Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 571/Ap din data de 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul A., împotriva sentinţei penale nr. 120/S/23.06.2021 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Braşov a reţinut că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală raportat la neîndeplinirea dispoziţiilor prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., în raport de cazurile invocate de către condamnatul A. în faţa Tribunalului Braşov.
Astfel, a constatat că potrivit articolului 453 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în vigoare începând cu 1 februarie 2014, revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată, d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză.
Conform alin. (4) al aceluiaşi articol, cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
De asemenea, a constatat că nu este îndeplinit niciunul din cazurile reglementate de art. 453 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care dovedesc netemeinicia hotărârii, nu există dovezi că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia martorului B. care să fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, influenţând astfel soluţia pronunţată, sau că un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză.
A apreciat că toate motivele de apel formulate de apelantul A. privind analiza declaraţiilor martorilor B. şi C. sau lipsa unei înregistrări sunt simple apărări ale apelantului care nu mai pot conduce în prezent la rejudecarea cauzei în condiţiile în care nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Curtea a mai remarcat că nu există o hotărâre care să constate săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere cu privire chiar la declaraţiile martorului B. avută în vedere la pronunţarea soluţiei de condamnare, instanţa de apel analizând pe larg declaraţiile acestuia în considerentele hotărârii de apel.
Rezoluţia procurorului din 26 februarie 2013 în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, prin care s-a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de B. sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) din C. pen. priveşte incidenţa cauzei prevăzută de art. 10 lit. e) din C. proc. pen. raportat la art. 46 alin. (2) C. pen. din 1969, respectiv existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, constrângerea morală. Dar, se remarcă din cuprinsul rezoluţiei că respectiva constrângere morală priveşte declaraţiile martorului date în faţa instanţei prin care acesta şi-a modificat declaraţiile date în cursul urmăririi penale nr. .../P/2012. De altfel, prin decizia penală nr. 69/2013 a Curţii de Apel Braşov, se reţine de către instanţa de apel în mod expres că ulterior, martorul B. şi-a schimbat declaraţia în sensul că nu ar fi vorbit cu inculpatul A. în acea zi, dar a reţinut instanţa de apel că aceste schimbări au fost cauzate de presiunile la care a fost supus pentru a-şi schimba declaraţia, astfel cum a rezultat din declaraţiile martorilor sub acoperire audiaţi de prima instanţă. Deci considerentele hotărârii instanţa de apel sunt în concordanţă cu menţiunile din rezoluţia procurorului din 26 februarie 2013.
În mod corect, s-a reţinut de asemenea prin hotărârea atacată în prezentul dosar că prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov nr. 34/cameră preliminară/15.04.2016 pronunţată în dosarul x/2016, a fost respinsă plângerea petentului A. împotriva rezoluţiei din 26.02.213 în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, de neîncepere a urmăririi penale faţă de B. sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cuprinsul încheierii, judecătorul de cameră preliminară menţionând că nemulţumirea petentului relativ la faptul că martorul nu a fost trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă era fără finalitatea dorită şi că, dacă martorul ar fi fost condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, s-ar fi înlăturat declaraţia mincinoasă, adică tocmai aceea pe care martorul a dat-o în faţa instanţei şi care îi era favorabilă petentului A.
A mai precizat că nu există nicio hotărâre care să constate săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere de către un membru al completului de judecată, procuror ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală, apelantul revizuent nu a invocat vreo astfel de hotărâre menţionând doar că procurorul ar fi săvârşit abuzuri şi nelegalităţi.
Astfel, a apreciat că argumentul adus de către revizuent cu privire la faptul că declaraţiile martorului B. ar fi fost influenţate de către procurorul de caz care ar fi săvârşit abuzuri şi nelegalităţi nu este întemeiat în lipsa unei hotărâri care să constate săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere de procuror.
A constatat deci că în mod justificat s-a reţinut de către Tribunalul Braşov că motivele revizuentului nu pot fi considerate fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză întrucât au fost analizate şi de către instanţa de apel în dosarul nr. x/2012, tribunalul întemeindu-şi hotărârea de condamnare pe analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă.
În concluzie, a considerat că motivele de apel invocate de către apelantul revizuent nu îndeplinesc condiţiile vreunui caz de revizuire reglementat de dispoziţiile articolului 453 din C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, revizuent A. a formulat apel.
În esenţă, a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea deciziei penale atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei Curţii de Apel Braşov, în vederea rejudecării cererii de revizuire formulată împotriva sentinţei penale nr. 120/S/23.06.2021 a Tribunalului Braşov.
Examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se cere reformarea hotărârii atacate.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea, sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu.
Aplicând aceste consideraţii teoretice cauzei de faţă, Înalta Curte constată că apelantul revizuent A. a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 571/Ap din data de 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent împotriva sentinţei penale nr. 120/S/23.06.2021 a Tribunalului Braşov, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A. cu privire la sentinţa penală 96/S/01.04.2013 pronunţată în dosarul x/2012 al Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală 84/13.01.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În acest context argumentativ, Înalta Curte reţine că prezentul apel a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţii ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil apelul formulat de apelantul revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 571/Ap din data de 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.
Va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 571/Ap din data de 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2022.
Procesat de GGC - LM