Asupra recursului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data 19 aprilie 2021, sub nr. x/2021, revizuenţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, revizuirea Deciziei civile nr. 537A din 1 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În motivarea cererii, au susţinut contrarietatea acestei decizii cu următoarelor hotărâri judecătoreşti: Decizia civilă nr. 730A din 9 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în ciclul procesual anterior; Decizia civilă nr. 686 din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă pronunţată în Dosarul nr. x/2006; Sentinţa civilă nr. 489 din 15 mai 2006 a Tribunalului Prahova pronunţată în Dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3475 din 30 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; Sentinţa civilă nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova, pronunţată în Dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7138 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; Sentinţa civilă nr. 818 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă pronunţată în Dosarul nr. x/2017; Sentinţa civilă nr. 100 din 4 februarie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă pronunţată în Dosarul nr. x/2017.
3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin Decizia civilă nr. 1708A din 24 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2021, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa soluţionării cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 537A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2017, întemeiată pe contrarietatea de hotărâri cu: Decizia civilă nr. 730A din 9 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2017; Decizia civilă nr. 686 din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă pronunţată în Dosarul nr. x/2006; Sentinţa civilă nr. 489 din 15 mai 2006 a Tribunalului Prahova pronunţată în Dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3475 din 30 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; Sentinţa civilă nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova, pronunţată în Dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7138 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 537A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, întemeiată pe contrarietatea de hotărâri cu Sentinţa civilă nr. 818 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi cu Sentinţa civilă nr. 818 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
4. Hotărârea pronunţată în revizuire
Prin Decizia nr. 284 din 8 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 537A din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că, sub imperiul legii de procedură aplicabile litigiului, calea extraordinară de atac a revizuirii nu este admisibilă pentru motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., decât atunci când se invocă existenţa unor hotărâri definitive potrivnice ca urmare a nesocotirii efectului negativ al lucrului anterior judecat, iar nu şi atunci când doar efectul pozitiv a autorităţii lucrului judecat nu a fost avut în vedere.
Instanţa a înlăturat în acest sens motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care revizuenţii au susţinut că decizia a cărei revizuire o solicită contravine Deciziei civile nr. 730A din 9 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată într-un ciclu procesual anterior, în Dosarul nr. x/2017.
S-a arătat că deciziile evocate sunt pronunţate în etape procesuale distincte, iar prin Decizia civilă nr. 730A din 9 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2017 s-a dispus anularea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la tribunal, fără a dispune prin dispozitiv asupra cererii de chemare în judecată a reclamanţilor, astfel încât să se poată verifica existenţa autorităţii de lucru judecat în sensul invocat de reclamanţi. Mai mult, deşi, în cauză nu se poate invoca contrarietatea în sensul valorificării efectului pozitiv al lucrului judecat, Decizia civilă nr. 730A din 9 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2017 nu a dispus asupra existenţei dreptului la reparaţie al reclamanţilor pentru teren.
Nici critica privind pretinsa contrarietate a deciziei atacate cu alte trei hotărâri, respectiv cu Decizia civilă nr. 686 din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, cu Sentinţa civilă nr. 489 din 15 mai 2006 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3475 din 30 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cu Sentinţa civilă nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7138 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost primită, instanţa reţinând că niciuna dintre aceste hotărâri nu a soluţionat cererea reclamanţilor privind acordarea de măsuri reparatorii cu privire la teren.
În realitate, toate hotărârile anterioare au avut în vedere acordarea de reparaţii pentru o parte din construcţia preluată de la autorul revizuentului A. cu privire la imobilul din Bd. x, calitatea de moştenitori faţă de D. a intervenienţilor E. şi îndreptăţirea acestora la măsurile reparatorii pentru acelaşi imobil.
5. Recursul declarat împotriva hotărârii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 2, A., B. şi C. au declarat recurs.
Prin cererea de recurs, recurenţii susţin că decizia revizuită nu a soluţionat critica circumscrisă art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. şi consideră că sunt necesare lămuriri suplimentare şi în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenţii-revizuenţi apreciază că instanţa de revizuire nu a analizat în mod corect considerentele Deciziei nr. 537A din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a ignorat erorile conţinute de aceasta. Astfel, prin cererea de recurs se învederează aspectele ce trebuie luate în considerare la rejudecarea cererii de revizuire.
Au solicitat ca instanţa să constate că deciziile nr. 1708A din 24 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi nr. 284 din 8 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au rămas fără obiect.
S-a mai solicitat rejudecarea fondului cauzei, arătând că instanţa trebuie să aibă în vedere atât prevederile legale incidente cât şi cele consemnate în cererea de recurs referitoare la criteriile legale pentru stabilirea cotelor părţi ce se cuvin recurenţilor din suprafaţa de 298,74 mp de teren şi care au fost arătate detaliat şi în cererea de revizuire.
Astfel, faţă de toate aspectele invocate în cererea de recurs, recurenţii solicită admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 537A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, dată cu încălcarea normelor de drept material, şi conform art. 497 din C. proc. civ., trimiterea dosarului spre o nouă judecare către Curtea de Apel Bucureşti la orice secţie civilă, cu excepţia secţiei a IV-a civilă.
6. Apărările părţilor.
Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a depus întâmpinare prin care a solicitat menţinerea Deciziei civile nr. 284 din 8 februarie 2022 pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2021.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., intimata a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
A arătat că Decizia civilă nr. 410 din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 nu a evocat fondul cauzei, contrar condiţiei impuse de prevederile în art. 509 din C. proc. civ.
De asemenea, a solicitat respingerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ca nefondat, având în vedere că recurenţii-revizuenţi nu au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite la măsurile compensatorii pentru imobilul teren.
În concluzie, intimata a solicitat respingerea recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 284 din 8 februarie 2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021 ca nefondat.
Recurenţii A., B. şi C. au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea susţinerilor din întâmpinare reiterând motivele invocate în cererea de recurs.
7. Procedura de filtrare a recursului
Prin încheierea din camera de consiliu de la 10 octombrie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit în cauză.
Recurenţii au depus la dosar punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care au arătat că nu sunt de acord cu concluziile acestuia deoarece nu a fost analizat motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. De asemenea, recurenţii au formulat cerere de renunţare la judecata capătului de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin încheierea din 5 decembrie 2022, Completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2023, în şedinţă publică, pentru soluţionarea pe fond a recursului, cu citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin memoriul de recurs, recurenţii au susţinut că decizia pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire este nelegală, apreciind că instanţa nu a analizat criticile privind incidenţa movului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Aceste susţineri sunt nefondate şi vor fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., pentru că susţinând că instanţa ar fi omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, afirmă încălcarea normelor de procedură.
Din cronologia evenimentelor, Înalta Curte reţine că revizuenţii au învestit instanţa cu o cerere de revizuire, prin care au invocat contrarietatea Deciziei nr. 537/2021 a Curţii de Apel Bucureşti cu mai multe hotărâri judecătoreşti, dintre care unele pronunţate de curtea de apel şi altele de tribunal, cerere ce a fost întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Analizând această cerere, curtea de apel a constatat că este necompetentă material să soluţioneze cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 537 A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti întemeiată pe contrarietatea de hotărâri cu:
- Decizia civilă nr. 730 A din 09 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2017;
- Decizia civilă nr. 686/26 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă pronunţată în Dosarul nr. x/2006;
- Sentinţa civilă nr. 489/15 mai 2006 a Tribunalului Prahova pronunţată în Dosar nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3475/30.04.2007 a ÎCCJ;
- Sentinţa civilă nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova, pronunţată în Dosar nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7138 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru a care a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionarea sa.
De asemenea, curtea de apel a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 537 A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, întemeiată pe contrarietatea de hotărâri cu Sentinţa civilă nr. 818 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi cu Sentinţa civilă nr. 818 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Învestită prin declinare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 537A din 01 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti întemeiată pe contrarietatea de hotărâri anterior menţionate şi, prin decizia recurată, a respins-o, ca inadmisibilă, reţinând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Înalta Curte constată, faţă de criticile formulate pe calea recursului, că nu sunt fondate criticile aduse deciziei prin memoriul de recurs referitoare la neanalizarea cererii de revizuire din perspectiva pct. 6 al art. 509 din C. proc. civ.
Constată astfel că prin cererea de revizuire, părţile au formulat critici, pe care le-au întemeiat în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., dar instanţa de judecată a regăsit în memoriul cu care a fost învestită doar aspecte ce puteau fi circumscrise pct. 8, iar nu şi celuilalt temei, în operaţiunea de verificare a limitelor învestirii, realizată prin raportare la conţinutul ei. Cu alte cuvinte, instanţa de revizuire a stabilit că, deşi părţile au indicat atât pct. 6, cât şi pct. 8 al art. 509 ca temei de drept al cererii de revizuire, criticile aduse prin cerere nu au putut fi circumscrise decât pct. 8, din perspectiva căruia au fost analizate.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Or, în măsura în care recurenţii au arătat, în procedura de soluţionare a recursului desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că renunţă la motivele de recurs referitoare la aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte incidenţa motivului de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., rezultă că examinarea acestuia se delimitează în prezent la analiza aplicării greşite a normelor de procedură, prin ignorarea, de către instanţa învestită să judece revizuirea, a motivului de casare fondat pe art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Acest motiv de recurs nu este, însă, fondat şi va fi înlăturat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători reţine că instanţa de revizuire a cărei hotărâre este recurată a fost învestită, prin declinare, cu soluţionarea unei cereri de revizuire a Deciziei nr. 537A din 1 aprilie 2021, fondată exclusiv pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În condiţiile în care se critică atât omisiunea acestei instanţe de a examina motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cât şi necompetenţa instanţei supreme de a examina, în raport cu hotărârea supusă revizuirii, acest pretins motiv de revizuire, instanţa de recurs constată că revizuenţii, recurenţi în prezenta cauză aveau alte pârghii de invocare a acestei neregularităţi.
Astfel, pe de-o parte, aceştia puteau solicita instanţei de revizuire considerarea exactă a temeiurilor căii extraordinare de atac, în operaţiunea de calificare a cererii şi delimitare a limitelor judecăţii revizuirii, iar succesiv, puteau solicita, pe calea excepţiei de necompetenţă, ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu revizuirea să decline parţial competenţa de soluţionare a cererii, în limitele procedurale impuse de C. proc. civ.
Se cuvinte subliniat că revizuenţii nu au folosit aceste pârghii procedurale şi, în acest context au pierdut dreptul invocării necompetenţei, chiar de ordine publică, direct în calea de atac.
În ceea ce priveşte incorecta calificare a temeiului juridic al revizuiri, în lipsa unei atitudini manifeste procedural, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a calificat conţinutul şi cauza acesteia, înţeleasă în concret ca temei al cererii de revizuire, în raport cu conţinutul cererii şi intenţia părţilor, astfel cum s-a decelat din conţinutul cererii de revizuire. Aceasta calificare a fost corectă şi a respectat dispoziţiile legale procedurale.
De aceea, instanţa de recurs reţine că în lipsa unor neconformităţi procedurale, că solicitarea recurenţilor ca cererea de revizuire să fie reexaminată în baza unui temei pretins ignorat în procedura desfăşurată, este lipsit de fundament.
Prin urmare, găsind neîntemeiate criticile din recurs, astfel cum au font configurate şi ca o consecinţă a precizărilor recurenţilor, care s-au desistat de o parte a motivelor de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va respinge ca nefondat recursul, potrivit dispoziţiilor art. 496 Cor procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenţii A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 284 din 08 februarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2023.
GGC - ED