Ședințe de judecată: Iunie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 2159/2022

Decizia nr. 2159

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei prezente, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 30 ianuarie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul CREDIDAM a chemat în judecată societatea A. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la:

- plata sumei de 2590.50 RON (la care se adaugă TVA)/3082.70 RON (cu TVA inclus) înmulţit cu 3 (7771.50 RON/9248.09 RON), ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 şi Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual începând cu data de 01.02.2017 până la data de 31.12.2019, în temeiul art. 1.349 C. civ., pentru unităţile nedeclarate la CREDIDAM;

- plata sumei de 1574.03 RON înmulţit cu 3, ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 şi Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 1, calculate la remuneraţia fără TVA până la data de 31.01.2020, conform dispoziţiilor Deciziei ORDA nr. 10/2016 şi Deciziei ORDA nr. 120/2016 şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate, pentru sumele de la punctul 1 al acţiunii;

- obligarea pârâtei să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1.166, art. 1.349 şi urm. C. civ., art. 162 lit. b) şi c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Decizia ORDA nr. 10/2016, pct. 1, 3.4, 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016 actualizată cu Decizia ORDA nr. 60/2019.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1247 din 16.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a admis acţiunea formulată de către reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în parte.

A obligat pârâta la plata sumei de 1902 RON x-despăgubiri pentru comunicarea publică a prestaţiilor artistice în unitatea - restaurant. A obligat pârâta să încheie autorizaţie neexclusivă pentru comunicarea publică a prestaţiilor artistice în această unitate. A respins acţiunea, în rest, ca neîntemeiată. A obligat pârâta la plata sumei de 500 de RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A. S.R.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 19 august 2021 sub nr. de dosar x/2020

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 214A din data de 16 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins apelul declarat de către apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1247/16.10.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-CREDIDAM, ca nefondat.

A fost obligată apelanta la 800 RON cheltuieli de judecată în apel către intimata-reclamantă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta S.C. A. S.R.L..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. de dosar x/2020

4. Recursul declarat în cauză

Prin motivele de recurs, pârâta a criticat soluţia instanţei de apel, în sensul în care:

- procesul-verbal de casare a aparatelor tv prin care se făcea dovada incapacităţii tehnice a acestora, depus ca probă la dosar, nu a fost luat în considerare;

- nulitatea referatului încheiat din perspectiva art. 5.2.4 al Convenţiei CREDIDAM actualizată prin Decizia ORDA nr. 60/23.05.2019, întrucât cuprinde două date diferite de încheiere, respectiv 18.06.2019 pe pagina nr. 3 a hotărârii date şi 10.06.2019 pe pagina 4 a hotărârii date;

- nerecunoaşterea calităţii inspectorului CREDIDAM conform art. 5.2.3 al Convenţiei CREDIDAM, actualizată prin Decizia ORDA nr. 60/23.05.2019;

În procesul-verbal încheiat de organele de control la faţa locului este specificat "avertisment", iar nu sancţiune contravenţională pentru săvârşirea vreunei abateri;

- UPFR nu face obiectul procesului derulat şi activitatea de restaurant nu implică în mod obligatoriu organizarea de evenimente.

În drept, pârâta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

5. Procedura în recurs

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus comunicarea cererii către intimata Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-CREDIDAM, cu dovada de primire a cererii de recurs la dosar recurs, în data de 12 mai 2022.

În termenul legal de 30 zile de la primirea cererii de recurs, la 26 mai 2022, intimata a formulat întâmpinare, depusă la dosarul de recurs la filele x. Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, arătând că recurenta nu a invocat şi nici nu a motivat vreo critică de recurs care să se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 9 iunie 2022, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei invocate, având în vedere că recursul a fost motivat în fapt şi în drept, motivele de recurs încadrându-se în ipoteza de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 14 iunie 2022, s-a stabilit termen de judecată la data de 08 noiembrie 2022, complet C9.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului şi soluţia pronunţată

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, din perspectiva neîncadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Corelativ, art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică. De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 489, aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate, prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, iar instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel, prin raportare la soluţia şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Verificând conţinutul cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L şi aplicând principiile de ordin teoretic anterior expuse, Înalta Curte constată că, deşi a fost indicat ca temei juridic al memoriului de recurs art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe de o parte, niciuna din situaţiile reglementate de acest text de lege nu se regăseşte în criticile formulate, iar, pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele care susţin în mod necesar soluţia dispusă prin hotărârea recurată, circumstanţe în care intervine nulitatea recursului.

Cu alte cuvinte, celor statuate prin decizia civilă nr. 214A din 16 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă., recurenta-pârâtă nu le-a adus critici punctuale de nelegalitate care să se subsumeze vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., partea rezumându-se la indicarea omisiunii de a lua în considerare anumite probe de către instanţa de apel (proces-verbal de casare a aparatelor tv), precum şi la evocarea unor critici privitoare la pretinsa nulitate a unei probe administrate, şi anume referatul încheiat de către inspectorul CREDIDAM, prin prisma menţiunii eronate a datei încheierii acestuia. A mai indicat partea că nu recunoaşte calitatea inspectorului CREDIDAM, raportat la dispoziţiile art. 5.2.3 din Convenţia CREDIDAM şi că în procesul-verbal încheiat de organele de control e specificată sancţiunea "avertisment", iar nu o altă sancţiune contravenţională.

Înalta Curte reţine că recurenta şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul în care instanţa a administrat probatoriul. Or, recursul nu poate fi exercitat decât pentru motive de nelegalitate a hotărârii, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului (atât în fapt, cât şi în drept) în apel. Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

În mod similar, deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar prin răspunsul la întâmpinare a menţionat că acesta se încadrează în ipoteza de casa prevăzută la punctul 8 al aceluiaşi articol, aceasta nu a dezvoltat în niciun fel susţinerile respective. Astfel, simpla expunere a unui text de lege fără a arăta în concret argumentele care justifică aplicarea acestuia în cauză nu poate conduce la încadrarea criticii respective în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, în absenţa unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia recurată, instanţa de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aşa încât sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, va constata nul recursul declarat de pârâtă.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta S.C. A. S.R.L va fi obligată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-CREDIDAM, cheltuieli reprezentând onorariul avocatului ales al acestei părţi .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L împotriva deciziei nr. 214A din 16 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta- pârâtă S.C. A. S.R.L la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2022.