Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 34 din data de 23 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 104 alin. (6), (7) şi 10 raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată şi văzând dispoziţiile mandatului european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucţie), emis la data de 10.03.2022, de către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23.03.2022 şi până la data de 21.04.2022, inclusiv şi predarea acestei persoane autorităţii judiciare emitente.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.
S-a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritatea solicitantă şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa, pentru efectuarea urmăririi penale, sub aspectul comiterii a 5 infracţiuni, respectiv:
1) "proxenetism agravat comis în grup infracţional organizat", prev. şi ped. de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez;
2) "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prev. şi ped. de art. 450-1 alin. (1) şi (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez;
3) "trafic de persoane comis în grup infracţional organizat", prev. şi ped. de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez;
4) "spălare de bani agravată", prev. şi ped. de art. 324-2, 324-1 alin. (2), (32)4-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), (32)4-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez;
5) "violenţă asupra unei persoane care practică prostituţia, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depăşit 8 zile", prev. şi ped. de art. 223-13 alin. (1), (22)2-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez.
S-a luat act că persoana solicitată a fost reţinută la data de 22 martie 2022, pe o durată de 24 de ore.
S-a stabilit că predarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea dispoziţiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca, în termen de 24 de ore după pronunţarea hotărârii, să se comunice prezenta sentinţă autorităţii judiciare emitente, respectiv Adjunctului Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia (după traducere), Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 23.03.2022, în Dosarul nr. x/2022, s-a solicitat instanţei să aprecieze cu privire la dispunerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., faţă de care autorităţile judiciare din Franţa, respectiv Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, au emis, la data de 10 martie 2022, mandatul european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucţie).
Conform referatului, măsura poate fi necesară în vederea asigurării unei eficiente cooperări judiciare internaţionale în materie penală şi a unei juste aplicări a legii, având în vedere gravitatea faptelor reţinute a fi fost săvârşite, pedeapsa maximă prevăzută de lege, precum şi pentru a asigura împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală a persoanei solicitate.
Mandatul european de arestare a fost emis de către o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislaţia internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului, iar decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni (mai sus prezentate), pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 20, 10, 20, 10 şi, respectiv, 3 ani închisoare.
O parte dintre infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte din lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv la pct. 1, 3, 9), care, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre, fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
Infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată şi a fost emis mandatul european de arestare au corespondenţă în legea penală română, şi anume infracţiunile de: 1) proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen. 2) constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. 3) trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. 4) spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019; 5) lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1) şi (2) C. pen.
Persoana solicitată nu şi-a dat acordul pentru a fi predată autorităţilor emitente. Nu s-a constat niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscris în dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004.
În urma verificărilor efectuate la parchete şi instanţe, a rezultat că persoana solicitată nu figurează în evidenţe cu dosare penale aflate pe rol.
În susţinerea referatului, au fost ataşate următoarele înscrisuri: mandatul european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucţie), emis la data de 10.03.2022, de către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, în limba franceză şi traducerea acestuia în limba română; mandatul de aducere emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti; procesul-verbal de depistare al I.P.J. Prahova; adrese, verificare ECRIS; proces-verbal de prezentare drepturi şi obligaţii persoană reţinută în baza unui mandat european de arestare; procesul-verbal de identificare din 23.03.2022; declaraţia persoanei solicitate; ordonanţa de reţinere din 22.03.2022; fişa personală, copie extras cazier.
Persoana solicitată a fost prezentată instanţei cu propunerea de luare a măsurii arestării, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, şi de familie, la data de 23 martie 2022, ora 13:30.
În cursul judecării solicitării formulate nu au fost administrate alte mijloace de probă, iar asistenţa juridică a persoanei solicitate a fost asigurată prin intermediul apărătorului ales, cu împuternicire avocaţială la dosar.
În cursul procedurii derulate în faţa instanţei, persoana solicitată a făcut obiecţiuni cu privire la identitatea sa, arătând că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare franceze, deoarece nu este persoana din fotografia ataşată la dosarului.
Sub acest aspect, apărarea a solicitat administrarea unor mijloace de probă, respectiv audierea a doi martori şi efectuarea unei adrese la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor, prin care să se stabilească dacă persoana solicitată a pierdut actul de identitate şi dacă a solicitat eliberarea unui act nou de identitate.
Ca urmare a faptului că, în timpul şedinţei de judecată, au fost depuse la dosar relaţiile comunicate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care se aducea la cunoştinţă că, din eroare, Biroul Sirene Franţa a ataşat o altă fotografie, respectiv fotografia unui cetăţean francez, instanţa de fond a considerat că nu se impune efectuarea de verificări suplimentare, cât timp celelalte date de identificare nu au fost contestate.
În apărare, după audierea persoanei solicitate şi consemnarea declaraţiei acesteia, s-a solicitat dispunerea unei măsuri preventive mai puţin restrictive, respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, până la momentul efectuării verificărilor.
În acelaşi timp, în apărarea persoanei solicitate s-a mai invocat faptul că, din conţinutul mandatului european de arestare, nu rezultă dacă solicitarea de predare a sa a fost formulată pentru desfăşurarea instrucţiei penale sau pentru desfăşurarea judecăţii, cât timp în mandat este folosită o exprimare de tipul "rechizitoriile procurorului".
De asemenea, au mai fost formulate critici cu privire la descrierea faptelor, cât timp în cadrul prezentării acestora se face referire la o perioadă delimitată între 2020 şi 2022, iar apoi se arată că investigaţiile financiare au justificat suspiciunea rezonabilă a unor legături între victime şi proxeneţii acestora, existând date certe cu privire la transferuri semnificative de bani din Franţa către România (circa un milion de euro pentru şase victime, în patru ani).
Examinând actele şi lucrările cauzei prin raportare la solicitarea formulată de autorităţile judiciare din Franţa, privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucţie), emis la data de 10.03.2022, de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, privind persoana solicitată A., instanţa de fond a constatat că mandatul european de arestare a fost emis de către o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislaţia internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului şi că decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni, respectiv: 1) "proxenetism agravat comis în grup infracţional organizat", prev. şi ped. de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez; 2) "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prev. şi ped. de art. 450-1 alin. (1) şi (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez; 3) "trafic de persoane comis în grup infracţional organizat", prev. şi ped. de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez; 4) "spălare de bani agravată", prev. şi ped. de art. 324-2, 324-1 alin. (2), (32)4-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), (32)4-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez; 5) "violenţă asupra unei persoane care practică prostituţia, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depăşit 8 zile", prev. şi ped. de art. 223-13 alin. (1), (22)2-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez.
În fapt, conform mandatului european de arestare, s-a reţinut că autorităţile judiciare franceze au deschis o anchetă preliminară, fiind informate pe data de 9 martie 2020 că mai multe persoane conduceau o vastă reţea de prostituate originare din România ce acţiona pe teritoriul Francez, în oraşele Marsilia, Cannes, Nisa şi Montpellier, precum şi în România.
În luna ianuarie 2022, un control vamal a condus la descoperirea sumei de 8000 euro în numerar, în posesia lui A., stabilind că au fost efectuate plăţi cu ajutorul cartelelor de fidelitate aparţinând victimelor, iar adresele locurilor unde era practicată prostituţia au fost înregistrate în GPS-ul autoturismului.
Toţi cei implicaţi în actele infracţionale ce formează obiectul investigaţiei trăiau împreună într-un apartament din Barcelona, până la începutul verii 2021, întorcându-se ulterior în România şi revenind sporadic pe teritoriul Franţei.
Investigaţiile financiare au justificat suspiciunea rezonabilă a unor legături între victime şi proxeneţii acestora, existând date certe cu privire la transferuri semnificative de bani din Franţa către România (circa un milion de euro pentru şase victime, în patru ani).
Fiind îndeplinite dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 302/2004, privind sesizarea instanţei de judecată, la termenul fixat pentru soluţionarea cererii s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta formulând obiecţiuni cu privire la fotografia ataşată mandatului european de arestare, apreciind că identificarea de către autorităţile judiciare franceze ar fi trebuit să aibă la bază verificarea ADN-ului sau a amprentelor, şi nu o planşă fotografică.
Având în vedere că autorităţile judiciare solicitante au comunicat că fotografia ataşată mandatului european de arestare aparţine altei persoane, instanţa de fond a apreciat că nu sunt necesare verificări suplimentare, cât timp celelalte date de identificare ataşate la dosar nu sunt contestate.
Conform art. 103 alin. (3) şi art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoştinţa persoanei arestate drepturile pe care le are în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialităţii, prevăzute de art. 115, conţinutul mandatului european de arestare, infracţiunile pentru care este urmărită persoana solicitată şi limitele de pedeapsă prevăzute de legislaţia statului membru solicitant, posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare din Franţa, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.
Cu ocazia audierii, în şedinţa publică din 23 martie 2022, persoana solicitată nu şi-a exprimat acordul de a fi arestată şi predată autorităţilor judiciare din Franţa în vederea efectuării urmăririi penale în dosarul în care s-a dispus arestarea sa preventivă.
În raport cu situaţia de fapt expusă, instanţa de fond a reţinut că:
- autorităţile judiciare din Franţa, respectiv Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, au emis mandatul european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucţie), la data de 10.03.2022, în vederea predării persoanei solicitate A.;
- mandatul european de arestare a fost emis de către o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislaţia internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului, iar decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni, respectiv: 1) "proxenetism agravat comis în grup infracţional organizat", prev. şi ped. de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez; 2) "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prev. şi ped. de art. 450-1 alin. (1) şi (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez; 3) "trafic de persoane comis în grup infracţional organizat", prev. şi ped. de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez; 4) "spălare de bani agravată", prev. şi ped. de art. 324-2, 324-1 alin. (2), (32)4-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), (32)4-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez; 5) "violenţă asupra unei persoane care practică prostituţia, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depăşit 8 zile", prev. şi ped. de art. 223-13 alin. (1), (22)2-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez;
- trei dintre infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte din lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv cele prevăzute la pct. 1, pct. 3 şi pct. 9), care, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre, fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări;
- infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată şi a fost emis mandatul european de arestare au corespondenţă în legea penală română şi anume: 1) proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen. 2) constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. 3) trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. 4) spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019; 5) lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1) şi (2) C. pen.
În cauză nu s-a invocat şi nici nu s-a constatat vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscrise în dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Împrejurarea că, în mandatul european de arestare, se face referire, în traducerea oficială, la un act al procurorului care, potrivit legii de procedură române, este întocmit la finalul urmăririi penale, nu a putut conduce instanţa de fond la concluzia că, de fapt, predarea ar fi fost solicitată în vederea judecării cauzei, nu a efectuării urmăririi penale. Atât timp cât, în conţinutul mandatului european, s-a făcut referire la un număr de parchet şi la un număr de instrucţie, nu s-a putut reţine că, în cauză, ar fi fost finalizată etapa investigativă. S-a apreciat că exprimarea folosită în descrierea faptelor este extrem de elocventă: autorităţile judiciare franceze au deschis o anchetă preliminară, fiind informate pe data de 9 martie 2020 că mai multe persoane conduceau o vastă reţea de prostituate originare din România ce acţiona pe teritoriul francez, în oraşele Marsilia, Cannes, Nisa şi Montpellier, precum şi în România.
Prin urmare, contrar susţinerilor apărării, în cauză a rezultat, cu certitudine, că predarea persoanei a fost solicitată pentru derularea etapei investigative, nerezultând că ar fi fost dispusă o soluţie specifică finalizării anchetei penale.
Deşi apărarea a susţinut existenţa unei erori judiciare, din mesajul comunicat de autorităţile judiciare franceze a rezultat că doar planşa fotografică ataşată la dosarului este, de fapt, o fotografie a altei persoane, nu a persoanei solicitate. Or, nefiind contestate celelalte date de identificare ale persoanei solicitate, nu s-a putut reţine existenţa unei erori în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare.
Curtea de Apel Ploieşti a mai reţinut că dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 prevăd că instanţa română poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când acesta se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, însă situaţiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din lege constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza), şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. Mai mult, fiind descrise fapte referitoare la o sumă consistentă din banii "spălaţi", presupus a fi fost viraţi într-un cont deschis în România, s-a apreciat că motivul opţional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, care face trimitere la dispoziţiile art. 96 alin. (2) din acelaşi act normativ, nu este incident în cauză, iar aspectele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (că nu este vinovat de săvârşirea faptelor de care este acuzat, că nu a realizat transferurile, ulterior aflând că alte persoane s-au folosit de datele sale pentru respectivele operaţiuni) nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 98 din Legea nr. 302/2004 şi, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu au putut fi primite.
În concluzie, în speţă nefiind incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa de fond a constatat că se impune punerea în executare a mandatului european.
S-a reţinut că împrejurarea potrivit căreia, în opinia apărării, persoana solicitată nu a avut cunoştinţă de existenţa investigaţiilor desfăşurate de organele judiciare franceze, nefiind ataşată la dosar nici hotărârea în baza căreia a fost dispusă măsura arestării preventive de către instanţa din Franţa, nu reprezintă o chestiune ce poate fi cenzurată de instanţa română, fiind vorba despre o modalitate în care a fost aplicată legea de procedură a statului solicitant, aspect care excede competenţei instanţei române.
Totodată, s-a observat că, deşi lapidară, descrierea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare permite verificarea, în esenţă, a activităţilor infracţionale, a perioadei în care acestea ar fi avut loc, a unei încadrări juridice, prin raportare inclusiv la legea penală română şi a beneficiilor de ordin financiar care au fost obţinute de membrii grupării. Contrar susţinerilor apărării, s-a reţinut că instanţa română are la dispoziţie toate criteriile necesare pentru a verifica respectarea normelor privind punerea în executare a unui mandat european de arestare, nefiind necesară solicitarea unor lămuriri suplimentare de la autoritatea emitentă. Faptul că persoana solicitată nu ar fi fost în Franţa, nefiind implicată în activităţile infracţionale menţionate în mandat, nu reprezintă un aspect care să conducă la refuzul de predare sau la efectuarea unor verificări suplimentare de către instanţa din România, aceste chestiuni formând obiectul cercetărilor care se efectuează de către autorităţile franceze.
Prin urmare, reţinând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Curtea de Apel Ploieşti a dispus arestarea persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoaşteri şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
S-a reţinut că, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune, implicit, privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În vederea asigurării unei eficiente cooperări judiciare internaţionale în materie penală şi a unei juste aplicări a legii, văzând că mandatul european conţine informaţiile prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, având în vedere gravitatea infracţiunilor reţinute şi regimul sancţionator al acestora, pentru asigurarea împiedicării sustragerii de la urmărirea penală a persoanei solicitate, instanţa de fond a apreciat că se impune dispunerea măsurii arestării preventive, pentru un interval de 30 de zile, interval minim necesar pentru transferul către autorităţile judiciare din statul solicitant.
Deşi apărarea a solicitat dispunerea unei măsuri preventive mai puţin restrictive, cum ar fi măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar, chiar în ipoteza în care persoana solicitată ar prezenta suficiente garanţii că nu se va sustrage procedurii de predare şi nici nu va influenţa în vreun fel aflarea adevărului, instanţa a reţinut că Legea nr. 302/2004 nu permite dispunerea unei măsuri preventive alternative.
Având în vedere depunerea la dosar a mandatului european de arestare, tradus în limba română, s-a reţinut că arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, este obligatorie în situaţia dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, prin măsura arestării asigurându-se predarea şi prezenţa persoanei solicitate în faţa autorităţilor judiciare străine. Mai exact, s-a reţinut că persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului, pentru a se asigura desfăşurarea cu celeritate şi în bune condiţii a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară, care asigură, aşa cum s-a arătat, punerea în executare a predării persoanei solicitate.
În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune, implicit, privarea de libertate a persoanei solicitate, menţinerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant. Or, contrar aprecierilor apărării, prin punerea persoanei solicitate în stare de libertate nu se poate asigura o custodie sub autoritatea statului, care să faciliteze predarea acesteia către autorităţile judiciare din Franţa, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi 11 teza finală, cu referire la art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
S-a mai reţinut că, deşi autorităţile judiciare franceze nu au stabilit o dată de preluare, neavând cunoştinţă de soluţia pronunţată de instanţa română, dispoziţiile legale în materie prevăd în sarcina statului solicitat doar posibilitatea dispunerii măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, până la predarea efectivă sau până la împlinirea celor 180 de zile de detenţie.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că nu există o dispoziţie normativă incidentă care să permită analiza pe fond a solicitării de dispunere a unei alte măsuri preventive, mai puţin restrictive.
Împotriva Sentinţei penale nr. 34 din data de 23 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, a formulat contestaţie persoana solicitată A., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 24 martie 2022.
Calea de atac nu a fost motivată în scris.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi de către apărătorul ales al contestatorului, s-a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanţa de fond, pentru administrarea probatoriului, în contextul opoziţiei la predare, iar până la clarificarea situaţiei juridice a contestatorului, dispunerea unei alte măsuri preventive, mai puţin restrictivă, şi anume controlul judiciar sau arestul la domiciliu, măsura arestului provizoriu fiind apreciată ca având caracter excesiv.
În esenţă, s-a susţinut că, în faţa primei instanţe, contestatorul persoană solicitată a formulat opoziţie la predarea sa către autorităţile franceze, având în vedere, pe de o parte, neclarităţile din cuprinsul mandatului european de arestare, ce vizează motivaţia pentru care s-a solicitat predarea efectivă, fiind folosită noţiunea de necesitate a predării pentru buna desfăşurare a instrucţiei penale, cu referire la faza de urmărire penală, în vreme ce, în conţinutul mandatului naţional, s-a făcut referire la rechizitoriile întocmite de procuror, iar pe de altă parte, neclarităţile cu privire la stabilirea identităţii persoanei solicitate, autorităţile judiciare franceze ataşând la dosar, în vederea identificării acesteia, fotografia altei persoane.
S-a apreciat, astfel, că respingerea, de către instanţa de fond, a cererii în probaţiune formulate de apărare, conferă un caracter nelegal hotărârii atacate, conducând la imposibilitatea stabilirii cu certitudine a identităţii persoanei solicitate.
În ceea ce priveşte măsura preventivă dispusă în cauză, a fost criticată motivarea din cuprinsul hotărârii supuse apelului, în sensul că arestarea este singura măsură preventivă care poate fi luată, în condiţiile punerii în executare a mandatului european de arestare, în opinia apărării fiind posibilă luarea unei alte măsuri, şi anume controlul judiciar sau arestul la domiciliu, până la clarificarea situaţiei juridice a persoanei solicitate.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că autorităţile judiciare franceze, respectiv Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, au emis, la data de 10.03.2022, un mandat european de arestare, cu nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucţie), pe numele persoanei solicitate A., în vederea predării sale, pentru efectuarea urmăririi penale, sub aspectul comiterii a 5 infracţiuni, respectiv:
1) "proxenetism agravat comis în grup infracţional organizat", prev. şi ped. de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez;
2) "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prev. şi ped. de art. 450-1 alin. (1) şi (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez;
3) "trafic de persoane comis în grup infracţional organizat", prev. şi ped. de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez;
4) "spălare de bani agravată", prev. şi ped. de art. 324-2, 324-1 alin. (2), (32)4-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), (32)4-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez;
5) "violenţă asupra unei persoane care practică prostituţia, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depăşit 8 zile", prev. şi ped. de art. 223-13 alin. (1), (22)2-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea, de către un alt stat membru, a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alineatul 2 al aceluiaşi text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002."
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Din ansamblul dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţii privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la analiza motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Conţinutul şi forma mandatului european de arestare sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut a fi îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale.
Astfel, mandatul european de arestare a fost emis de către o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care a transpus în legislaţia internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului, decizia judiciară fiind luată în scopul efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată A., sub aspectul săvârşirii celor 5 infracţiuni menţionate anterior, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 20, 10, 20, 10 şi, respectiv, 3 ani închisoare.
O parte dintre infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte din lista celor prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (la pct. 1, 3, 9), care, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre, fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
Totodată, infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată şi a fost emis mandatul european de arestare au corespondenţă în legea penală română, şi anume infracţiunile de: 1) proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen. 2) constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. 3) trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. 4) spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019; 5) lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze, persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore, începând din data de 22 martie 2022.
Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, făcând obiecţiuni cu privire la identitatea sa, sens în care a învederat că nu este persoana din fotografia ataşată la dosarului, transmisă de către autorităţile franceze.
În acest context, s-a solicitat instanţei de fond administrarea unor mijloace de probă, care, în opinia apărării, ar fi fost apte a conduce la stabilirea, cu certitudine, a identităţii persoanei solicitate.
Înalta Curte reţine, însă, că nu se justifică efectuarea unui astfel de demers, neclarităţile invocate de apărare, sub aspectul identităţii persoanei solicitate (determinate de lipsa unor elemente de identificare suficiente, dar şi de ataşarea la dosar, din eroare, a fotografiei altei persoane), fiind pe deplin lămurite, respectiva fotografie fiind înlăturată, ca urmare a împrejurării că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a comunicat instanţei de fond că, din eroare, Biroul Sirene Franţa a ataşat o altă fotografie, aparţinând unui cetăţean francez, nemaifiind necesar a se efectua verificări suplimentare sub acest aspect. Totodată, se reţine că datele de identificare ale contestatorului se regăsesc la filele x din raportul întocmit de Europol, aflat la dosar, din care rezultă că persoana solicitată este A.
Nici criticile aduse mandatului european de arestare, în sensul că, în cuprinsul acestuia, nu se arată în mod explicit motivul pentru care este solicitată persoana, respectiv pentru judecată sau pentru efectuarea urmăririi penale, nu pot fi primite de către Înalta Curte, din analiza acestui mandat şi din descrierea faptelor rezultând, fără echivoc, că autorităţile judiciare franceze au pornit o anchetă preliminară, fiind informate, la data de 9 martie 2020, că mai multe persoane conduceau o vastă reţea de prostituate, originare din România, ce acţiona pe teritoriul Francez, în oraşele Marsilia, Cannes, Nisa şi Montpellier, precum şi în România, cauza aflându-se, aşadar, în faza urmăririi penale.
Cât priveşte celelalte condiţii prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că acestea sunt îndeplinite, nefiind incident niciun motiv de refuz al executării, obligatoriu sau facultativ, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Prin urmare, hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.
Pe de altă parte, se constată că, în speţa dedusă judecăţii, soluţia dispusă de instanţa de fond cu privire la arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, este legală şi temeinică, prin raportare la dispoziţiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 (potrivit cărora, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate), măsura fiind necesară, aşadar, în scopul predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze, respectiv pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, luarea unei alte măsuri preventive, în actualul stadiu procesual al cauzei, nefiind posibilă.
Pentru considerentele expuse, constatând că Sentinţa penală nr. 34 din data de 23 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva acesteia.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 34 din data de 23 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2022.
GGC - ED