Şedinţa publică din data de 15 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - sectia a VIII-a in data de 07.08.2018, reclamantul A. a chemat in judecata pe paratul Ministerul Justitiei, solicitand:
1. Revocarea art. 1 din Ordinul MJ nr. 2210/31.08.2017 si modificarea acestuia in sensul reincadrarii reclamantului, cu incepere din data de 01.07.2017, cu majorarea indemnizatiei de incadrare, prin aplicarea coeficientului de majorare aferent vechimii efective in functie, la care sa se adauge, in procent, sporurile corespunzatoare avute in plata.
` 2. Revocarea partiala a anexei nr. 5, pczitia 1 din ordin, in sensul mentionarii unui coeficient de 6,39 in loc de 5,43, a unei indemnizatii de incadrare brute lunare de 12.029 RON, in loc de 9.623 RON, a unui spor pentru conditii grele de munca de 1.804 RON, in loc de 1.443 RON, a unui spor pentru risc de 1.579 RON, in loc de 1.263 RON si a unui venit brut total de 15.412 RON, in loc de 12.329 RON.
3. Obligarea paratului Ministerul Justitiei, prin ordonatorul tertiar de credite, la calcularea si plata intr-o singura transa a diferentelor reiesite din aplicarea majorarii veniturilor salariale cu coeficientul privitor la vechimea in functie prevazut de art. 4 din O.U.G. nt. 27/2006, incepand cu data de 09.04.2015 pana la plata lor efectiva, precum si la actualizarea diferentelor cu rata inflatiei si la playa dobanzilor aferente.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2406 din data de 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca neîntemeiată.
A admis excepţia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata diferenţelor salariale şi a respins acest capăt de cerere, ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., fără a indica vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Anexa V, secţiunea 3 din Legea nr. 153/2017.
4. Apărările formulate
Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.
5. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare.
Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susţinerilor recurentului, rezultă că acesta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentului-reclamant A. de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.
Recurentul-pârât, după cum s-a expus, succint, la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a invoca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Anexa V, secţiunea 3 din Legea nr. 153/2017, fără a motiva de ce instanţa de fond ar fi pronunţat o hotărâre nelegală.
Instanţa de control judiciar constată că excepţia de neconstituţionalitate nu poate reprezenta un motiv de recurs întrucât în actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.
Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.
O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Justiţiei.
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2406 din 16 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-Veche.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2022.