Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58 din 31 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 109 alin. (1) şi art. 104 alin. (5), (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
a) S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de judecătorul de instrucţie A., din cadrul Tribunalului de Primă Instanţă din Frandra de Vest - Departamentul Bruges - Belgia, la data de 16 februarie 2022, pe numele persoanei solicitate B., în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru comiterea unei infracţiuni de trafic de persoane, prev. de art. 1, art. 77 bis şi art. 77 alin. (2), alin. (6) şi alin. (7) din Legea privind traficul de persoane.
b) S-a constatat că, persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară competentă din Belgia şi că nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
c) În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare să se facă sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.
d) S-a constatat că, persoana solicitată B. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 30 martie 2022, ora 17:10, până la data de 31 martie 2022, ora 17:10.
În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost dispusă arestarea în vederea predării persoanei solicitate B. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31 martie 2022 până la data de 29 aprilie 2022.
e) S-a dispus emiterea mandatului de arestare.
f) În temeiul art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu art. 272 C. proc. pen., a fost stabilită suma de 700 RON onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu al persoanei solicitate, av. C., sumă avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
g) Potrivit prevederilor art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile judiciare avansate de statul român ca stat de executare a mandatului european de arestare, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, prin sesizarea din 31 martie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat arestarea persoanei solicitate B., în vederea executării mandatului european de arestare emis de judecătorul de instrucţie A. din cadrul Tribunalului de Primă Instanţă din Flandra de Vest - Departamentul Bruges - Belgia, la data de 16 februarie 2022, în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru comiterea unei infracţiuni de trafic de persoane, prev. de art. 1, art. 77 bis şi art. 77 alin. (2), alin. (6) şi alin. (7) din Legea privind traficul de persoane.
S-a notat că, persoana solicitată B. a fost condusă la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a fost audiată de către procurorul din cadrul acestei instituţii la data de 30 martie 2022, ocazie cu care a recunoscut că datele sale de identitate coincid cu cele arătate în mandatul european de arestare.
S-a mai reţinut că, procurorul a emis ordonanţă de reţinere a persoanei solicitate începând cu data de 30 martie 2022, ora 17:10 până la data de 31 martie 2022, ora 17:10.
Curtea a menţionat că, în şedinţa publică din data de 31 martie 2022 a fost verificată, din nou, de către instanţă identitatea persoanei solicitate şi i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, respectiv faptul că acesta a fost emis în vederea efectuării procedurilor penale în curs, acuzaţiile ce i se aduc constând în aceea că ar fi implicată în transportul de migranţi, realizat în containere transportate de către angajaţi ai companiei de transport D., pe ruta Zeebruges - Regatul Unit, organizat la datele de 14 ianuarie 2019, 06 februarie 2019 (2 migranţi), 14 februarie 2019 (8 migranţi), 07 martie 2019 (10 migranţi), 20 martie 2019 (6 migranţi) şi 06 aprilie 2019 (11 migranţi).
Deopotrivă, prima instanţă a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a informat persoana solicitată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, precum şi cu privire la dreptul de a fi asistată de apărător, drept realizat în cauză prin asistarea de către un avocat ales.
Persoanei solicitate B. i s-a adus la cunoştinţă şi i s-a explicat regula specialităţii, după care, persoana solicitată a învederat că nu renunţă la regula menţionată, nefiind de acord cu predarea către autorităţile belgiene.
Împrejurarea că persoana solicitată B. nu este de acord cu predarea şi că nu renunţă la regula specialităţii au fost consemnate în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei, semnat de persoana solicitată, avocatul ales al acesteia, preşedintele completului de judecată şi grefier.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
S-a arătat că, în conformitate cu art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. S-a notat, prin urmare, că, Decizia cadru, astfel cum reiese mai ales din articolul 1 alin. (1) şi (2), precum şi din considerentele 5 şi 7 ale acesteia, are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare întemeiat pe Convenţia europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957 cu un sistem de predare între autorităţile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite de comiterea de infracţiuni, în scopul executării sentinţelor de condamnare sau a urmăririlor, acest din urmă sistem fiind bazat pe principiul recunoaşterii reciproce.
Decizia cadru, prin introducerea unui nou sistem simplificat şi mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, este menită să faciliteze şi să accelereze cooperarea judiciară în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre.
Curtea a mai subliniat că, principiul recunoaşterii reciproce pe care se întemeiază sistemul mandatului european de arestare se bazează, la rândul său, pe încrederea reciprocă dintre statele membre cu privire la faptul că ordinile lor juridice naţionale sunt în măsură să furnizeze o protecţie echivalentă şi efectivă a drepturilor fundamentale recunoscute la nivelul Uniunii, în special în cartă. Atât principiul încrederii reciproce dintre statele membre, cât şi principiul recunoaşterii reciproce au, în dreptul Uniunii, o importanţă fundamentală, având în vedere că permit crearea şi menţinerea unui spaţiu fără frontiere interioare. Mai concret, principiul încrederii reciproce impune, îndeosebi în ceea ce priveşte spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, fiecăruia dintre aceste state să considere, mai puţin în situaţii excepţionale, că toate celelalte state membre respectă dreptul Uniunii şi, în special, drepturile fundamentale recunoscute de acesta.
Prima instanţă a susţinut că, în domeniul reglementat de Decizia cadru, principiul recunoaşterii reciproce, care constituie, astfel cum reiese în special din considerentul 6 al acestei Decizii cadru, "piatra de temelie" a cooperării judiciare în materie penală, îşi găseşte aplicarea la articolul 1 alin. (2) din Decizia cadru, conform căruia statele membre sunt în principiu ţinute să dea curs unui mandat european de arestare.
S-a apreciat, prin urmare, că autoritatea judiciară de executare nu poate refuza să execute un asemenea mandat decât în cazurile, enumerate în mod exhaustiv, de neexecutare obligatorie, prevăzute la articolul 3 din Decizia cadru, sau de neexecutare facultativă, prevăzute la articolele 4 şi 4a din Decizia cadru. În plus, executarea mandatului european de arestare nu poate fi supusă decât uneia dintre condiţiile limitativ prevăzute la articolul 5 din Decizia cadru.
În cauză, a notat Curtea, predarea şi arestarea persoanei solicitate s-a întemeiat pe existenţa unui mandat european de arestare emis de judecătorul de instrucţie A. din cadrul Tribunalului de Primă Instanţă din Flandra de Vest - Departamentul Bruges - Belgia, la data de 16 februarie 2022, în vederea efectuării procedurilor penale în curs, pentru comiterea unei infracţiuni de trafic de persoane, prev. de art. 1, art. 77 bis, şi art. 77 alin. (2), alin. (6) şi alin. (7) din Legea privind traficul de persoane.
Instanţa de fond a notat că, faptele constau, în esenţă, în aceea că persoana solicitată ar fi implicată în transportul de migranţi, realizat în containere transportate de către angajaţi ai companiei de transport D., pe ruta Zeebruges - Regatul Unit, organizat la datele de 14 ianuarie 2019, 06 februarie 2019 (2 migranţi), 14 februarie 2019 (8 migranţi), 07 martie 2019 (10 migranţi), 20 martie 2019 (6 migranţi) şi 06 aprilie 2019 (11 migranţi).
Totodată, s-a reţinut că, în conţinutul mandatului european de arestare, se indică actul pe care acesta se întemeiază, respectiv ordinul de arestare în contumacie emis de judecătorul de instrucţie A. din cadrul Tribunalului de Primă Instanţă din Flandra de Vest - Departamentul Bruges - Belgia.
Curtea a mai constatat că, faptele pentru care se solicită predarea sunt prevăzute la art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, sunt sancţionate de legea statului emitent cu închisoare mai mare de 3 ani, respectiv de 15 - 20 ani închisoare astfel că, dau loc la predare fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, solicitarea autorităţii judiciare belgiene fiind, pe fondul ei, întemeiată.
Raportat la dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, Curtea nu a constatat incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare.
Astfel, Curtea a considerat că sunt neîntemeiate susţinerile persoanei solicitate, prin apărătorul său ales, referitoare la faptul că în mandatul european de arestare nu sunt menţionate circumstanţele în care a fost comisă infracţiunea, momentul, locul şi gradul de implicare a persoanei solicitate, iar pentru aceste motive a solicitat respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare. În acest sens, prima instanţă a susţinut că, motivele invocate de inculpat nu sunt prevăzute în dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 ca fiind motive de refuz a executării mandatului european de arestare, iar pe de altă parte, în mandatul european de arestare sunt prevăzute faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, respectiv datele în care fapta a fost comisă, numărul de migranţi transportaţi de fiecare dată, precum şi traseul pe care aceştia au fost transportaţi.
De asemenea, s-a susţinut că, în mandatul european de arestare este imposibil să se specifice gradul de implicare a fiecărei persoane la comiterea faptei, modalitatea săvârşirii infracţiunii, locul şi condiţiile comiterii acesteia, întrucât mandatul european de arestare nu reprezintă o hotărâre judecătorească în considerentele căreia să se specifice gradul de implicare a fiecărei persoane, locul şi data săvârşirii faptei, precum şi probele pe care aceasta se bazează.
Tot neîntemeiate, au fost apreciate şi susţinerile persoanei solicitate, prin apărătorul său ales, referitoare la faptul că acesta ar avea în întreţinere pe tatăl său, care este o persoană în vârstă şi care are nevoie de îngrijirea persoanei solicitate, întrucât la dosar nu s-a depus niciun act din care să rezulte acest fapt, şi chiar în situaţia în care ar fi adevărată susţinerea persoanei solicitate, iar acest motiv nu constituie un refuz la executarea mandatului european de arestare, nefiind prevăzut de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 08.04.202,2 sub numărul x/2022.
Prin motivele de contestaţie formulate, atât în scris, cât şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, contestatorul a solicitat, în esenţă, să fie refuzată punerea în executare a mandatului european de arestare (refuzul predării), pe motiv că acesta nu îndeplineşte condiţiile de formă prev. de art. 87 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat, conform art. 114 raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării pentru o perioadă de 3 luni având în vedere împrejurările speciale în care se află şi consecinţele grave pe care predarea le-ar avea asupra unui membru de familie.
În ipoteza respingerii cererilor de mai sus, contestatorul B. a solicitat înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu sau control judiciar până la momentul predării sale efective autorităţilor judiciare belgiene.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată B., prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, emiţând de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma reglementate de art. 87 din acelaşi act normativ şi întruneşte condiţiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege şi dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispoziţiile art. 117 din actul normativ menţionat, ce reglementează regula specialităţii.
Verificând actele dosarului, în raport cu dispoziţiile legale anterior evocate, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate B. se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de către autorităţile judiciare belgiene, respectiv Judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului de primă instanţă din Frandra de Vest - Departamentul Bruges - Belgia, la data de 16 februarie 2022, faţă de numitul B., pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 1, art. 77 bis, art. 77 alin. (2), alin. (6) şi alin. (7) din Legea privind traficul de persoane.
În fapt, s-a reţinut că persoana solicitată ar putea fi implicată în activităţi de contrabandă internaţională de persoane, alături de alţi şoferi de camion români, prin portul Zeerbruges către Regatul Unit. În concret, s-a arătat că acesta ar putea fi implicat, în transporturile efectuate de angajaţii companiei de transport D., după cum urmează: faptele 7 martie 2019, în urma cărora au fost găsiţi în Regatul Unit 10 imigranţi ilegali într-un container, colectat la data de 06.03.2019 de la o firmă din Nazaret; faptele din 20 martie 2019 prin care 6 imigranţi sirieni au fost transportaţi ilegal în Regatul Unit; faptele din 06 februarie 2019 în care 2 imigranţi au fost transportaţi ilegal în Regatul Unit; faptele din 14 februarie 2019, în care 3 imigranţi au fost transportaţi ilegal în Regatul Unit; faptele din 14 februarie 2019, în care 5 imigranţi au fost transportaţi ilegal în Regatul Unit; faptele din 6 aprilie 2019, în care 11 imigranţi sirieni au fost transportaţi ilegal în Regatul Unit; alte acţiuni suspecte din 14 ianuarie 2019.
În cuprinsul mandatului european de arestare se mai menţionează că persoana solicitată B. ar putea avea legătură cu numitul E. - organizatorul traficului de persoane, precum şi cu cei care l-au efectuat. Deopotrivă, s-a arătat că persoana solicitată pare să fie implicată în mod clar în executarea infracţiunilor de trafic de fiinţe umane.
Înalta Curte reţine că, în cadrul mandatului european de arestare este indicat şi mandatul naţional de arestare emis de autorităţile judiciare din Belgia, respectiv "Ordinul de arestare în contumacie emis de judecătorul de instrucţie A. de pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă din Flandra de Vest - Departamentul Bruges".
Ca atare, în speţă nu este incidentă decizia CJUE pronunţată în cauza cu numărul C-241/15 Niculaie Aurel Bob-Dogi, astfel cum a susţinut apărătorul ales al contestatorului, având în vedere că mandatul european de arestare este valid, fiind emis distinct de mandatul de arestare naţional (în sensul art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13.06.2002, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26.02.2009).
De asemenea, se apreciază că în cuprinsul mandatului european de arestare sunt descrise, în termeni suficient de clari, împrejurările în care au fost comise infracţiunile cercetate, urmând ca în urma cercetărilor penale, în scopul cărora a fost emis prezentul mandat, să fie stabilit cu certitudine calitatea şi gradul de implicare a persoanei solicitate B. în săvârşirea faptelor anchetate.
În jurisprudenţa sa anterioară, instanţa supremă a reţinut că, raţiunea mandatului european de arestare, constă în a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale (ÎCCJ, Dp. 2542/2012, publicat pe www.x.ro, sursa: lege5.ro).
Înalta Curte constată, prin urmare, că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Belgia, faţă de persoana solicitată B., are forma şi conţinutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa şi în cauză nu este incident niciun motiv obligatoriu de refuz al executării mandatului european de arestare.
Înalta Curte mai reţine că nu poate fi primită nici solicitarea subsidiară formulată de contestatorul persoană solicitată B. privind amânarea predării pe o durată de 3 luni, motivată de împrejurarea că un membru al familiei sale este grav bolnav şi are nevoie de îngrijire permanentă. Examinând actele medicale depuse la dosar de către contestator, Înalta Curte observă că acestea datează din anul 2020, respectiv 2021 şi atestă o afecţiune medicală cronică, probabil evolutivă, de care suferă tatăl contestatorului, care este anterioară procedurilor judiciare din prezenta cauză. Contestatorul nu a făcut dovada faptului că afecţiunea medicală de care suferă tatăl său său îl face dependent de un membru al familiei, iar în caz afirmativ, că ar fi singurul ce ar putea avea calitatea de însoţitor. În acest context se apreciază, pe de o parte, că nu sunt probe care să conducă la concluzia că predarea imediată a persoanei solicitate ar putea avea consecinţe grave asupra rudei apropiate a acesteia. Pe de altă parte, problemele de sănătate de care suferă tatăl contestatorului nu se circumscriu vreunui motiv de refuz din cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului privind înlocuirea arestării cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.
Instanţa de control judiciar reţine, prioritar, că arestarea persoanei solicitate în vederea predării este obligatorie în situaţia în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare. Or, la acest moment procesual este dispusă în mod legal şi temeinic predarea persoanei solicitate către autorităţile străine, care nu se poate face decât în stare de arest. Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, iar nu şi în situaţia în care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, când se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 31 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 31 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.
Procesat de GGC - LM