Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. Judecata în fond

Prin Sentinţa penală nr. 44 din data de 07 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere şi fixează un termen de supraveghere de 2 ani, potrivit art. 92 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Conform art. 93 alin. (3) din C. pen. condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei mun. Roman, judeţul Neamţ, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 96 din C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 raportat la pct. 3 din anexa care face parte integrantă din lege, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea determinării profilului genetic şi înscrierii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

A fost admisă în parte acţiunile civile formulate de părţile civile B., C., D., E. şi F.

Partea responsabilă civilmente G. SA, cu sediul în Bucureşti, a fost obligată la plata următoarelor sume:

- 40.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă B. şi

- 30.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către fiecare dintre părţile civile C., D., E. şi F.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 200 RON (în procedura de cameră preliminară) şi de 220 RON (în fond), au rămas în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. şi art. 11 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 132/2017, partea responsabilă civilmente G. SA a fost obligată să plătească părţilor civile B., C., D., E. şi F. suma de 6.325 RON (câte 1.265 RON pentru fiecare), cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din 14 noiembrie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 21 decembrie 2015, în jurul orelor 08:30, conducând autoturismul, pe raza localităţii Baratca, din direcţia municipiului Roman către municipiul Piatra Neamţ, la kilometrul 23+410 23+420, în proximitatea intersecţiei cu DC 113 A, având o viteză de 75 km/oră pe un carosabil umed, nerespectând regimul legal de viteză şi neadaptând viteza în funcţie de condiţiile de drum, a surprins în zona axului şoselei şi a lovit pe H., care circula pe bicicletă, pe acelaşi sens de mers, consecutiv unui viraj la stânga realizat de pe drumul comunal, în condiţiile unor manevre comune de evitare a coliziunii, consecinţa fiind decesul biciclistului.

În drept, în actul de sesizare s-a arătat că, fapta inculpatului A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută de dispoziţiile art. 192 alin. (2) din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 noiembrie 2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 69 din 10 februarie 2020, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A., a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2017 din 18 noiembrie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi a dispus începerea judecăţii în cauză, soluţia rămânând definitivă la data de 10 iunie 2021, prin încheierea nr. 18/C pronunţată de instanţa supremă în Dosarul nr. x/2019.1.

Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 21 decembrie 2015, în jurul orelor 0830, în timp ce conducea autoturismul, pe raza localităţii Baratca, la kilometrul 23+390, din direcţia municipiului Roman către municipiul Piatra Neamţ, inculpatul A. a acroşat victima H., care a decedat.

Victima H. domicilia în localitatea Baratca, la imobilul cu numărul x, situat pe drumul comunal 113A. În dimineaţa zilei de 21 decembrie 2015, conform înţelegerii prealabile cu martorul I., care locuieşte în aceeaşi localitate, la imobilul cu numărul x, situat pe drumul naţional 15 D, victima H. a plecat cu bicicleta de la domiciliul său pentru a participa la sacrificarea unui porc.

Victima H. a urmat drumul comunal până la intersecţia cu drumul naţional, pe care trebuia să-1 traverseze pentru a ajunge la destinaţie, respectiv, la domiciliul martorului I., unde deja se afla fiul său, E., care îl aştepta, astfel cum rezultă din declaraţiile părţilor civile E. şi B. şi ale martorilor I. şi S.

Pe de altă parte, inculpatul A., aflându-se în exercitarea atribuţiilor funcţiei de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, se deplasa pe drumul naţional 15D, din direcţia Roman către Piatra Neamţ, conducând autoturismul de serviciu, după cum reiese din coroborarea foilor de parcurs, cu declaraţiile inculpatului şi cu corespondenţa Consiliului Judeţean Neamţ .

Pe raza localităţii Baratca, la kilometrul 23+410 - 23+420, în proximitatea intersecţiei drumului naţional cu drumul comunal 113A şi drumul judeţean 1551, inculpatul A. a surprins în zona axului şoselei şi a lovit pe H., care circula pe bicicletă, pe acelaşi sens de mers, consecutiv unui viraj la stânga realizat de pe drumul comunal, în condiţiile unor manevre comune de evitare a coliziunii, cu consecinţa decesului biciclistului.

După impact, victima, bicicleta şi subansamble ale acesteia au fost proiectate în partea stângă, raportat la direcţia de înaintare către Piatra Neamţ, pe acostament, şi pe terenul arabil din vecinătate, iar autovehiculul, traversând oblic celălalt sens de mers, a părăsit carosabilul, tot în partea stângă, a rulat pe acostament, a lovit doi stâlpi (primul din lemn, suport pentru reţeaua de telegrafie şi telefonie; al doilea din beton, suport pentru reţeaua de distribuţie a energiei electrice), pe care i-a retezat, a distrus gardul imobilului cu numărul x, şi s-a oprit în fântâna din curtea acestuia, pe care a degradat-o semnificativ.

Potrivit raportului de necropsie din 22 decembrie 2015 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ, moartea victimei H. a fost violentă, consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral, cu fracturi craniene şi leziuni consecutive grave ale creierului şi meningelor, topografia şi morfologia leziunilor pledând pentru producerea lor prin lovire/proiectare, în cadrul unui accident rutier.

S-a arătat că politraumatismul poate data din 21.12.2015, iar între acesta şi deces există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată. La examenul toxicologic nu s-a evidenţiat prezenţa alcoolului etilic în sângele victimei .

Conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 23 decembrie 2015 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ, cantitatea de alcool din sângele inculpatului A. a fost de 0,00 g ‰.

Întrucât, urmare a sesizărilor prin sistemul naţional SNUAU 112, la faţa locului s-a deplasat un echipaj SMURD, care a acordat primul ajutor şi a transportat victima la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, mai înainte de sosirea organelor de poliţie, locul şi poziţia în care a fost găsită victima în câmpul infracţional a fost stabilită prin coroborarea probatoriului testimonial, respectiv, declaraţiile inculpatului A., ale părţilor civile B., E. şi C. şi ale martorilor J., K., L., M. - membrii echipajului SMURD, I., N., O. şi I., cu o nouă cercetare la faţa locului şi o reconstituire .

Din primele declaraţii ale inculpatului, consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, a rezultat că acesta se deplasa cu autoturismul pe drumul naţional 15D, din direcţia Roman către Piatra Neamţ, pe sensul de mers corespunzător, afirmaţie coroborată cu urmele şi probele materiale identificate la cercetare, cu succesiunea şi poziţionarea lor în câmpul infracţional, precum şi cu depoziţia părţii civile B., care a afirmat că a observat, din poarta locuinţei sale, cum cădeau stâlpii şi că maşina albastru închis a intrat în gardul lui P. - ceea ce presupune, în raport de succesiunea coliziunilor declarate şi de amplasarea bunurilor afectate în configuraţia zonei, că direcţia de deplasare a autovehiculului este cea reţinută mai sus.

Deşi, în cauză, nu a fost identificat niciun martor ocular al evenimentului rutier, din coroborarea urmelor şi probelor materiale din câmpul infracţional, care indică producerea evenimentului rutier la nivelul carosabilului, cu concluziile experţilor din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", care au precizat că absenţa fracturilor la membrele inferioare sugerează bascularea pe capotă, cu cadrul metalic al bicicletei interpus între autoturism şi victimă, a rezultat că aceasta din urmă a participat la traficul rutier, ca biciclist.

Totodată, din raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti a rezultat:

- autoturismul circula pe drumul naţional 15D, pe sensul de mers Roman - Piatra Neamţ, pe un sector de drum în aliniament, în rampă, prevăzut cu acostament, partea carosabilă fiind acoperită cu covor asfaltic;

- traficul rutier se desfăşura în ambele sensuri, pe câte o bandă de mers, separate prin marcaj longitudinal, iar în momentul accidentului carosabilul era umed şi vizibilitatea, pe măsura condiţiilor specifice unui timp de zi;

- victima a plecat de la imobilul cu numărul x, aflat pe drumul comunal 113A, din localitatea Baratca, cu destinaţia imobil număr 18, din aceeaşi localitate, aflat pe drumul naţional 15D, pe partea dreaptă a sensului de mers Roman - Piatra Neamţ;

În consecinţă, s-a constatat că traseul victimei H. a presupus înscrierea sa de pe drumul secundar pe cel principal şi, prin virajul spre stânga, traversarea acestuia. Ca urmare, traiectoriile celor două vehicule implicate (autovehicul şi bicicletă) se intersectau pe sensul de mers Roman - Piatra Neamţ;

- analizându-se avaria roţii spate a bicicletei, s-a constatat că aceasta a primit impulsul din spate, în momentul în care era orientată pe o direcţie aproximativ coliniară cu cea a autoturismului, de unde rezultă că bicicleta era orientată către Piatra Neamţ şi că victima a fost lovită în partea dorsală, fiind axată, aşadar, în aceeaşi direcţie cu cea a vehiculului care a accidentat-o (spre Piatra Neamţ);

- autovehiculul s-a oprit în curtea imobilului din afara părţii carosabile, din stânga sensului său de deplasare, iar bicicleta şi victima au fost proiectate tot în partea stângă raportat la direcţia către Piatra - Neamţ, de unde rezultă că cele două vehicule erau înclinate spre stânga sub un anumit unghi, faţă de axul drumului;

Poziţionarea celor două vehicule a condus la concluzia rezultată din cuprinsul expertizei şi din declaraţiile de martor date de expertul Q. în ambele faze procesuale, că biciclistul a încercat să lase liber culoarul de deplasare al autoturismului, iar conducătorul auto s-a străduit să evite coliziunea, prin ocolire .

În cadrul suplimentului din 12 iunie 2019 la raportul de expertiză criminalistică nr. x/2019 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti (dispus de către organul de urmărire penală, ca urmare a criticilor părţilor) şi a punctului de vedere al expertului parte (desemnat de inculpat), experţii criminalişti şi-au menţinut opiniile cu privire la direcţiile de mers, vitezele de deplasare ale vehiculelor, locul (în proximitatea axului drumului) şi poziţia acestora la momentul impactului, cu excepţia limitei de viteză la care inculpatul A. ar fi putut evita producerea evenimentului rutier, aceasta fiind de 68 km/h şi a spaţiului minim de 12 metri parcurs de victimă de la momentul instalării stării de pericol până la impact (faţă de circa 9 metri stabilit prin raportul de expertiză), avându-se în vedere noile determinări rezultate în urma ultimei cercetări la faţa locului.

De asemenea, experţii criminalişti au înlăturat categoric ipoteza implicării victimei în evenimentul rutier în calitate de pieton, concluziile acestora coroborându-se cu cele ale experţilor din cadrul I.N.M.L. "Mina Minovici".

La momentul apariţiei stării de pericol, potrivit experţilor, autoturismul condus de inculpatul A. (care avea vizibilitate perfectă către drumul comunal 113A) se afla la o distanţă de 56 de metri faţă de locul coliziunii, respectiv, la circa 42 - 43 de metri în raport de intrarea în intersecţie, conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului din 18 aprilie 2019 şi anexelor, precum şi potrivit suplimentului nr. x/12 iunie 2019 la raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 - spaţiu insuficient pentru o frânare care să evite evenimentul rutier, în condiţiile vitezei mari şi a carosabilului umed, manevra de ocolire fiind cea optimă pentru evitarea accidentului.

În declaraţiile date, inculpatul A. a arătat că, după ce a dormit circa 8 ore, în dimineaţa zilei de 21 decembrie 2015, în jurul orelor 06:15, a plecat de la domiciliul său din Roman spre sediul Consiliului Judeţean Neamţ, de unde, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, s-a reîntors în municipiul de reşedinţă, conducând autoturismul, în scopul efectuării unui control la o societate comercială.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în cererile şi memoriile formulate inculpatul a susţinut că s-a aflat în stare de inconştienţă, cauzată de afecţiunile medicale nediagnosticate şi netratate până la acel moment (hipertensiune arterială, boală de nod sinusal), ori de manifestări ale unui episod de sindrom de apnee în somn .

La termenul din 27 mai 2021, inculpatul a arătat că, "în aproprierea intrării în localitatea Baratca, am simţit că ceva nu e în regulă, mi-au amorţit buzele şi mi s-au înfundat urechile şi, instinctiv, văzând şi semnul de intrare în localitate, am pişcat frâna. De obicei nu circulam cu viteză mare, pentru că este o zonă agricolă şi mai apar utilaje, animale pe care trebuie să le fereşti, pe de altă parte nu mă grăbeam nicăieri pentru că nu am o condică de semnat.

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului vizând existenţa cauzei de iresponsabilitate prevăzută de art. 28 din C. pen., Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de textul de lege pentru a se putea reţine incidenţa acestui motiv de neimputabilitate.

Astfel, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 28 din C. pen., nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Aşadar, pentru ca iresponsabilitatea psihică să constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei şi să atragă deci excluderea răspunderii penale, starea de incapacitate psihică a făptuitorului trebuie să fi existat în momentul săvârşirii faptei, adică în tot intervalul de timp în care făptuitorul a efectuat sau a omis să efectueze actele prin care a săvârşit sau a contribuit la săvârşirea faptei, ceea ce nu s-a probat în cauză prin probele ştiinţifice şi testimoniale administrate.

Din probatoriul administrat a reieşit că inculpatul cunoştea despre problemele sale de sănătate, fiind diagnosticat cu hipertensiune arterială încă din anul 2012 şi având recomandări medicale, astfel cum rezultă din registrele Centrului Medical Barticeşti .

De asemenea, din înscrisurile medicale comunicate prin adresa nr. x/8 iunie 2017 emisă de Spitalul Clinic Sf. Maria Bucureşti a rezultat că, la data de 11 decembrie 2015 (anterior, deci, producerii evenimentului rutier), inculpatului i s-a efectuat polisomnografie, fiindu-i cauterizate cornetele nazale cu radiofrecvenţă, operaţie cu efect asupra obstrucţiei nazale, de natură să uşureze respiraţia, fiind externat în următoarea zi, cu stare generală bună. Or, chiar şi în ipoteza în care, s-ar admite că intervenţia chirurgicală nu a ameliorat ori nu a înlăturat stările patologice, inculpatul trebuia şi putea să conştientizeze riscurile şi ameninţările pentru viaţa şi sănătatea celorlalte persoane, fiind obligat să ia toate măsurile necesare pentru a le înlătura în activitatea specifică de conducător auto.

Pe de altă parte, Înalta Curte a constatat că, rezultatele investigaţiilor medicale, în ceea ce priveşte alte afecţiuni cardiace, nu justificau pierderea cunoştinţei.

Totodată, s-a reţinut că potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală nr. x iunie 2018 întocmit de o comisie din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, avizului din 8 iunie 2018 emis de Comisia de avizare şi control de pe lângă I.N.M.L. "Mina Minovici" Bucureşti şi concluziilor Comisiei Superioare Medico-Legale din 01 august 2018, "datele medicale analizate şi investigaţiile efectuate în dinamică nu pot susţine afirmaţia inculpatului că ar fi avut un episod de pierderea cunoştinţei la data accidentului rutier, aceasta având un caracter pur declarativ" .

De altfel, susţinerile inculpatului au fost apreciate de instanţa de fond ca fiind în contradicţie inclusiv cu probele care dovedesc o anume dinamică a producerii accidentului, în care se regăseşte şi manevra de evitare a impactului, efectuată de conducătorul auto, precum şi cu declaraţiile acestuia prin care neagă implicit lipsa unor împrejurări (perioade anterioare de nesomn, de efort excesiv etc.) care ar putea justifica instalarea stării de oboseală.

Înalta Curte a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată şi modificată, privind circulaţia pe drumurile publice, conducătorii de autovehicule trebuie să fie apţi din punct de vedere medical şi psihologic. Examinarea medicală prevăzută de art. 22 din acelaşi act normativ se realizează în scopul certificării stării de sănătate şi a calităţilor fizice necesare unui conducător de autovehicule, fiind efectuată obligatoriu în anumite situaţii.

Or, din actele dosarului a rezultat că starea de sănătate fizică şi psihică a inculpatului este conformă cu atingerea scopului obligaţiei prevăzută de art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, nefiind declarat inapt, din punct de vedere medical, să conducă autovehicule.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. constând în aceea că, în data de 21 decembrie 2015, în jurul orelor 0830, conducând autoturismul, pe raza localităţii Baratca, din direcţia municipiului Roman către municipiul Piatra Neamţ, la kilometrul 23+900, în proximitatea intersecţiei cu drumul comunal 113A, cu o viteză de aproximativ 75 km/oră pe un carosabil umed, prin nerespectarea regimului legal de viteză şi neadaptarea vitezei în funcţie de condiţiile de drum, a surprins în zona axului şoselei şi a lovit pe numitul H., care circula pe bicicletă, pe acelaşi sens de mers, consecutiv unui viraj la stânga realizat de pe drumul comunal, în condiţiile unor manevre comune de evitare a coliziunii, cu consecinţa decesului biciclistului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.

Înalta Curte a reţinut culpa concurentă a inculpatului şi a victimei în producerea evenimentului rutier, în proporţie egală de 50 %. Astfel, potrivit constatărilor şi concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 50 din 28 februarie 2019 întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti coroborate cu menţiunile din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 18 aprilie 2019 şi anexele acestuia, victima H. putea evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi acordat prioritate de trecere autoturismului care circula pe drumul naţional şi ar fi respectat semnificaţia indicatorului de prioritate oprire "Stop" amplasat pe drumul comunal 113A, la intersecţia cu drumul naţional 15D

Totodată, Înalta Curte a constatat că, acţiunea de ucidere din culpă a fost comisă urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice. Astfel, circulând cu o viteză de aproximativ 75 km/h pe raza localităţii Baratca, inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 48 şi art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată şi modificată, precum şi art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind obligaţiile conducătorilor autovehiculelor în referire la limitele de viteză în localitate şi adaptarea vitezei la condiţiile de drum.

În cauza de faţă, inculpatul A. a nesocotit măsurile de prevenţie pe care era obligat să le ia, constând atât în reducerea vitezei la limita admisă în localitate, cât şi la adaptarea acesteia în raport de starea de umiditate a carosabilului (creând un pericol potenţial), astfel încât, la apariţia unei alte stări de pericol, să poată frâna sau efectua o manevră de ocolire în siguranţă - singurele acţiuni la care putea recurge.

În aceste condiţii, apariţia victimei pe bicicletă cu o viteză de aproximativ 16 km/h, pe o traiectorie care intersecta vădit sensul de mers al autoturismului, ignorând indicatorul de prioritate oprire "Stop" şi intrând de pe un drum secundar (semnalat conducătorului auto prin indicatoare de orientare), pe carosabilul umed al drumului naţional 15D, a creat o stare de pericol iminent în privinţa căreia inculpatul nu a putut riposta, întrucât nu se încadrase în limitele prevenţiei la care legea îl obliga.

Urmarea imediată a acţiunilor inculpatului a constat în moartea victimei, care s-a produs la scurt timp după acţiunea de lovire. Între actul de violenţă al inculpatului şi moartea victimei există raport de cauzalitate. Chiar dacă, la producerea rezultatului, a contribuit şi victima prin propria sa activitate culpabilă, urmarea a intervenit şi în consecinţa acţiunilor inculpatului, care se înscriu între cauzele care au determinat-o şi fără de care accidentul rutier nu s-ar fi produs.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, s-a reţinut că forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul este culpa cu prevedere, acesta asumându-şi riscul ca, prin nerespectarea normelor privind circulaţia rutieră, să pună în pericol siguranţa altor persoane, fără a accepta producerea rezultatului pe care l-a socotit fără temei că nu se va produce.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere prevederile art. 74 din C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, reţinând împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii; starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite - siguranţa în circulaţia rutieră pe drumurile publice -; natura şi gravitatea rezultatului produs; conduita inculpatului înainte şi după săvârşirea infracţiunii, dar şi în cursul procesului penal - lipsa antecedentelor penale, conduita ireproşabilă înainte şi după săvârşirea faptei, prezentarea sa constantă în faţa organelor judiciare, respectul pe care l-a arătat organelor statului, faptul că a reparat parţial prejudiciul infracţional; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială - studii superioare, aproximativ 60 de ani.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, Înalta Curte a constatat că, în cauză, sunt întrunite cerinţele art. 91 din C. pen. pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, în cauză, la limita minimului general prevăzut de lege, care constituie termen de supraveghere.

În privinţa acţiunii civile exercitate de părţile civile, având în vedere considerentele expuse anterior sub aspectul laturii penale a cauzei, Înalta Curte a apreciat că, în speţă, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită a inculpatului cauzând acestora atât un prejudiciu de ordin material, cât şi unul de natură nepatrimonială.

Înalta Curte a reţinut că, în faza de urmărire penală, soţia supravieţuitoare şi cei patru copii majori ai defunctului s-au constituit părţi civile, în solidar, cu sumele de 5.000 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli cu pomenile şi monumentul funerar) şi 800.000 euro, cu titlu de daune morale.

În faza de judecată (urmare a dispoziţiei instanţei de la termenul din 7 octombrie 2021), părţile civile au precizat că, deşi s-a solicitat acordarea de daune morale, în mod solidar, înţeleg să-şi individualizeze pretenţiile, după cum urmează: 200.000 de euro pentru soţia supravieţuitoare şi câte 150.000 de euro pentru fiecare dintre cei patru copii majori ai defunctului.

În cursul judecăţii, nu au fost administrate probe (înscrisuri, martori) în dovedirea pretenţiilor materiale solicitate de către părţile civile. Potrivit înscrisurilor depuse în faza de urmărire penală coroborate cu declaraţia părţii civile E. din 14 decembrie 2017 a rezultat că inculpatul A. a achitat soţiei supravieţuitoare contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi a pomenilor, astfel încât, nu se impune acordarea vreunei sume de bani suplimentare, cu titlu de daune materiale, câtă vreme acestea nu au fost probate.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral reclamat de părţile civile B., soţia supravieţuitoare şi cei patru copii majori, Înalta Curte, pornind de la legăturile puternice de afecţiune dintre soţ şi soţie, respectiv, părinte şi copil, de la suferinţa cauzată de pierderea unei fiinţe dragi în mod violent şi intempestiv, a apreciat că acesta este unul evident.

Astfel, deşi s-a reţinut că nu se poate stabili un preţ al suferinţei, fiind evident că pierderea intempestivă a unei fiinţe dragi nu poate fi cuantificată şi nici durerea nu va putea fi alinată deplin indiferent de suma de bani acordată de instanţă, Înalta Curte a apreciat că sumele de 40.000 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, care va fi acordată soţiei supravieţuitoare şi, respectiv, câte 30.000 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, pentru fiecare dintre cei patru copii majori ai defunctului, sunt de natură a conferi un caracter rezonabil despăgubirilor în raport de suferinţa pricinuită.

În acelaşi timp, instanţa a avut în vedere că despăgubirile morale trebuie să aibă efect compensatoriu, neputând să constituie nici obligaţii excesive pentru partea responsabilă civilmente, dar nici venituri nejustificate pentru partea civilă.

În speţă, Înalta Curte a apreciat că daunele morale acordate fiecăreia dintre părţile civile reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul de natură nepatrimonială produs prin decesul victimei, ţinând cont şi de gradul de culpă a inculpatului (50%) în producerea accidentului.

În ceea ce priveşte debitorul obligaţiei de plată, instanţa a reţinut că, la momentul producerii accidentului, autoturismul era asigurat RCA la G. SA - poliţa de asigurare de răspundere civilă auto seria nr. x din 26 martie 2015 .

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România (în vigoare la momentul săvârşirii faptei ilicite), asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Potrivit art. 50 din aceeaşi lege, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deţinătorul autovehiculului respectiv.

Conform art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

Prin urmare, Înalta Curte a obligat asigurătorul de răspundere civilă auto, în calitate de parte responsabilă civilmente (în conformitate cu Decizia nr. 1/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii), la plata despăgubirilor stabilite către părţile civile, ţinând cont şi de faptul că sumele stabilite de către instanţă se încadrează în cele prevăzute de Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurările auto din România (în vigoare la data producerii accidentului).

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 07 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 au formulat apel inculpatul A., părţile civile B., E., C., F., D. şi partea responsabilă civilmente G. SA, privind şi pe intimata parte responsabilă civilmente Consiliul Judeţean Neamţ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 februarie 2022, sub nr. x/2022, fiind fixat primul termen de judecată la data de 16 martie 2022.

II. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

Prin încheierile de şedinţă din datele de 16 martie 2022, 13 aprilie 2022, 16 mai 2022, 14 iunie 2022, 13 iulie 2022, 9 august 2022 şi 12 septembrie 2022, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis cererile formulate de către apelantul inculpat A. şi a dispus prelungirea, succesiv, a dreptului de circulaţie pentru o perioadă de câte 30 de zile, până la data de 14 octombrie 2022, inclusiv.

La termenul din data de 12 septembrie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, după deliberare, potrivit dispoziţiilor art. 179 alin. (1) teza a doua din C. proc. pen., a respins cererea de audiere a celor doi experţi nominalizaţi, inclusiv a celui recomandat de către inculpat, reţinând că proba nu este necesară pentru soluţionarea cauzei, lămurirea constatărilor şi a concluziilor acestora, iar în baza dispoziţiile art. 181 alin. (1) teza a doua din C. proc. pen., a respins, ca nepertinentă şi nerelevantă, proba cu efectuarea unei noi expertize cu privire la dinamica producerii accidentului de circulaţie de la locul faptei.

La acelaşi termen, la interpelarea preşedintelui Completului de 5 Judecători, apelantul inculpat A. a arătat că doreşte să dea declaraţie în faţa Completului de 5 Judecători.

Conform art. 420 alin. (4), respectiv art. 379 alin. (1) din C. proc. pen., apelantul inculpat A. a dat declaraţie în faţa instanţei, fiind lăsat să declare tot ceea ce ştie despre acuzaţiile ce i-au fost aduse.

Nefiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probatorii de administrat, în temeiul art. 420 alin. (6) coroborat cu art. 387 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în susţinerea apelurilor formulate.

Susţinerile apărătorului ales al apelatului inculpat A., ale apărătorului ales al părţilor civile B., E., C., F., D., ale reprezentantului părţii responsabile civilmente G. SA precum şi susţinerile reprezentantului Ministerului Public, făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detaliu în încheierea din data de 12 septembrie 2022, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunţarea la data de 10 octombrie 2022, şi ulterior a amânat pronunţarea la data de 31 octombrie 2022.

III. Sinteza criticilor formulate

III.1. Apelantul inculpat A., prin motivele de apel formulate şi susţinute oral în faţa instanţei de control judiciar a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie, solicitând, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Din perspectiva apărării sentinţa penală a fost apreciată ca fiind netemeinică, criticile formulate vizând lipsa de fundament ştiinţific a concluziilor expertizei care au fost preluate în rechizitoriu şi în hotărârea de condamnare.

Susţinând netemeinicia concluziilor expertizei efectuate în cauză, apărarea a arătat că viteza probabilă pe care vehiculul condus de inculpatul A. a avut-o la momentul accidentului a fost determinată fără a se avea în vedere aspecte esenţiale pentru stabilirea vitezei la impact, precum masa vehiculului, masa conducătorului auto, materialele din care sunt confecţionate cele două vehicule comparate, precum şi corpurile diferite de impact.

Apărarea a susţinut că lipseşte caracterul ştiinţific pe care trebuie să îl aibă un raport de expertiză, deoarece viteza la impact a fost stabilită prin comparaţia vizuală a două fotografii, fără analiza altor elemente, concluzionându-se că viteza de 75 km/h reţinută de expert nu are la bază niciun fundament ştiinţific, nefiind rezultatul niciunui calcul sau al vreunui procedeu matematic/fizic, ci este stabilită într-o manieră empirică.

Aşadar, atât timp cât viteza probabilă a autoturismului condus de inculpatul A. a fost stabilită prin metode empirice, prin simpla comparaţie a fotografiilor unor autoturisme ale căror caracteristici constructive şi avarii au fost considerate ca fiind similare de către expert, fără a avea o certitudine ştiinţifică în acest sens, s-a apreciat că prezumţia de nevinovăţie a inculpatului a fost încălcată.

În speţă dubiul existent atât în ceea ce priveşte viteza probabilă cât şi în ceea ce priveşte pierderea stării de conştienţă trebuia interpretat în favoarea inculpatului, iar nu în defavoarea sa.

III. 2. Apelantele părţi civile B., E., C., F., D. prin motivele de apel formulate şi susţinute oral în faţa instanţei de control judiciar au criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelul formulat, modificarea în parte a sentinţei penale sub aspectul înlăturării dispoziţiei de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată acordate părţilor civile şi, în rejudecare acordarea acestora, aşa cum s-a dovedit prin înscrisuri efectuarea lor, în integralitate.

III. 3. Apelanta parte responsabilă civilmente G. SA, prin motivele de apel formulate, a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei penale apelate, iar în rejudecare achitarea inculpatului, în principal întrucât fapta nu există şi, în subsidiar, pe considerentul că există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, art. 16 C. proc. pen., cu consecinţa respingerii acţiunii civile ca fiind neîntemeiată.

Criticând sentinţa penală apelată, partea responsabilă civilmente a susţinut că instanţa de fond nu a analizat producerea evenimentului prin raportare la problemele de sănătate ale inculpatului, reţinând, în mod greşit, un grad de culpă în proporţie de 50% în sarcina acestuia, ignorând ipoteza în care inculpatul a acţionat pedala de acceleraţie în mod involuntar, date fiind problemele medicale acuzate de acesta şi de care nu avea cunoştinţă, aşa cum reiese din întregul material probator administrat.

Într-un alt subsidiar, în măsura în care instanţa de apel nu ar dispune achitarea inculpatului, apelanta parte responsabilă civilmente a solicitat redimensionarea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile de către instanţa de fond, în sensul reducerii acestora având în vedere culpa comună atât a inculpatului, cât şi a victimei, precum şi jurisprudenţa din România în cauze similare.

IV. Analiza criticilor formulate

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., în limitele prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte-Completul de 5 judecători apreciază întemeiat în parte apelul declarat de partea responsabilă civilmente G. SA şi urmează a fi admis, numai în ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la latura civilă, în considerarea următoarelor argumente:

IV.1. În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul A. şi de partea responsabilă civilmente G. SA, se constată că, pe latură penală criticile formulate vizează lipsa de fundament ştiinţific a concluziilor expertizei cu referire la care apelanţii au susţinut că a fost preluată în rechizitoriu şi în hotărârea de condamnare, precum şi greşita reţinere, în sarcina inculpatului, a gradului de culpă în proporţie de 50% .

În esenţă, prin motivele de apel formulate, inculpatul A. a criticat metoda aleasă de expert pentru stabilirea vitezei la impact care ar fi fost determinată prin comparaţia vizuală a două fotografii, fără analiza altor elemente.

Partea responsabilă civilmente a susţinut că, în mod greşit, instanta de fond a reţinut şi culpa inculpatului în producerea evenimentului, fără să analizeze ipoteza în care inculpatul a acţionat pedala de acceleraţie în mod involuntar, date fiind problemele medicale acuzate de acesta şi de care nu avea cunoştinţă, astfel cum reiese din întregul material probator administrat.

Din examinarea materialului probator administrat în cauză rezultă vădita netemeinicie a criticilor formulate pe latură penală în apelul declarat de inculpatul A. şi de partea responsabilă civilmente G. SA.

În analiza criticilor formulate, Înalta Curte-Completul de 5 judecători, ca instanţă de control judiciar, constată că prima instanţa a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reţinând, în mod corect şi complet, situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii de către inculpat, hotărârea pronunţată beneficiind de deplin suport probator în actele şi lucrările dosarului.

Cercetarea judecătorească în calea ordinară de atac a apelului nu a fost de natură să modifice situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, nefiind identificate motive care să conducă la infirmarea argumentelor de fapt şi de drept expuse în hotărârea apelată sub aspectul laturii penale.

În esenţă, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că la data de 21 decembrie 2015, în jurul orelor 0830, în timp ce conducea autoturismul, pe drumul naţional 15D, pe raza localităţii Baratca, la kilometrul 23+390, din direcţia municipiului Roman către municipiul Piatra Neamţ, inculpatul A. a acroşat victima H., care a decedat.

Victima H. domicilia în localitatea Baratca, la imobilul cu numărul x, situat pe drumul comunal 113A. În dimineaţa zilei de 21 decembrie 2015, a plecat cu bicicleta de la domiciliul său pentru a participa la sacrificarea unui porc a urmat drumul comunal până la intersecţia cu drumul naţional, pe care trebuia să-1 traverseze pentru a ajunge la destinaţie.

Referitor la aprecierea probelor, se impune a se reţine că aceasta este operaţiunea finală a activităţii de probaţiune, care permite instanţei de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanţa îşi formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumţia de nevinovăţie a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăţie, dacă se impune sau nu achitarea inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii. Mai mult, orice infracţiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar şi-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecăţii.

În acest context, se reţine că din raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti au rezultat următoarele:

- autoturismul, pe sensul de mers Roman - Piatra Neamţ, pe un sector de drum în aliniament, în rampă, prevăzut cu acostament, partea carosabilă fiind acoperită cu covor asfaltic;

- victima a plecat de la imobilul cu numărul x, aflat pe drumul comunal 113A, din localitatea Baratca, cu destinaţia imobil număr x, din aceeaşi localitate, aflat pe drumul naţional 15D, pe partea dreaptă a sensului de mers Roman - Piatra Neamţ;

În consecinţă, traseul victimei H. a presupus înscrierea sa de pe drumul secundar pe cel principal şi, prin virajul spre stânga, traversarea acestuia. Ca urmare, traiectoriile celor două vehicule implicate (autovehicul şi bicicletă) se intersectau pe sensul de mers Roman - Piatra Neamţ.

În analiza criticilor formulate de inculpatul A. se constată că viteza autoturismului implicat în accident a fost determinată pe baza cuantificării deformaţiilor aduse vehiculelor (autoturismului şi bicicletei) prin aprecierea parametrului EES, metodă folosită deoarece nu au fost constatate, de către organele de cercetare, urme pe carosabil provenind de la pneurile autoturismului, în acest caz fiind imposibilă efectuarea unui calcul matematic cu formulele existente în literatura de specialitate.

Astfel cum s-a reţinut în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică din 12 iunie 2019, supliment la raportul de expertiză criminalistică nr. 50 din 28 februarie 2019 întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, parametrul EES reprezintă o mărime caracteristică energiei echivalentă vitezei prin deformare, care are la bază principului 3 al dinamicii, al acţiunii şi reacţiunii.

Pornind de la principiul 3 al dinamicii, specialiştii în domeniu au dezvoltat o bază de date în care au înregistrat diferite deformaţii ale caroseriilor unor autovehicule implicate în accidente, ale căror viteze erau cunoscute, pentru a servi ca etalon în situaţii în care este necesară aprecierea vitezei în lipsa urmelor de pneuri pe carosabil. Aşadar, contrar susţinerilor inculpatului, caracterul metodei comparaţiei folosite de expert este cu certitudine ştiinţific.

În speţă, alegerea de către expert a unui exemplu de comparaţie s-a realizat pe baza tipului de coliziune în care a fost implicat autovehiculul, clasa de vehicule din care acesta face parte şi avariile pe care le-a înregistrat, reţinându-se în acest sens că "autoturismul prezintă avarii la nivelul parbrizului ca urmare a preluării victimei şi basculării acesteia parţial pe parbriz şi cupolă."

Chiar dacă în baza de date nu a existat un vehicul de aceeaşi marcă, model, an fabricaţie precum cel implicat în evenimentul rutier, a fost ales ca exemplu de comparaţie un autoturism din aceeaşi clasă (având aceeaşi parte frontală) reţinându-se că acesta se comportă într-un mod similar într-un impact de acelaşi tip.

Totodată, pentru stabilirea poziţiilor reciproce în momentul impactului s-au analizat urmele de deformare. Această analiză s-a realizat după principiul mulajului între deformările autovehiculului şi elementele apte să producă deformaţia.

În acest sens prin suplimentul la raport s-a reţinut că avarierea autoturismului şi a bicicletei implicate în accident este consecinţa transferului de energie dintre acestea în momentul impactului. Amploarea deformaţiilor este determinată atât de rigiditatea vehiculelor în zonele de impact cât mai ales de transferul de energie cinetică (de mişcare). Acest transfer de energie este dependent de valoarea vitezei relative dintre vehicule în momentul impactului.

În raport de toate considerentele sus-menţionate, cu referire la valorile vitezei determinate, în raportul de expertiză s-a concluzionat că "viteza autovehiculului la momentul producerii impactului putea fi de 75 de km/h " stabilirea acesteia fiind determinată prin raportare la urmele materializate la faţa locului, avariile vehiculelor şi leziunile produse victimei .

Din analiza rapoartelor criminalistice efectuate în cauză, rezultă că experţii, inclusiv expertul parte desemnat de inculpat, au ajuns la aceleaşi concluzii în ceea priveşte direcţiile de mers, vitezele de deplasare ale vehiculelor, locul (în proximitatea axului drumului) şi poziţia acestora la momentul impactului.

Astfel, în cadrul suplimentului din 12 iunie 2019 la raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti şi a punctului de vedere al expertului parte (desemnat de inculpat) experţii criminalişti şi-au menţinut opiniile cu privire la direcţiile de mers, vitezele de deplasare ale vehiculelor (75 de km/h), locul (în proximitatea axului drumului) şi poziţia acestora la momentul impactului, cu excepţia limitei de viteză la care inculpatul A. ar fi putut evita producerea evenimentului rutier şi a spaţiului minim de 12 metri parcurs de victimă de la momentul instalării stării de pericol până la impact (faţă de circa 9 metri stabilit prin raportul de expertiză), avându-se în vedere noile determinări rezultate în urma ultimei cercetări la faţa locului.

Totodată, se constată că raportul de expertiză medico-legală din 4 februarie 2018, se coroborează pe deplin cu concluziile expertizei tehnice auto în ceea ce priveşte stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculul reţinându-se: " în ceea ce priveşte proiectarea victimei în lipsă unor măsurători exacte a distanţei dintre trecerea de pietoni şi locul unde a fost găsit corpul numitului H., nu putem face aprecieri cu exactitate, dar corelând leziunile traumatice suferite de victimă, precum şi gravitatea acestora cu viteza automobilului la momentul impactului, în conformitate cu literatura medicală de specialitate, se poate aprecia ca o evaluare globală că viteză la momentul impactului era de minim 60 km/h."

Susţinând netemeinicia soluţiei de condamnare dispusă în cauză, inculpatul şi partea responsabilă civilmente au arătat că dubiul existent atât în ceea ce priveşte viteza probabilă, cât şi în ceea ce priveşte pierderea stării de conştienţă trebuia interpretat în favoarea inculpatului, iar nu în defavoarea sa.

În analiza criticilor formulate, se reţine că la pronunţarea unei soluţii de condamnare, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea privind vinovăţia inculpatului pe bază de probe sigure, certe.

Fără a relua analiza a rapoartelor de expertiză criminalistică sus-menţionate întocmite în cauză, instanţa de apel reţine că viteza de deplasare a autoturismului, în momentul impactului a fost judicios determinată prin raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti şi suplimentul la acest raport (din 12 iunie 2019) de 75 km/h, valoarea acestei viteze fiind foarte apropiată de cea determinată prin raportul de expertiză medico-legală nr. x din 4 februarie 2018 - 60 km/h.

Elementele pe baza cărora a fost determinată viteza la momentul impactului au fost atât deformările suferite de cele două vehicule (constatate cu ocazia cercetării la faţa locului), deformări prin raportare la care expertul a stabilit, prin metoda comparaţiei, viteza de aproximativ 75 km/h, cât şi corelarea avariilor autovehiculelor cu leziunile victimei produse în momentul impactului, care au fost ilustrate cu ajutorul simulării computerizate Visual Crash 2.2, program care a permis optimizarea parametrilor coliziunii (locul impactului, vitezele şi poziţiile participanţilor la trafic, coeficientul de restituire, coeficientul de frecare etc.).

Prin urmare, se constată că nu se poate da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo) în contextul în care probele în acuzare au un caracter cert în privinţa valorii vitezei de deplasare a autoturismului în momentul impactului, neexistând niciun dubiu cu privire la aceasta.

Mai mult, se constată că probatoriul administrat în cauză a evidenţiat în mod neîndoielnic faptul că acţiunea de ucidere din culpă a fost comisă urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice.

Astfel, circulând cu o viteză de aproximativ 75 km/h pe raza localităţii Baratca, inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 48 şi art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată şi modificată, precum şi art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind obligaţiile conducătorilor autovehiculelor în referire la limitele de viteză în localitate şi adaptarea vitezei la condiţiile de drum.

În acest context apariţia victimei pe bicicletă cu o viteză de aproximativ 16 km/h, pe o traiectorie care intersecta vădit sensul de mers al autoturismului, ignorând indicatorul de prioritate oprire "Stop" şi intrând de pe un drum secundar (semnalat conducătorului auto prin indicatoare de orientare), pe carosabilul umed al drumului naţional 15D, a creat o stare de pericol iminent în privinţa căreia inculpatul nu a putut riposta, întrucât nu se încadrase în limitele prevenţiei la care legea îl obliga.

Analizând criticile formulate de inculpatul A. vizând greşita reţinere a momentului în care a apărut pericolul potenţial, respectiv pericolul iminent instanţa de apel reţine că în practica judiciară starea de pericol potenţial se referă la o avertizare prealabilă în sensul că există riscul de a se produce un eveniment rutier, situaţie care impune participanţilor la trafic sporirea atenţiei şi adaptarea vitezei la conjunctura traficului, la configuraţia drumului, la condiţiile atmosferice.

Pe de altă parte, starea de pericol iminent se referă la concretizarea riscului de producere a unui eveniment rutier şi se declanşează în momentul în care, în mod cert, condiţiile neschimbate conduc către producerea ireversibilă a unui accident impunând conducătorului auto să ia toate măsurile necesare pentru evitarea accidentului.

În speţă, astfel, cum s-a reţinut în cuprinsul suplimentului din 12 iunie 2019 la raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti din momentul în care biciclistul a pătruns pe carosabil era evident că traiectoria sa se va intersecta cu cea a autoturismului.

Întrucât victima s-a deplasat traversal pe carosabil, venind de pe contrasens pe culoarul de deplasare al autoturismului, cu o viteză de cca 16 km/h, este cert că nu putea opri şi să lase liberă calea de rulare a autovehiculului fără a se dezechilibra.

Prin urmare, în momentul în care conducătorul auto a putut observa deplasarea biciclistului pe carosabil, acesta ar fi trebui să aibă reprezentarea că traiectoriile lor se vor intersecta (momentul în care s-a declanşat starea de pericol iminent) fiind obligat să ia toate măsurile necesare de evitare a impactului.

Pe de altă parte se reţine că potrivit raportului de expertiză criminalistică şi în reconstituirea din data de 18 aprilie 2019 efectuată de organul judiciar ambii participanţi la trafic s-au putut observa reciproc de la cca 60 m. depărtare.

În această situaţie calculul posibilităţilor de evitare a producerii accidentului s-a efectuat ţinând cont de datele corelate, atestate şi confirmate de experimentul judiciar. Totodată, având în vedere că biciclistul a fost cel care a declanşat starea de pericol au fost analizate posibilităţile conducătorului auto de evitare a accidentului.

Din calculele efectuate de expert în ambele rapoarte de expertiză criminalistică a rezultat că autoturismul ar fi avut la dispoziţie 56 m. pentru a acţiona sistemul de frânare, însă raportat la viteza cu care s-a deplasat în mod real autoturismul ar fi avut nevoie de un spaţiu de oprire mai mare, de cca 66 m.

Aşadar, în mod cert, la viteza cu care rula autoturismul coliziunea nu putea fi evitată.

În ceea ce priveşte prevenirea producerii accidentului rutier s-a procedat la calculul vitezei maxime de la care putea fi oprit autoturismului în intervalul de 56 de m. de care putea dispune conducătorul autoturismului pentru efectuarea manevrelor de frânare din momentul declanşării stării de pericol iminent până la locul impactului.

Din probatoriul administrat a rezultat că spaţiul necesar opririi prin frânare a autoturismului până la locul impactului corespundea unei viteze de cel mult 68 km/h, viteză superioară celei admisă legal în interiorul localităţii, respectiv 50 km/h.

Aşadar, inculpatul A., conducătorul autoturismului ar fi putut preveni producerea evenimentului rutier în condiţiile în care s-ar fi deplasat cu o viteză corelată condiţiilor de drum adaptând viteaza de deplasare celei prevăzute de lege corespunzătoare deplasării în interiorul localităţii.

Ca atare, faţă de considerentele ce preced se constată ca fiind nefondate criticile formulate de inculpatul A.

Pe de altă parte, cu referire la criticile formulate de partea responsabilă civilmente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, similar celor reţinute de instanţa de fond constată că rezultatele investigaţiilor medicale ale inculpatului, în ceea ce priveşte alte afecţiuni cardiace, nu justificau pierderea conştienţei acestuia.

În acest context se reţine depoziţia martorei R., medic cardiolog la Spitalul Judeţean Piatra Neamţ, care a confirmat examenul medical efectuat inculpatului imediat după evenimentul rutier, având rezultate în limite normale, cu excepţia unei investigaţii Holter cu modificări electrocardiografice, opriri sinusale (de o secundă şi jumătate - două secunde) şi câteva extrasistole ventriculare pentru care a recomandat investigaţii la Institutul de Boli Cardiovasculare Iaşi. Martora a afirmat că, numai în cazul unor pauze sinusale cu durată de trei sau mai multe secunde, pacienţii îşi pot pierde conştienţa.

În acelaşi sens sunt şi concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr. x iunie 2018 întocmit de o comisie din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, avizului din 8 iunie 2018 emis de Comisia de avizare şi control de pe lângă I.N.M.L. "Mina Minovici" Bucureşti şi concluziilor Comisiei Superioare Medico-Legale din 01 august 2018, " Aşa cum rezultă din investigaţiile interdisciplinare efectuate, numitul A. prezintă diagnosticul de Hipertensiune arterială gr. III, grad de risc înalt, obezitate, sindrom de apnee în somn, tabagism cronic, dislipidemie mixtă.

Având în vedere datele din actele medicale înaintate, coroborate cu investigaţiile în dinamică efectuate în perioada 2015 - 2018, apreciem că nu se poate obiectiva din punct de vedere ştiinţific existenţa unui episod de pierdere a conştienţei la data de 21 decembrie 2015 şi nici ulterior, în cursul investigaţiilor efectual nefiind constatate modificări morfo-funcţionale cardiologice sau neurologice de natură a putea susţine episoadele de pierdere a conştienţei. (...)"

De altfel, susţinerile inculpatului sunt în contradicţie inclusiv cu probele care dovedesc o anume dinamică a producerii accidentului, în care se regăseşte şi manevra de evitare a impactului, efectuată de conducătorul auto, precum şi cu declaraţiile acestuia prin care neagă implicit lipsa unor împrejurări (perioade anterioare de nesomn, de efort excesiv etc.) care ar putea justifica instalarea stării de oboseală.

Prin urmare, în raport de argumentaţia ce precede Înalta Curte- Completul de 5 Judecători constată că motivele de apel formulate de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente cu referire la soluţia dispusă în cauză pe latură penală sunt nefondate.

IV.2. Cu referire la criticile formulate pe latură civilă, de partea responsabilă civilmente G. S.A şi de părţile civile B., E., C., F., D., instanţa de apel reţine următoarele:

IV.2.1. Părţile civile, B., E., C., F., D. în apelul formulat au criticat dispoziţia instanţei de fond de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată proporţional cu gradul de culpă reţinut victimei, apreciind că instanţa de judecată ar fi avut calea legală de a acorda integral toate cheltuielile de judecată, pentru faptul că acestea au fost modice şi justificate.

Examinând criticile formulate, instanţa de apel constată că sunt nefondate.

Astfel, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. Cu alte cuvinte, cheltuielile de judecată sunt acele cheltuieli efectuate pentru derularea litigiului principal, aflat pe rolul instanţei. Aşa fiind, este neîndoielnic caracterul lor accesoriu, acordarea acestora depinzând de rezultatul capătului de cerere principal.

Pornind de la premisa potrivit căreia cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părţile în legătură cu activitatea lor procesuală, ţinând seamă şi de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, ce face referire la faptul că "acordarea cheltuielilor de judecată se poate dispune numai în măsura în care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil", Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că părţile civile au solicitat suma de 12.646,69 RON (sumă dovedită cu înscrisurile depuse la dosar). La stabilirea sumei datorate cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de părţile civile, instanţa constată că se impune a fi reţinută culpa concurentă a inculpatului şi a victimei în producerea evenimentului rutier, în proporţie egală de 50%., culpă care în mod necesar trebuie să se reflecte şi în modalitatea de acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, constatând că obligarea la plata cheltuielilor de judecată a fost în mod corect stabilită potrivit dispoziţiilor art. 276 alin. (2) din C. proc. pen., fiind redusă proporţional cu culpa reţinută în sarcina victimei, apelul formulat de părţile civile B., E., C., F., D. va fi respins ca nefondat urmând a fi va menţinută dispoziţia de obligare a părţii responsabile civilmente la plata către părţile civile a sumei de 6.325 RON (câte 1.265 RON pentru fiecare), cu titlu de cheltuieli de judecată.

IV.2.1. În ce priveşte daunele morale solicitate de părţile civile B., E., C., F., D., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că în faza de urmărire penală, soţia supravieţuitoare şi cei patru copii majori ai defunctului s-au constituit părţi civile, în solidar, cu suma de 800.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa penală apelată, în baza art. 1349, 1357 şi art. 1391 din C. civ., art. 19, 20 şi art. 397 din C. proc. pen. şi art. 10, 11 şi 22 din Legea nr. 132/2017, au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile B., C., D., E. şi F.

Partea responsabilă civilmente G. SA a fost obligată la plata următoarelor sume:

- 40.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă B. şi

- 30.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către fiecare dintre părţile civile C., D., E. şi F.

În apelul formulat partea responsabilă civilmente G. SA, în subsidiar, a solicitat redimensionarea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile în sensul reducerii acestora în acord cu principiul ce stă la baza răspunderii civile delictuale, conform căruia dezdăunarea părţilor civile trebuie să reprezinte întotdeauna o reparare justă şi echitabilă şi nu o îmbogăţire fără just temei şi cu jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie.

În examinarea temeiniciei criticilor formulate, Înalta Curte- Completul de 5 judecători reţine că legislaţia şi practica judiciară nu au stabilit criterii precise de determinare a daunelor morale, însă instanţa trebuie întotdeauna să stabilească un echilibru între acestea şi sumele de bani acordate, astfel încât nici să nu reprezinte o despăgubire derizorie, dar nici să nu reprezinte o îmbogăţire nejustificată a părţilor civile.

În jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că daunele morale trebuie stabilite de instanţa de judecată prin evaluare, însă pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum şi toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din probele administrate (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 2617/2009; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 159/A/04.05.2017).

Tot Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat faptul că, deoarece este vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 din C. civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Prejudiciul moral a fost definit ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima.

În ceea ce priveşte modul de calcul al cuantumului posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc dar nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Aşadar, ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat. (Decizia nr. 824 din 6 aprilie 2016 pronunţată în recurs de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acţiune în daune morale).

Procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echităţii, care exprimă cerinţa ca indemnizaţia să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a persoanei vătămate, iar nu o îmbogăţire a acesteia şi nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit de părţile civile B., E., C., F., D. (soţia şi copii defunctului), instanţa de control judiciar constată, similar instanţei de fond, că un asemenea prejudiciu există, date fiind urmările accidentului de circulaţie al cărei victimă a fost membrul acestora de familie.

Este în afara oricărei îndoieli că părţile civile au fost supuse unor traume psihice, suferinţa acestora justificând dreptul la plata daunelor morale, însă nu în cuantumul apreciat de acestea prin constituirea de parte civilă şi nici cel acordat de prima instanţă.

Astfel, la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri solicitate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin decesul victimei H., Înalta Curte- Completul de 5 judecători are în vedere următoarele criterii: relaţia şi gradul de rudenie dintre fiecare parte civilă şi defunct, gradul de afecţiune existent între aceştia, faptul că părţile civile vor fi lipsite pentru totdeauna de dreptul de a se bucura de prezenţa membrului de familie decedat, vârsta victimei dar şi împrejurarea că descendenţii victimei sunt persoane adulte, având propria familie şi locuind separat de acesta.

În acest context se reţine că, sub aspectul intensităţii suferinţelor psihice trăite de o persoană, pierderea unui soţ/tată constituie un eveniment deosebit de dureros, mai ales în contextul în care decesul acestuia nu survine din cauze naturale, ci intempestiv, iar defunctul reprezenta un real sprijin moral şi material (în cauza de faţă neexistând elemente de natură a contrazice această prezumţie).

Totuşi, după cum s-a arătat anterior, deşi nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de părţile civile, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, fără a pune la îndoială suferinţa psihică pricinuită de decesul numitului H. şi durerea la care au fost supuse părţile civile prin producerea accidentului rutier, apreciază că daunele morale nu au rolul de a asigura suportul material al existenţei părţilor civile, pentru întreaga lor viaţă, ci de a compensa, într-un mod lipsit de ostentaţie, durerea pricinuită de pierderea unui membru de familie, astfel încât cuantumul lor trebuie să fie moderat, fără a se constitui într-un prilej de îmbogăţire fără justă cauză de pe urma unui accident rutier produs din culpa atât a victimei cât şi a unei alte persoane.

În aceste condiţii, în aprecierea rezonabilităţii sumei acordate cu titlu de daune morale, instanţa va avea în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al părţilor civile, întrucât doar în acest mod se poate aprecia în ce măsură o anumită sumă poate constitui o reparaţie echitabilă, precum şi faptul că daunele morale nu trebuie să constituie o sancţiune excesivă pentru cel care este obligat şi nici o sursă de îmbogăţire nejustificată pentru cel căruia i se acordă.

Aşadar, în raport de consecinţele negative suferite de părţile civile B., E., C., F., D. în plan psihic, de importanţa valorilor morale atinse şi de măsura în care au fost lezate aceste valori, având în vedere intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptei ilicite, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţilor civile, nivelul de trai al acestora, instanţa de apel apreciază că sumele care se cuvin părţilor civile pentru prejudiciul provocat prin moartea victimei sunt de 30.000 euro (pentru soţia defunctului B.), cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii şi de 15.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, (pentru fiecare dintre părţile civile C., D., E. şi F., descendenţii defunctului) cu titlu de daune morale.

Prin urmare, doar sub acest aspect apelul formulat de partea responsabilă civilmente G. SA împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 07 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, va fi admis, şi în rejudecare partea responsabilă civilmente G. SA va fi obligată la plata următoarelor sume:

- 30.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă B. şi

- 15.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către fiecare dintre părţile civile C., D., E. şi F.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători va admite apelul formulat de partea responsabilă civilmente G. SA împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 07 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Va fi desfiinţată sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile şi, rejudecând:

Va obliga partea responsabilă civilmente G. SA la plata următoarelor sume:

- 30.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă B. şi

- 15.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către fiecare dintre părţile civile C., D., E. şi F.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Totodată, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., vor fi respinse, ca nefondate, apelurile formulate de părţile civile B., E., C., F., D. şi de inculpatul A. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelul formulat de partea responsabilă civilmente G. SA împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 07 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile şi, rejudecând:

Obligă partea responsabilă civilmente G. SA la plata următoarelor sume:

- 30.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă B. şi

- 15.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către fiecare dintre părţile civile C., D., E. şi F.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de părţile civile B., E., C., F., D. şi de inculpatul A. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă părţile civile B., E., C., F., D. la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă inculpatul A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de partea responsabilă civilmente G. S.A rămân în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 250 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2022.

GGC - ED

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj