Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 13.04.2018 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea deciziei nr. 1717/29.11.2017 emise de către pârâta cu privire la soluţionarea plângerii prealabile şi a deciziei nr. 1372/02.10.2017, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 150/2018 din 2 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată şi s-a admis cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei formulată de către B. şi C..
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 150/2018 din 2 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, în sensul anulării deciziei nr. 1717/29.11.2017 emise de către pârâta cu privire la soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva deciziei nr. 1372/02.10.2017, precum şi a deciziei nr. 1372/02.10.2017.
De asemenea, solicită respingerea ca nefondată a cererii de intervenţie accesorie, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată din fond şi recurs.
În motivarea recursului, au fost invocate critici ce pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările intimaţilor -intervenienţi
Intimaţii - intervenienţi în numele altei persoane C., B. au formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, apreciind că prin cererea de recurs nu sunt invocate motive de casare care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.
Pe fond, solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.
II. Soluţia instanţei de recurs
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-intervenienţi prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, Înalta Curte constată că invocarea acesteia de către intimaţii-intervenienţi accesorii este pur formală, în condiţiile în care criticile formulate de recurentă se încadrează în mod evident în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., text legal care, de altfel, a fost indicat în mod explicit în cuprinsul cererii de recurs.
În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului reclamantei.
Pe fondul recursului, examinând sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta S.C. A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea deciziei nr. 1717/29.11.2017 emise de către pârâta cu privire la soluţionarea plângerii prealabile şi a deciziei nr. 1372/02.10.2017, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa atacată, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată şi s-a admis cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei formulată de către B. şi C..
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia A.S.F. nr. 1372/02 10.2017. s-a stabilit că acţionarii societăţii A. S.A. Sibiu, înregistraţi în Registrul acţionarilor la data de 05.03.2015, pot depune cereri de retragere din societate în termen de 90 de zile de la data emiterii deciziei A.S.F., urmare încheierii finale (dezinvestire) nr. 45/04.02.2016 a Tribunalului Sibiu prin care s-a anulat hotărârea D. din data de 15.09.2014 privind retragerea de la tranzacţionarea pe piaţa de capital a acţiunilor societăţii A. S.A. în baza Dispunerii de măsuri nr. 8/2006.
La art. 2 din Decizia A.S.F. nr. 1372/02 10.2017, s-a instituit în sarcina Consiliului de Administraţie al societăţii A. S.A. Sibiu obligaţia să solicite oficiului registrului comerţului, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate conform dispoziţiilor art. 1, numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii raportului de evaluare al societăţii, pentru determinarea preţului pe acţiune, raport care va fi efectuat în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la desemnare.
La adoptarea acestei decizii s-a avut in vedere ca în cadrul D. S.C. A. S.A. din data de 15.09.2014 a fost aprobată retragerea de la tranzacţionarea pe piaţa de capital a acţiunilor societăţii în baza Dispunerii de măsuri nr. x
Hotărârea D. din data de 15.09.2014 a fost atacată de către doi dintre acţionarii societăţii, respectiv C. şi B.. Pe rolul instanţelor judecătoreşti au existat următoarele dosare: Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu, având ca obiect suspendarea hotărârilor adoptate de D. S.A. din data de 15.09.2014, urmare cererilor formulate de C. şi B.. La termenul din data de 28.04.2015 Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţi. Dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, având ca obiect acţiunea în anulare a hotărârilor adoptate de D. S.A. din data de 15.09.2014, formulată de C. şi B.. La termenul din 04.02.2016, Tribunalul Sibiu a constatat nulitatea absolută a hotărârilor adoptate de D. S.A. din data de 15.09.2014, care a rămas definitivă prin neapelare.
Intre momentul adoptării hotărârii D. din 15.09.2014 si momentul pronunţării hotărârii, a intervenit Legea nr. 151/2014 privind desfiinţarea pieţei RASDAQ, lege care stabilea in mod expres modalitatea prin care societăţile listate pe piaţa RASDAQ urmau sa se transfere pe alte pieţe sau sa se retragă de la tranzacţionare.
Art. 17 din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014 prevede că "Societăţile ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RAS0AQ şi piaţa valorilor mobiliare necotate care au convocat, anterior intrării în vigoare a prezentului regulament, o adunare generală extraordinară a acţionarilor de retragere de la tranzacţionare în temeiul Dispunerii de măsuri nr. 8/2006 pot derula procedura iniţiată conform prevederilor acesteia. începând cu data intrării in vigoare a prezentului regulament, societăţilor ale căror acţiuni se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate nu le mai sunt aplicabile prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006, nemaiputând fi convocate adunări generale extraordinare ale acţionarilor în baza acesteia.
Urmare intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, societăţile pe acţiuni listate pe piaţa RASDAQ aveau trei posibile variante de parcurs: 1. fie alegeau tranzacţionarea pe o piaţă reglementată; 2. fie alegeau să meargă pe un sistem alternativ de tranzacţionare; 3. fie optau pentru delistare.
Dacă societăţile listate pe RASDAQ alegeau cea de a treia variantă sau dacă această variantă era o consecinţă a unei inerţii, generată de lipsa oricărei decizii sau de lipsa convocării acţionarilor, legea dă dreptul oricărui acţionar (majoritar sau minoritar) de a cere societăţii să i se răscumpere acţiunile la un preţ stabilit de un expert autorizat independent, respectiv de a se retrage.
Drept urmare in aceasta ultimă situaţie devin incidente prevederile art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 151/2014, respectiv declanşarea dreptului de retragere din societate a acţionarilor.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 151/2014,"Acţionarii au dreptul de a se retrage din societate şi în cazurile în care adunarea generala convocată potrivit prevederilor art. 2:
a) nu se desfăşoară din cauza neindeplinirii condiţiilor legale de cvorum;
b) nu adoptă nicio hotărâre prin neindeplinirea condiţiilor legale de majoritate;
c) nu se desfăşoară în termenul de 120 zile stabilit la art. 2 alin. (1).
(2) Termenul de exercitare a dreptului de retragere curge de la data adunării generale in cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), respectiv de la expirarea termenului prevăzut la art. 2, in cazul prevăzut la alin. (1) lit. c)."
Raportat la necompetenţa A.S.F. de a controla activitatea şi de a emite acte cu privire la o societate pe acţiuni de tip închis, instanţa de fond a avut in vedere ca reclamanta a ramas in pasivitate, iar actionarii deşi au formulat si depus in termen, la sediul societăţii, cererile de retragere din societate, cereri care trebuiau sa declanşeze procedura de stabilire a valorii acţiunilor si răscumpărarea lor de către societate, demersul lor a ramas fara rezultat.
Practic acţionarii societăţii nu au avut dreptul de a solicita retragerea din societate potrivit Legii nr. 151/2014, având în vedere faptul că, în termenul legai de 120 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi, Consiliul de Administraţie al S.C. A. S.A. nu a convocat şi nu a asigurat desfăşurarea D. în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, iar hotărârea D. din data de 15.09.2014 privind retragerea de la tranzacţionarea pe piaţa de capital a acţiunilor societăţii în baza Dispunerii de măsuri nr. 8/2006 a fost anulată definitiv de către instanţă ulterior la 04.03.2016.
Drept urmare pentru recunoaşterea drepturilor lor, au sesizat ASF, care prin Deciziei nr. 1372/02.10.2017 a dispus in sarcina Consiliului de Administraţie al A. obligaţia de a iniţia procedura de răscumpărare a acţiunilor
AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA este autoritatea competentă din România în sensul art. 48 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. a) din O.U.G. nr. 93/2013, A.S.F. contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcţionare şi supraveghere a pieţelor, participanţilor şi operaţiunilor pe aceste pieţe şi are drept obiective asigurarea stabilităţii competitivităţii si bunei funcţionări a pieţelor de instrumente financiare, promovarea încrederii în aceste piele si în investiţiile în instrumente financiare, precum si asigurarea protecţiei operatorilor si investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive si frauduloase.
In scopul exercitării atribuţiilor de supraveghere, investigare şi control, A.S.F. poate să dispună măsurile necesare astfel încât entităţile care desfăşoară activităţi sau care efectueaza operaţiuni în legătură cu piaţa de capital si cu instituţii financiare, să se încadreze în prevederile legale specifice pieţei de capital, astfel cum dispune art. 2 alin. (5) lit. h) din Legea 297/2004 privind piaţa de capital.
De asemenea conform prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012 cu modificările si completările ulterioare.," în sensul prezentei ordonanţe de urgenta, A.S.F, exercită atribuţii de autorizare; reglementare, supraveghem şi control asupra:
a) intermediarilor de operaţiuni cu Instrumente financiare; societăţilor de servicii de investiţii financiare; organismelor de plasament colectiv; societăţilor de administrare a investiţiilor, consultanţilor de investiţii financiare; pieţelor de Instrumente financiare; operatorilor de piaţă şl de sistem: depozitarilor centrali; caselor de compensare-decontare; contrapărţilor centrale; operaţiunilor de piaţă; emitenţilor de valori mobiliare: . . . . . . . . . .
d) tuturor entităţilor, Instituţiilor, operatorilor de piaţă şl emitenţilor de valori mobiliare, precum şl operaţiunilor şl instrumentelor financiare reglementate de legislaţia secundară emisă anterior Intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere o Sistemului de Pensii Private în sprijinul şl pentru Implementarea legislaţiei primare aferente pieţei financiare.
Potrivit art. 8 al Legii nr. 351/2014 ASF are competente de control si sancţionare a emitenţilor fără o limitare in timp, iar in art. 9 al Legii nr. 151/2014 se instituie delegarea legislativa privind reglementarea aplicării prevederilor legale.
Aşadar contrar susţinerilor reclamantei în condiţiile în care nu există o hotărâre a acţionarilor A. S.A. Sibiu, adoptată în termenul legal prevăzut de Legea nr. 151/2014, A.S.F. are competenţa de a dispune măsuri.
Cu privire la celalalt motiv de nelegalitate, respectiv decăderea acţionarilor din dreptul de retragere reglementat de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din legea nr. 151/2014, curtea de apel a avut in vedere ca Legea nr. 151/2014 a intrat in vigoare in data de 26.10.2014. data la care reclamanta avea deja hotărâta delistarea. Hotărârea D. din 15.09.2014 a fost anulata definitiv prin sentinţa civila nr. 45/CC/04.02.2016 pronunţata in dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu, secţia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal după expirarea termenului legal prevăzut de Legea nr. 151/2014.
Aceasta Hotărâre D. din 15.09.2014, şi-a pierdut efectul abia la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, fapt care a determinat naşterea dreptului de retragere al acţionarilor din societate doar de la acest moment, anterior neavând posibilitatea de a beneficia de prevederile Legii nr. 151/2014
Pe de altă parte, la momentul delistării societăţii, pentru protecţia investitorilor, legea a prevăzut in mod expres posibilitatea ca investitorii care deţin acţiuni la societăţile supuse procedurii de retragere de la tranzacţionare sa fie despăgubiţi printr-o procedura speciala respectiv răscumpărarea acţiunilor de către societate la un preţ stabilit de către un expert evaluator independent. In cauza anterior sesizării ASF, acţionarii intervenienţi accesoriu au depus cereri de răscumpărare la sediul societăţii, dar aceasta nu a initiat procedura de stabilire a valorii acţiunilor societăţii.
Drept urmare decizia nr. 1372/02.10.2017 emisă de către Autoritatea de Supraveghere Financiară este legală.
Înalta Curte apreciază că este fondată critica din recurs prin care se susţine că intimaţii-intervenienţi accesorii erau decăzuţi din dreptul de retragere prevăzut de Legea nr. 151/2014, instanţa de fond făcând o greşită aplicare a prevederilor acestei legi.
Înalta Curte are în vedere că intimaţii-intervenienţi accesorii nu şi-au exercitat dreptul de a se retrage din societatea reclamantă în termenul de 90 de zile prevăzut de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 151/2014, dar aplicabil şi în cazurile prevăzute de art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege. Aceasta în condiţiile în care hotărârea D. din data de 15.09.2014, privind retragerea de la tranzacţionarea pe piaţa de capital a acţiunilor societăţii reclamante, nu mai producea efecte încă de la data suspendării sale prin decizia nr. 196/28.04.2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă. Însă, chiar admiţând că intervenienţii accesorii nu şi-ar fi putut exercita dreptul de retragere din societate mai devreme de data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care a fost anulată hotărârea D. menţionată (9 mai 2016), din actele dosarului nu rezultă exercitarea de către aceştia a dreptului menţionat nici chiar în cele 210 zile care au urmat acestei date (termenul de 210 zile rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Legea nr. 151/2014).
Înalta Curte constată că decizia atacată în prezenta cauză a fost emisă ca urmare a cererii formulate de intervenienţii accesorii la data de 7 iunie 2017, prin care aceştia au solicitat ASF întreprinderea măsurilor legale pentru a se asigura conformarea societăţii reclamante la dispoziţiile de protecţie a acţionarilor. Această decizie este însă nelegală, în condiţiile neinvocării unui temei legal care să prevadă posibilitatea autorităţii emitente de a stabili un termen de 90 de zile care să curgă de la altă dată decât cea prevăzută de Legea nr. 151/2014, termen în interiorul căruia acţionarii aflaţi în situaţia prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) din legea menţionată să îşi exercite dreptul de retragere din societate.
Contrar susţinerilor intimaţilor-intervenienţi accesorii, Înalta Curte reţine că obiectul deciziei atacate nu îl constituie refuzul ASF de admitere a tranzacţionării pe o piaţă reglementată a acţiunilor emise de societatea reclamantă şi, ca urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 151/2014 potrivit cărora, într-o asemenea situaţie, termenul de exercitare de către acţionari a dreptului de a se retrage din societate curge de la data publicării deciziei ASF.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 150/2018 din 2 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa atacată şi, rejudecând: va admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. şi va anula deciziile nr. 1717/29.11.2017 şi nr. 1372/02.10.2017, emise de către pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.
De asemenea, Înalta Curte va respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de B. şi C..
În temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimata-pârâtă, ca parte care a pierdut procesul, la 10.200 RON cheltuieli de judecată fond şi recurs către recurenta-reclamantă, sumă reprezentând contravaloarea taxei de timbru şi a onorariului avocaţial achitate de către aceasta din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Admite recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 150/2018 din 2 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:
Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A.
Anulează deciziile nr. 1717/29.11.2017 şi nr. 1372/02.10.2017, emise de către pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de B. şi C..
Obligă intimata-pârâtă la 10.200 RON cheltuieli de judecată fond şi recurs către recurenta-reclamantă.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 17 februarie 2021.