Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2023
Deliberând, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin decizia civilă nr. 180 din 26 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 100 din 23 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021.
Prin decizia civilă nr. 100 din 23 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a anulat ca netimbrat recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.
Împotriva a deciziei civile nr. 180 din 26 septembrie 2022, A. a formulat cerere de revizuire.
Prin cererea de revizuire, revizuentul a citat textele de lege apreciate ca încălcate prin hotărârile pronunţate de instanţele de judecată, fără a indica temeiul de drept al cererii.
Intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri care pot fi atacate cu revizuire este limitativă şi, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 din C. proc. civ., deoarece în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată numai dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta.
Prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a impus o condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii, şi anume, aceea că pot fi atacate cu revizuire hotărârile care vizează fondul pricinii, respectiv hotărârile pronunţate asupra fondului, precum şi cele care evocă fondul.
Prin excepţie, pentru motivele limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, ceea ce înseamnă că, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiţie de admisibilitate.
Întrucât în speţă nu este indicat un motiv de revizuire pentru care să nu fie aplicabilă condiţia evocării fondului, admisibilitatea revizuirii va fi examinată în raport cu regula din alin. (1) al art. 509 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte noţiunea de evocare a fondului de către instanţa de recurs, aceasta implică aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt ca au fost stabilite de instanţele de fond şi prin care s-a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese dată până la acel moment.
Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, casează în tot sau în parte hotărârea recurată, pronunţându-se asupra fondului raportului juridic litigios (în tot sau în parte).
Or, în prezenta cauză, prin decizia atacată cu revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei civile nr. 100 din 23 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, aceasta neevocând aşadar fondul.
Mai mult, se constată că cererea de revizuire formulată în cauză reproduce conţinutul contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 3433 din 8 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele expuse, rezultând că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi anume, aceea ca hotărârea atacată să fie pronunţată asupra fondului sau să evoce fondul, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de A. împotriva deciziei nr. 180 din 26 septembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2023.