I. Cererea de chemare în judecată
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 21.04.2021 sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., anularea tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuţional nr. x/2021 al SCPEJ BB., suspendarea executării silite şi întoarcerea executării silite.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 666, art. 667 şi urm. C. proc. civ., O.U.G. nr. 71/2009.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 3333/24.06.2021 pronunţată în dosar nr. x/2021, Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
În motivare, această instanţă a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) din acelaşi cod, care stabilesc competenţa soluţionării contestaţiei în favoarea instanţei de executare, prin instanţă de executare înţelegându-se judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Întrucât debitorul-contestator, Ministerul Justiţiei, are sediul în Bucureşti, care se găseşte în raza de competenţă a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, competenţa aparţine acestei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 8296/14.10.2021 pronunţată în dosar nr. x/2021, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În speţă, prin încheierea din 25.02.2021 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. x/2021 a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, astfel încât competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe.
Prin decizia nr. 311/09.02.2022 pronunţată în dosar nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat inexistenţa conflictului negativ de competenţă, întrucât nu este îndeplinită condiţia de reciprocitate impusă de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., întrucât Judecătoria Sector 5 Bucureşti nu s-a dezînvestit în favoarea primei instanţe învestite, Judecătoria Oradea, ci a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 05.04.2022, sub nr. x/2022.
Prin sentinţa nr. 3704/05.05.2022 pronunţată în dosar nr. x/2022, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
S-a reţinut că instanţa de executare astfel cum este definită prin dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. şi cum rezultă din Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 este, în cazul pluralităţii de debitori, instanţa care a încuviinţat executarea silită, în speţă, Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin sentinţa nr. 6055/20.10.2022 pronunţată în dosar nr. x/2022, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că principiul unicităţii instanţei de executare, în virtutea căruia competeţa de soluţionare ar reveni Judecătoriei Cluj-Napoca, se aplică în situaţia în care nu este incidentă vreo excepţie cu privire la competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare. În speţă însă, intimaţii-creditori exercită funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Cluj, căruia i-ar reveni competenţa de soluţionare a pricinii în calea de atac, iar unul dintre debitorii din dosarul de executare este o instanţă judecătorească, respectiv Tribunalul Cluj. În atare situaţie, sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638/23.07.2018, aplicabile în ipoteza din prezenta cauză, în care debitorul-contestator a înţeles să învestească Judecătoria Oradea cu soluţionarea prezentei contestaţii la executare, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Oradea, învecinată Curţii de Apel Cluj, în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii să soluţioneze prezenta contestaţie la executare, acesta învederând, în mod expres, prin cererea introductivă, că înţelege să învestească Judecătoria Oradea cu soluţionarea contestaţiei la executare, raportat la prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. în interpretarea dată prin decizia Curţii Constituţionale anterior menţionată, revine Judecătoriei Oradea competenţa de soluţionare a prezentului litigiu.
A mai reţinut instanţa că, în cadrul aceluiaşi dosar execuţional, au fost formulate contestaţii la executare de către debitorii Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj, în dosarele cu nr. x/2021 şi nr. y/2021, înregistrate pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, declinate spre competentă soluţionare Judecătoriei Alba Iulia în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi soluţionate de către această din urmă instanţă.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele argumente:
Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată de Ministerul Justiţiei (în calitate de debitor), prin care se solicită anularea tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuţional nr. x/2021 al SCPEJ BB., suspendarea executării silite şi întoarcerea executării silite.
Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport cu prevederile art. 651, art. 127 C. proc. civ., precum şi raportat la decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Conform Deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, în speţă, prin încheierea nr. 2209/25.02.2021 astfel cum a fost completată prin încheierea din 08.03.2021, ambele pronunţate de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. x/2021, a fost încuviinţată cererea de executare silită formulată de SCPEJ BB. în dosarul de executare nr. 174/2021, pentru creditorii intimaţi în prezenta cauză, împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj.
Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se reţine că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.
Neprocedându-se în această modalitate, în speţă se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conţinute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.
Astfel fiind, aspecte legate de obiecţii în legătură cu imparţialitatea instanţei, dată fiind calitatea creditorilor, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competenţă.
Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, reţinându-se că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei de către o altă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.