s-a înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului construcţie cu nr. cadastral x - C1 din CF x Braşov, reprezentând sală de spectacole şi magazie, precum şi asupra terenului aferent construcţiei hol de acces dinspre B-dul x către str. x, Braşov.
Prin criticile formulate, critici ce se pot subsuma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că retrocedarea bunului a fost făcută potrivit procedurii de retrocedare de drept comun, iar această procedură ar fi trebuit să respecte prevederile speciale în materie, în caz contrar fiind o paralelă în materia retrocedărilor ce permite neregularităţi. Totodată, arată că cele două proceduri de retrocedare se completează reciproc, iar reîntoarcerea bunului imobil în patrimoniul adevăratului proprietar trebuie permisă cu respectarea întregului cadru legislativ.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că trăsătura esenţială a recursului este aceea că reprezintă o cale de atac în cadrul căreia controlul judiciar este limitat - în conformitate cu prevederile art. 488 din C. proc. civ. - la aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, anume a celei pronunţate de instanţa de apel.
O primă limită este aceea care rezultă din prevederile art. 488 din C. proc. civ., anume că în etapa recursului pot fi invocate şi analizate numai aspecte de nelegalitate, care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate prin pct. 1-8 ale acestei norme juridice.
Un atare context de evaluare nu permite o reapreciere a probelor şi a situaţiei de fapt ce a fost stabilită în etapele procesuale anterioare, astfel încât criticile prin care recurentul tinde la a provoca o astfel de reevaluare nu vor fi analizate, ele fiind incompatibile cu exerciţiul dreptului la recurs.
Instanţele de fond au reţinut în mod corect că nu se poate dispune anularea titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului în cartea funciară, acesta neputând face obiect al analizei instanţei, fiind reprezentat de o hotărâre judecătorească.
Astfel, se constată că titlul în baza căruia a fost înscris terenul aferent holului de acces, la care face referire reclamantul, este reprezentat de sentinţa civilă nr. 127/D/2011 pronunţată de Tribunalul Braşov, definitivă prin decizia civilă nr. 90/A/2011 a Curţii de Apel Braşov în dosarul nr. x/2003.
Soluţionând recursul declarat împotriva acestei ultime hotărâri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, cu putere de lucru judecat, că regimul juridic al imobilului ce face obiectul litigiului pendinte nu este reglementat de Legea nr. 10/2001, iar, întrucât, preluarea bunului a fost făcută prin Decretul lege nr. 485/1944, situat anterior intervalului 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, bunul imobil iese din sfera de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000. Cum imobilul nu face obiectul reglementării speciale în materie, valorificarea dreptului pretins se poate realiza pe calea dreptului comun.
Aşa fiind, recurentul nu mai poate aduce în dezbaterea judiciară acest aspect legat de legile speciale ce ar putea fi incidente în speţă şi nu poate pretinde contrariul celor statuate deja jurisdicţional.
Drept urmare, în mod judicios, curtea de apel a reţinut că instanţa de fond nu avea posibilitatea legală de a dispune anularea titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului în cartea funciară, titlul sus menţionat neputând face obiect al analizei decât prin căile de atac ordinare şi/sau extraordinare prevăzute de lege, în cazurile, condiţiile şi cu respectarea strictă a termenelor anume reglementate de legiuitor.
Cu privire la construcţiile sală de spectacole şi magazie, din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat, astfel cum a reţinut instanţa de apel, apreciere de fapt asupra căreia instanţa de recurs nu poate face o reevaluare în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., că acestea nu fac parte din nr. cadastral x din CF x Braşov, fiind situate în realitate la nr. cadastral x din CF x şi nr. cadastral x din CF cu acelaşi număr, motiv pentru care s-a respins primul petit din cererea introductivă din dosarul conex, cele două spaţii fiind înlăturate din descrierea nr. cadastral x - C1.
Faţă de considerentele mai sus evocate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a normelor de drept material în materie, caz în care critica de nelegalitate instituită de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este nefondată şi, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca neîntemeiat şi recursul declarat în cauză de reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul Muzeul de Etnografie Braşov şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, împotriva deciziei nr. 1022/Ap din 02 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 martie 2022.