Ședințe de judecată: Februarie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1686/2022

Decizia nr. 1686

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj Napoca, Tribunalul Maramureş şi cu citarea obligatorie, potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, a Consiliului Naţional pentru combaterea discriminării, au solicitat instanţei să dispună recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2015 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.-O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.08.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective; obligarea Ministerului Justiţiei să emită ordinele şi alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare. În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt judecători şi îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 269 din 15.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX- a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia civilă, complet specializat în materia litigiilor de muncă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în raport de obiectul litigiului, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materie, prevăzute de art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii, astfel încât, reclamanţii având calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Sighetu-Marmaţiei, competenţa materială aparţine Tribunalului Maramureş.

A mai reţinut că în cauză reclamanţii nu contestă un răspuns al Curţii de Apel Cluj, emis în urma soluţionării unei contestaţii administrative împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, potrivit art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, pentru a fi competentă material Curtea de Apel Bucureşti.

Prin urmare, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă - completul litigii de muncă şi asigurări sociale la data de 18.04.2022 sub nr. de dosar x/2022

La termenul de judecată din 17 iunie 2022, Tribunalul Maramureş a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, pe care a admis-o prin încheierea civilă nr. 1000/20.06.2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În esenţă, Tribunalul Maramureş a reţinut că prezentul litigiu se poartă între reclamanţi, judecători în cadrul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi pârâţii care au atribuţii în stabilirea şi, respectiv plata drepturilor lor salariale.

Totodată, instanţa a arătat că potrivit prevederilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Ministerul Justiţiei gestionează bugetul instanţelor, având calitatea de ordonator principal de credite, iar în ceea ce priveşte reîncadrarea şi recalcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor, această obligaţie revine Ministerului Justiţiei.

Aşadar, Tribunalul a reţinut că revine instanţei de contencios administrativ şi fiscal competenţa să stabilească, dacă o asemenea cerere, de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unor noi ordine prin care să procedeze la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare ale reclamanţilor cu includerea coeficientului de multiplicare 19,000, începând cu data de 01.08.2015, este sau nu este admisibilă şi nu poate fi ignorat cu consecinţa calificării litigiului ca având natura unui conflict de muncă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Maramureş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Maramureş, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv drepturi băneşti, solicitate de reclamanţi, în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii, dispoziţii legale care reglementează competenţa materială şi teritorială de soluţionare a litigiilor de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii; "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Totodată, conform dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social:

"Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În consecinţă, în temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Maramureş.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2022.