Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 137/A din 07 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 431 alin. (1) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de persoana condamnată A. faţă de Decizia penală nr. 1250 din 10 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul penal nr. x/2013
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. s-a stabilit suma de 627 RON reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, sumă care va fi avansată din FMJ către Baroul Cluj.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Cluj a menţionat că din prevederile art. 426 din C. proc. pen. raportat la art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi formulată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 426 lit. a) - i) din C. proc. pen.
Prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. se referă la condiţiile care trebuie examinate în etapa admisibilităţii în principiu, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate care trebuie să se încadreze în cele prevăzute în art. 426 din C. proc. pen. şi necesitatea depunerii sau reiterării de dovezi în sprijinul contestaţiei.
Neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile arătate mai sus, are drept consecinţă inadmisibilitatea contestaţiei, întrucât admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare presupune întrunirea cumulativă a condiţiilor prev. de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.
Astfel, Curtea a reţinut că potrivit art. 426 lit. b) din C. proc. pen. acest caz de contestaţie în anulare poate fi invocat oricând, deci contestaţia a fost promovată în termen.
Prin Decizia nr. 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "În interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal".
Aşa cum rezultă din considerentele Deciziei penale nr. 1250/10.10.2017 a Curţii de Apel Cluj reiese că instanţa de apel prin acea hotărâre a luat în discuţie problema intervenirii prescripţiei, arătând că inculpatul nu poate beneficia de dispoziţiile art. 122 vechiul C. pen. raportat la art. 155 alin. (4) din C. pen.
Mai mult, condamnatul nu a putut depune la dosar nicio dovadă în sprijinul contestaţiei în anulare formulată.
Potrivit art. 426 lit. b) din C. proc. pen. dovada existenţei cauzei de încetare a procesului penal trebuie să fie la dosar până la momentul pronunţării hotărârii, depunerea ulterioară, după rămânerea definitivă a sentinţei sau deciziei, fiind ineficientă.
În speţă, este vorba de necesitatea existenţei unei hotărâri de condamnare, ceea ce nu înseamnă că, dacă instanţa s-a pronunţat cu privire la cauza de încetare a procesului penal, în sensul că a apreciat că ea nu există, condamnându-l pe inculpat - astfel cum este situaţia în speţă, sub aspectul intervenirii prescripţiei răspunderii penale - contestaţia în anulare poate fi admisă.
Odată ce instanţa a analizat cauza de încetare a procesului penal, la cerere sau din oficiu şi a apreciat că aceasta nu este incidentă, pronunţând o hotărâre de condamnare care beneficiază de autoritate de lucru judecat, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. nu mai poate fi admisă.
Unul dintre elementele principiului preeminenţei dreptului este dat de securitatea raporturilor juridice, aceasta impunând ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi rediscutată. Natura juridică a contestaţiei în anulare, de cale extraordinară de atac nu justifică nesocotirea acestui principiu. Şi în reglementarea actuală, contestaţia în anulare vizează repararea unor erori de procedură şi nu de judecată, astfel că prin urmare, nu poate fi repus în discuţie fondul cauzei. Decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a dispus că "în aplicarea art. 5 C. pen. stabileşte că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, nu poate duce la o altă soluţie". Astfel, această hotărâre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are efecte pentru viitor, fiind obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial. Ori, dacă intenţia legiuitorului ar fi fost aceea de a crea posibilitatea reformării hotărârilor judecătoreşti anterioare pronunţării deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - în recurs în interesul legii sau pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - ar fi prevăzut expres acest lucru, astfel cum a procedat în cazul deciziilor Curţii Constituţionale şi a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului. Numai că, în cadrul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, legea nu prevede nici măcar obligaţia instanţelor de a suspenda cauzele similare până la soluţionarea sesizării, suspendarea fiind facultativ. Cu atât mai puţin este de conceput desfiinţarea unei hotărâri penale definitive din acest motiv.
Nu în ultimul rând, Curtea a arătat că admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 426 din C. proc. pen. Dacă instanţa constată că motivul pe care se sprijină contestaţia în anulare, nu este dintre cele prevăzute în acest text de lege, în sensul că nu se încadrează în cazurile de contestaţie în anulare, va respinge contestaţia ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat apel, solicitând să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de apelantul contestator A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Dându-se eficienţă principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Astfel, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Art. 408 din C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de apel dispunând că:
"(1) sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel."
Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
În speţă, apelantul a exercitat calea de atac a contestaţiei în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1250 din 10 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul penal nr. x/2013
Contestaţia în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia penală nr. 137/A din 07 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021, ce face obiectul prezentei cauze.
Soluţia aceasta este însă definitivă, aceasta nemaifiind susceptibilă de atacarea cu apel.
După cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 5/2015, în concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, concluzie ce se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.
Astfel, dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate.
În schimb, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă sunt integrate în economia acestui text de lege.
Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.
Cum în speţă, a fost atacată cu apel o decizie pronunţată în etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, apelul declarat împotriva acesteia este inadmisibil.
Faţă de considerentele expuse anterior, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 137/A din 07 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021.
Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-condamnat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 137/A din 07 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021.
Obligă apelantul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-condamnat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.
GGC - ED