În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 4 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020.1.1. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., formulată de recurentul A.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi a reţinut că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţia României şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată cu modificările şi completările ulterioare, excepţia de neconstituţionalitate este un mecanism creat cu scopul de a garanta supremaţia Constituţiei în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei exercitându-se controlul de constituţionalitate a posteriori şi asigurându-se accesul părţilor la jurisdicţia constituţională.
Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Astfel, s-a constatat că excepţia a fost invocată de către recurentul A. în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători (Dosarul nr. x/2020.1 ce are ca obiect recursul formulat împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020), are în vedere neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale în vigoare, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Însă, examinând cererea de sesizare prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale în această materie, instanţa supremă a constatat că nu este îndeplinită condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
S-a reţinut că, în cauză, recurentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. cu privire la sintagma apărare concretă şi efectivă, în propria cale de atac ce are ca obiect recursul formulat de acesta împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020.
Având în vedere că prin încheierea anterior menţionată a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen. formulată de contestatorul A., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., cu referire la procedura de asigurare a asistenţei judiciare obligatorii din oficiu, nu poate avea o influenţă directă cu privire la soluţionarea cauzei.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., formulată de recurentul A.
Împotriva încheierii din data de 4 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020.1.1, în termen legal, recurentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2020/a1.1.1.1, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 aprilie 2022, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public, cele ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, precum şi cele ale recurentului fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat şi va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ, respectiv:
a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;
b) activitatea legii, în sensul că excepţia priveşte un act normativ, lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare;
c) prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
d) dispoziţiile criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Din analiza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că o cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul de lege menţionat prevăzând doar condiţia ca excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei indiferent de obiectul acesteia.
În aplicarea acestor dispoziţii legale, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.
În mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmăreşte o modificare sau completare a actului normativ.
Pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional. Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale şi care sunt implicaţiile declarării neconstituţionalităţii acestor dispoziţii asupra finalizării cauzei.
Totodată, în jurisprudenţă, s-a reţinut că o cerere de declarare a unui text neconstituţional bazată pe un interes trecut sau eventual, ori pe salvgardarea legii, în general, nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte primele trei condiţii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, se constată că excepţia a fost invocată de către recurentul A. în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători (Dosarul nr. x/2020.1 ce are ca obiect recursul formulat împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020), are în vedere neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale în vigoare, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Astfel cum s-a reţinut în mod corect prin încheierea recurată, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, excepţia trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.
Referitor la examenul legăturii cu cauza, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. referitoare la sintagma "apărare concretă şi efectivă", a fost invocată într-un recurs formulat împotriva încheierii din data 25 ianuarie 2021 pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi, în Dosarul nr. x/2020, încheiere prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen. formulată de contestatorul A., se constată că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate cu referire la procedura de asigurare a asistenţei judiciare obligatorii din oficiu, nu poate avea o influenţă directă cu privire la soluţionarea cauzei.
Astfel, prin raportare la prevederile art. 91 alin. (3) din C. proc. pen., criticile de neconstituţionalitate privesc dispoziţiile legale referitoare la modalitatea de asigurare a asistenţei juridice din oficiu, care nu au aplicabilitate şi nici relevanţă în examinarea căii de atac exercitate şi nici în procedura de verificare a condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a instanţei de control constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., motiv pentru care nu se poate identifica un interes actual care să susţină cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Din această perspectivă, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu îndeplineşte una dintre condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Reţinând că scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica o judecată şi pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi constată că remediul procesual al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit în concordanţă cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, iar soluţia dispusă prin încheierea recurată este legală.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 04 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020.1.1.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 04 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020.1.1.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 aprilie 2022.
GGC - ED