Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 171/F din 06 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, formulată de revizuenţii A., B. şi C.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2022, condamnaţii A., B. şi C. au solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 32/A din data de 07.02.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În susţinerea cererii, revizuenţii au arătat că cererea de revizuire, în ambele cazuri invocate, are în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, precum şi decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, la care se face trimitere în motivarea Deciziei nr. 358/2022.

Astfel, s-a arătat că au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunţată în apel, anume decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, care lămureşte/explică natura juridică şi efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 într-o manieră diferită faţă de modul în care instanţele judecătoreşti au interpretat şi au aplicat această decizie, ceea ce reprezintă "împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei", de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că "reprezintă defect fundamental", care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai "circumstanţele nou descoperite", adică acelea care au legătură cu cauza şi care au existat în cursul procesului, dar nu au fost dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului.

Aceasta este situaţia modului în care decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (fundament al cererii de revizuire) se constituie în element nou descoperit/împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi lămureşte/explică natura juridică şi efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, într-o manieră diferită faţă de modul în care instanţele judecătoreşti au interpretat şi au aplicat această din urmă decizie.

Cu privire la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a făcut trimitere la decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate, între altele, şi a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (în redactarea anterioară pronunţării Deciziei nr. 126/2016).

În drept, revizuenţii au invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva verificării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire deduse judecăţii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 148/F din 10 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008, printre altele, s-au hotărât următoarele:

S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 şi, în temeiul art. 396 alin. (1), (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 26 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 26 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 25 raportat la art. 290, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 şi, în temeiul art. 396 alin. (1), (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 26 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 25 raportat la art. 290 din C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, în privinţa inculpatei A.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1969.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate prin decizie, inculpata A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 şi art. 862 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 863 din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform programului stabilit de acesta; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă. În baza art. 864 din C. pen. din 1969, s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969. În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. din 1969 şi art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, în privinţa inculpatului C.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. din 1969 şi art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1969.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate prin decizie, inculpatul C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. pentru complicitate la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 291 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 din C. pen. din 1969 raportat la art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. din 1969 şi art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, în privinţa inculpatei B.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. din 1969 şi art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1969.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate prin decizie, inculpata B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 din C. pen. din 1969, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 şi art. 862 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 863 din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform programului stabilit de acesta; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă. În baza art. 864 din C. pen. din 1969 s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969. În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata B. pentru complicitate la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 291 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 din C. pen. din 1969 raportat la art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Curtea de Apel Bucureşti a analizat cererea de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 459 din C. proc. pen., având în vedere că motivele care pot fi invocate în susţinerea acestei căii de atac extraordinare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, iar pentru admisibilitatea în principiu a acesteia legea impune anumite condiţii de formă şi de fond a cererii. Astfel, conform art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Analizând motivele de revizuire invocate de petenţi, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., deşi, în mod formal, au fost indicate cazurile de revizuire prevăzute de lit. a) şi lit. f).

Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 nu constituie o împrejurare de fapt nouă, necunoscută judecătorilor care au soluţionat cauza în fond şi care să atragă netemeinicia hotărârii de condamnare. O decizie prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme juridice nu reprezintă un fapt probatoriu care să conducă la achitarea revizuenţilor. Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, prin acest demers juridic, cei trei revizuenţi urmăresc încetarea procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, ceea ce presupune că faptele deduse judecăţii există şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi, numai că acţiunea penală nu mai putea fi exercitată.

Totodată, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este necesar ca faptele şi împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că acestea nu au putut fi cunoscute de instanţă, indiferent din care motiv. Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 invocată a fost pronunţată ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, iar modalitatea de interpretare şi aplicare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 poate constitui eventual motiv de contestaţie în anulare.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că hotărârile judecătoreşti penale sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la data pronunţării acestora, normele procesual penale nefiind supuse principiului mitior lex, ci de imediată aplicare.

Sentinţa penală nr. 148/F din 10 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, când art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. prevedea că "Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate." Prima instanţă a constatat că cei trei revizuenţi nu au invocat în cauza ce a făcut obiectul judecăţii dosarului nr. x/2008 excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel că aceştia nu pot invoca acest caz de revizuire. Este adevărat că în reglementarea anterioară anului 2016 decizia Curţii prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unui text de lege constituia motiv de revizuire indiferent dacă s-a invocat sau nu excepţia de neconstituţionalitate în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, însă, ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 126/2016, textul de lege cuprins în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost modificat, fiind restrânsă sfera persoanelor care pot cere revizuirea hotărârilor judecătoreşti pe baza deciziilor Curţii Constituţionale a României.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., iar faptele în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale ce ar permite revizuirea, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen. Nerespectarea condiţiilor instituite de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen. conduce la imposibilitatea soluţionării pe fond a revizuirii, determinând respingerea ei, ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, constatând că niciunul din motivele invocate de revizuenţi nu se încadrează în motivele de revizuire expres şi limitativ prevăzute de lege, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, formulată de revizuenţii A., B. şi C.

Împotriva Sentinţei penale nr. 171/F din 06 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, au formulat apel revizuenţii C., A. şi B.

Prin motivele formulate, în esenţă, apelanţii revizuenţi au susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat ca cererea de revizuire este inadmisibilă, în raport cu cazul de revizuire prevăzut de 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

S-a precizat că cererea de revizuire are în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, precum şi decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, la care se face trimitere în motivarea Deciziei nr. 358/2022

Făcând referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2016 (paragrafele 21, 23, 24, 25, 28 şi 32), revizuenţii au susţinut că hotărârea definitivă de condamnare se situează la un moment ulterior pronunţării şi publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, la care se face trimitere în considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, care reprezintă fundamentul cererii de revizuire.

Revizuenţii au susţinut că efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-au produs şi continuă să se producă pe toata perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale (decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, parag. 73). În cauză, prescripţia răspunderii penale a intervenit înainte de pronunţarea hotărârii definitive de condamnare.

Deopotrivă, revizuenţii au susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă în raport cu cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. În opinia apelanţilor, au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunţată în apel, anume decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, care lămureşte/explică natura juridică şi efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 într-un mod diferit faţă de cel în care instanţele judecătoreşti au interpretat şi au aplicat această decizie, ceea ce reprezintă "împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei", de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.

Având în vedere motivele expuse, revizuenţii au apreciat că cererea de revizuire este admisibilă, considerând că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., cererea de revizuire fiind formulată în termen, de o parte din proces, respectă dispoziţiile art. 456 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., s-a invocat temeiul legal incident, iar faptele invocate conduc la stabilirea existenţei temeiului legal, motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru rejudecare la instanţa învestită cu cererea de revizuire, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate de apelanţii revizuenţi C., A. şi B., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluţiei pronunţate prin sentinţa apelată - fiind vorba despre soluţionarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă şi nu de soluţionarea fondului cauzei.

Tot cu titlu preliminar, instanţa reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Reglementarea generală a revizuirii este cuprinsă în cadrul dispoziţiilor art. 452 - art. 464 din C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi lit. f) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; (...) f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

La momentul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., "(3) Instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4)."

Revizuenţii C., A. şi B. au invocat cazul reglementat de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susţinând că au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunţată în apel, anume decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, care lămureşte/explică natura juridică şi efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 într-un mod diferit faţă de cel în care instanţele judecătoreşti au interpretat şi au aplicat această decizie, ceea ce reprezintă "împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei", de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză), trebuie subliniat că faptele sau împrejurările (faptele probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanţei la data judecării cauzei şi să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus achitarea, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Astfel, pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., este necesar ca faptele şi împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanţă. Descoperirea lor ulterioară şi invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidenţierea unor erori de fapt, produse în judecata iniţială din cauza necunoaşterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situaţie să conducă la anularea hotărârii contrare legii.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanţă că decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 nu constituie o împrejurare de fapt nouă, necunoscută judecătorilor care au soluţionat cauza în fond şi care să atragă netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv să conducă la pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere, revizuenţii urmărind, în realitate, pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale. Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 nu a preexistat hotărârii atacate, fiind pronunţată ulterior rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se solicită, iar în ceea ce priveşte modalitatea de interpretare şi aplicare a deciziei instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018, revizuenţii pot formula, eventual, o altă cale extraordinară de atac (contestaţie în anulare), astfel cum a reţinut, de altfel, şi Curtea de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte al doilea caz de revizuire invocat de apelanţi, cel reglementat de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate), instanţa notează că, în privinţa acestui caz, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: să existe o hotărâre a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală; excepţia de neconstituţionalitate să fi fost invocată în cursul procesului penal în cauza a cărei revizuire se cere de către revizuent; decizia Curţii Constituţionale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; hotărârea definitivă prin care cauza a fost soluţionată în fond să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională; consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale să continue să se producă şi să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În cauză, nu este îndeplinită una dintre condiţiile menţionate anterior, respectiv aceea ca apelanţii revizuenţi C., A. şi B. să fi invocat, în cursul procesului penal în cauza a cărei revizuire se cere, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (prevederi a căror neconstituţionalitate s-a constatat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, invocată de revizuenţi în susţinerea cererii).

Conform jurisprudenţei instanţei supreme: cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. presupune invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în cauza soluţionată prin hotărârea judecătorească definitivă atacată pe calea revizuirii. În consecinţă, cererea de revizuire formulată, în baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., împotriva hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate într-o cauză în care nu s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, decizia Curţii Constituţionale prin care s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională neputând conduce la revizuirea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în cauză (Î.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 334/A din 24 octombrie 2019).

Referitor la susţinerea apelanţilor revizuenţi, în sensul că din parag. 28 al deciziei Curţii Constituţionale nr. 126/2016, reiese că pot fi invocate decizii prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor prevederi chiar dacă excepţia nu a fost invocată în cauza respectivă, Înalta Curte reţine următoarele:

Este adevărat că în parag. 28 al deciziei Curţii Constituţionale nr. 126/2016, se reţine că "Curtea observă că, în dezacord cu jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional precitată şi cu considerentele reţinute în parag. anterior, potrivit noilor norme procesual penale, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., decizia Curţii prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unui text de lege constituie motiv de revizuire indiferent dacă s-a invocat sau nu excepţia de neconstituţionalitate în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere", însă această observaţie se referea la reglementarea art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. din momentul analizării excepţiei de neconstituţionalitate. În continuare, în urma examinării excepţiei de neconstituţionalitate, la parag. 35 al deciziei Curţii Constituţionale nr. 126/2016, se reţin următoarele:

"Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu circumstanţiază cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională".

Aşadar, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2016 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţional, iar, ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă 18/2016, art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost modificat, având următorul cuprins:

"f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, constatându-se că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., iar faptele în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale ce ar permite revizuirea, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, conform dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de revizuenţii C., A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 171/F din 06 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi apelanţii revizuenţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuenţii C., A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 171/F din 06 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelanţii revizuenţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 decembrie 2022.

GGC - ED

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj