Şedinţa publică din data de 23 februarie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, au solicitat ca instanţa să dispună obligarea pârâtului să achite fiecăruia dintre reclamanţi suma de 13.946,86 RON (în total suma de 97.628 RON, reprezentând suma ce revine agenţilor constatatori din procentul de 25% din valoarea despăgubirii încasate de administratorul fondului de vânătoare în cadrul dosarului penal nr. x/2021), actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi daune moratorii sub forma dobânzii legale, de la data de 31.03.2021 când s-au încasat despăgubirile de către administratorul M.M.A.P. şi până la data plăţii efective.
Totodată, au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Buzău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 318 din 18 mai 2022, Tribunalul Buzău a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii deduse judecăţii vizează refuzul nejustificat al autorităţii de a soluţiona într-un termen rezonabil cererea formulată, respectiv de a achita suma de bani, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi potrivit legii speciale.
Având în vedere că sumele solicitate de reclamanţi nu reprezintă taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine, prin raportare la calitatea autorităţii pârâte (Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este autoritate publică centrală), Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raza căreia îşi au domiciliul reclamanţii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.06.2022, sub acelaşi număr de dosar.
Prin cererea înregistrată la dosarul Curţii de Apel Ploieşti, la data de 26 septembrie 2022, reclamanţii au solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 223 din 9 noiembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că pretinsul refuz nejustificat al pârâtului de a da curs cererii reclamanţilor nu este emis în cadrul unui raport juridic de drept administrativ tipic, ci în cadrul raportului de serviciu al funcţionarului public, situaţie în care legalitatea acestui refuz trebuie analizată de instanţa de contencios competentă potrivit dispoziţiilor speciale ce reglementează acest domeniu.
În consecinţă, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Buzău – secţia de contencios administrativ şi fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, reţinând în acest sens şi că Legea nr. 407/2006 nu prevede o competenţă specială derogatorie de la aceste dispoziţii, astfel că şi-a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte apreciază că, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză, nu este relevantă calitatea de autoritate publică centrală a autorităţii chemate în judecată, ci prezintă relevanţă obiectul cauzei, din perspectiva scopului urmărit de reclamanţi prin promovarea acţiunii, care constă în solicitarea unor drepturi băneşti pretins cuvenite de la pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, respectiv cele menţionate la pct. 1 din prezenta decizie.
Din modul în care reclamanţii şi-au motivat în fapt şi în drept pretenţiile deduse judecăţii, rezultă că folosul practic, direct şi imediat pe care îl urmăresc şi, implicit, obiectul principal al acţiunii, îl reprezintă obţinerea unei sume (respectiv 25% din valoarea despăgubirii încasate de administratorul fondului de vânătoare în cadrul unui dosar penal, ce trebuie achitat agenţilor constatatori), care provine din exercitarea atribuţiilor lor de serviciu ce au avut ca finalitate constatarea infracţiunii de braconaj în cadrul dosarului penal nr. x/2021
Înalta Curte constată, în acord cu instanţa învestită prin declinare, că achitarea sumei solicitate, chiar dacă nu este o obligaţie a angajatorului, ci, teoretic, a gestionarului/administratorului fondului cinegetic, potrivit legii, aceasta nu poate fi disociată de raportul de serviciu al funcţionarilor publici cu statut special, pentru aceştia neavând natura juridică a unor despăgubiri.
De asemenea, chiar dacă suma ar fi fost încasată de autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi asigură administrarea faunei cinegetice, în calitate de administrator, cu titlu de despăgubiri aduse fondului, destinaţia ulterioară, astfel cum este reglementată de art. 51 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 407/2006, nu are aceeaşi natură juridică, ci reprezintă o recompensă prevăzută de lege pentru agenţii constatatori (calitate pe care reclamanţii au avut-o în cadrul dosarului penal nr. x/2021).
În raport cu obiectul dedus judecăţii şi împrejurarea că reclamanţii sunt funcţionari publici cu statut special, potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002, fiind poliţişti în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău-Biroul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase, Înalta Curte reţine că aceştia au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere în legătură cu pretenţii ce decurg din raportul lor de serviciu.
În materia raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, deci inclusiv in ceea ce priveşte prezenta acţiune, prin care se urmăreşte acordarea unei sume prevăzută de lege pentru recompensarea agenţilor constatatori, competenţa materială de a soluţiona litigiul în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.
Acest raţionament echivalează cu interpretarea că potrivit dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
Codul administrativ adoptat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2019 reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcţionarii publici, ordonanţă care, la rândul ei se completează cu Legea nr. 554/2004 ce reprezintă dreptul comun mai larg în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competenţă generală de soluţionare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanţă de drept comun.
În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, raportat şi la efectele hotărârii, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ, mai sus redate, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, competenţa materială şi teritorială în soluţionarea prezentei cauze aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Buzău, în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamanţilor, neavând relevanţă rangul autorităţilor publice emitente a actului contestat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi petentul Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Buzău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 23 februarie 2023.