Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 976 din data de 07.12.2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 930/30.10.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 03.12.2019, inculpatului, în baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei, i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 4 luni, care a fost amânată, în baza art. 83 - 84 C. pen., pentru că la data de 09.06.2018 a condus pe drumurile publice un vehicul fără a deţine permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei de 4 luni închisoare şi s-a dispus executarea acesteia.
S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 221/12.03.2021, îndreptată prin încheierea din data de 23.03.2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (la data de 27.12.2017), prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (la data de 11.06.2018), infracţiune prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni închisoare, dispunându-se ca executarea pedepsei rezultante de 1 an şi 10 luni închisoare să fie suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 40 din C. pen., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare, repunându-se pedepsele de 1 an închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare în individualitatea lor.
S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză pentru care s-au stabilit pedepse de 1 an închisoare, respectiv 2 ani închisoare, sunt în concurs cu infracţiunile rutiere pentru care s-au stabilit pedepsele de 1 an închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 221/2021.
În temeiul art. 44 alin. (2) din C. pen., s-au contopit cele 4 pedepse: 1 an închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 2 ani închisoare, conform art. 38 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b).) C. pen.
În aplicarea dispoziţiilor art. 97 raportat la art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani şi 2 luni închisoare, care s-a hotărât că se va executa în regim de detenţie, în condiţiile art. 71 C. pen.
La aceasta, s-a adăugat pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru care s-a anulat amânarea aplicării pedepsei prin Sentinţa penală nr. 930/30.10.2019.
Pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare s-a hotărât că se va executa în regim de detenţie, în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, care începe să curgă, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.
S-a reţinut că baza factuală a condamnării penale a inculpatului-apelant A. a constat în aceea că, la data de 17.04.2020, în jurul orei 17:28, ar fi condus tractorul pe raza localităţii Mara, pe drumul comunal Uliţa Bisericii, după ce a consumat băuturi alcoolice, având o îmbibaţie alcoolică de 4,34 g/l alcool pur în sânge - prima probă, ora 18:45, respectiv 4,15 g/l alcool pur în sânge - a doua probă, ora 19:45, iar la aceeaşi dată, 17.04.2020, în jurul orei 17:28, ar fi condus tractorul pe raza localităţii Mara, pe drumul comunal Uliţa Bisericii, având permisul de conducere categoriile AM, B1, B, seria x, obţinut la 16.03.2017, reţinut, dreptul de a conduce pe drumurile publice fiind suspendat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
Prin motivele de apel formulate de inculpatul A., s-a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; în subsidiar, s-a solicitat rejudecarea cauzei în apel, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., şi sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 335 alin. (2) din C. pen. privind infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpatului cu privire la infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., şi reindividualizarea cuantumului pedepsei stabilite în sarcina inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
Prin memoriul conţinând motivele apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 976/07.12.2021, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, inculpatul-apelant A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) C. pen., apreciind că acestea încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, care consacră principiul fundamental al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi al nediscriminării.
În motivarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, s-a susţinut că excepţia invocată are la bază statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 11/2017), cât şi ale Curţii Constituţionale (Decizia nr. 224/2017), constatându-se, astfel, o situaţie discriminatorie, fiind evidentă încălcarea principiului fundamental al egalităţii şi nediscriminării, atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.
S-a apreciat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (2) C. pen. generează discriminări, fără a exista o motivare obiectivă şi raţională care să le justifice. Astfel, s-a apreciat că statuările Curţii Constituţionale din Decizia nr. 224/2017 arată expres că o astfel de separare a lucrurilor constituie în mod clar o discriminare, neputând fi acceptat ca o persoană care nu posedă permis de conducere să nu fie sancţionată penal, iar o persoană care posedă acest permis, are îndemânare de a conduce pe drumurile publice, dar se află în situaţiile prevăzute de alin. (2), să fie sancţionată.
Prin încheierea penală din data de 07.04.2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) din C. pen., formulată de apelantul inculpat A.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor legale anterior evocate, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."
S-a arătat că, din cuprinsul art. 29 din Legea 47/1992, republicată, reiese că instanţa trebuie să analizeze admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate prin prisma mai multor condiţii cumulative ce trebuie îndeplinite:
- excepţia să fi fost ridicată în faţa unei instanţe de judecată/de arbitraj comercial (Curtea de Apel Cluj ca instanţă de apel);
- excepţia să se refere la dispoziţii cuprinse în acte normative cu forţă de lege, aflate în vigoare (dispoziţiile art. 335 alin. (2) C. pen.);
- excepţia să fi fost invocată de subiecţii procesuali ai cauzei (este ridicată de o parte, respectiv de inculpatul-apelant A.);
- prevederile criticate să nu fi fost anterior declarate neconstituţionale;
- legătura textului normativ criticat ca fiind neconstituţional cu soluţionarea cauzei.
Curtea a constatat că, deşi primele patru condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, nu acelaşi lucru se poate afirma şi despre cea din urmă.
Astfel, deşi în aparenţă există un interes în invocarea acestei excepţii, o eventuală soluţie de admitere fiind, potrivit opticii apărării, aptă să producă o dezincriminare a conduitei inculpatului din perspectiva art. 335 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că în realitate excepţia ridicată de inculpatul A. prin apărătorul ales nu poartă asupra constituţionalităţii normei, ci a oportunităţii, criticând în esenţă politica penală a statului, iar nu încălcarea normei constituţionale invocate prin incriminarea conduitei inculpatului.
Argumentul principal prezentat în cuprinsul excepţiei este cel prezentat şi de instanţa de contencios constituţional în cuprinsul Deciziei nr. 224/2017, arătându-se, în esenţă, faptul că nu este justificată introducerea tractoarelor în cuprinsul alin. (2) al art. 335 C. pen., dat fiind faptul că acesta cuprinde şi o formă atenuată a infracţiunii de la alin. (1) al acestui articol, fără însă a prevedea tractoarele printre vehiculele ce ar atrage răspunderea penală, în ipoteza conducerii fără permis.
Însă, Curtea a observat că o analiză completă a acestui argument impune o interpretare în contextul întregii decizii anterior menţionate, iar nu o citire izolată a unor paragrafe în afara contextului. Or, din analiza întregii decizii, reiese intenţia Curţii Constituţionale de a arăta că, într-adevăr, există o stare de discriminare datorată lipsei tractoarelor din cuprinsul art. 335 alin. (1) C. pen., însă această soluţie nu vine să impună o dezincriminare în raport de alin. (2).
În acest sens, Curtea a observat faptul că în întreg cuprinsul Deciziei nr. 224/2017 a Curţii Constituţionale se arată o eroare de transpunere în dreptul naţional a normelor internaţionale, care a condus şi la această reglementare lacunară. Curtea Constituţională a constatat tocmai încălcarea normelor constituţionale prin omisiunea legiuitorului de incriminare a faptei de conducere a tractoarelor agricole/rutiere fără permis, astfel că starea de neconstituţionalitate va putea fi înlăturată nu printr-o nouă decizie a Curţii Constituţionale de declarare a neconstituţionalităţii, ci printr-o intervenţie pozitivă din partea organelor care exercită funcţia legislativă în stat.
Ca atare, cu toate că excepţia trimite la norme legale, ceea ce este criticat, în esenţă, este lipsa de intervenţie a legiuitorului asupra unei norme (art. 335 alin. (1) C. pen.), pentru a justifica neconstituţionalitatea unei alte norme (art. 335 alin. (2) C. pen.). Or, perpetua stare de neconstituţionalitate determinată de omisiunea de intervenţie a legiuitorului nu poate conduce la constatarea neconstituţionalităţii unei norme care este în acord tocmai cu principiile pentru care Curtea Constituţională constat această stare (pct. 34 - 35 din Decizia nr. 224/2017).
Astfel, constatând neîndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, republicată, Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Împotriva încheierii penale din data de 07.04.2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) C. pen., a declarat recurs inculpatul A.
Prin cererea de recurs formulată, acesta a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea încheierii şi, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) C. pen., care încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
A arătat că, sub aspect formal sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în condiţiile în care prima instantă a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.
Examinând recursul declarat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
După cum prevăd dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se constată că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, întrucât instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Astfel, alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiţii privind atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate - respectiv legi sau ordonanţe în vigoare sau dispoziţii în vigoare ori asemenea acte normative - cât şi o condiţie relativă la existenţa unei legături între norma atacată sub aspectul constituţionalităţii şi obiectul cauzei, cu soluţionarea căreia a fost învestită instanţa, în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiţii de admisibilitate ale excepţiilor de neconstituţionalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepţie (părţile, procurorul sau instanţa din oficiu) şi nepronunţarea anterioară a unei decizii privind neconstituţionalitatea aceloraşi reglementări de către Curtea Constituţională.
Însă, verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. În cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Recurentul A. a considerat că, soluţia legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (2) C. pen. generează discriminări, fără a exista o motivare obiectivă şi raţională care să le justifice, din moment ce Curtea Constituţională a arătat, prin Decizia nr. 224/2017, că nu poate fi acceptat ca o persoană care nu posedă permis de conducere să nu fie sancţionată penal, iar o persoană care posedă acest permis, are îndemânare de a conduce pe drumurile publice, dar se află în situaţiile prevăzute de alin. (2), să fie sancţionată.
Înalta Curte constată, că, deşi recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., în realitate, motivele prezentate în susţinerea acesteia reliefează interpretarea de către acesta a considerentelor Deciziei nr. 224/2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 427 din 09 iunie 2017, prin care s-a statuat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (1) din C. pen., care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără permis de conducere, este neconstituţională.
Prin considerentele deciziei de contencios constituţional s-a arătat că: omisiunea includerii tractoarelor agricole şi forestiere în ipoteza normativă a art. 335 alin. (1) din C. pen. echivalează cu dezincriminarea faptei de conducere a unui asemenea vehicul pe drumurile publice, fără a deţine permis de conducere. Or, dacă asemenea fapte nu sunt descurajate prin mijloacele dreptului penal, are loc încălcarea valorilor fundamentale, ocrotite de C. pen., precum statul de drept, în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice şi a siguranţei publice, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate prin art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală printre valorile supreme (parag. 33).
Astfel, numai în aparenţă există o legătură între excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi soluţionarea cauzei deoarece, chiar dacă obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este reprezentat de dispoziţiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen. (infracţiune pentru care a fost condamnat în primă instanţă), despre care recurentul a menţionat că intră în conflict cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, problema reală pusă în discuţie rezidă în lipsa intervenţiei legiuitorului pentru punerea în acord a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) C. pen., constatat neconstituţional prin decizia mai sus enunţată, cu prevederile Constituţiei, aşa cum, în mod corect, a constatat şi instanţa de apel, în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sesizarea instanţei de control constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. pen., pentru motivele indicate de recurent, nu poate produce un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa pe fondul cauzei în care recurentul are calitatea de inculpat.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale din data de 07.04.2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) din C. pen.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale din data de 07.04.2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 335 alin. (2) din C. pen.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.
GGC - ED