Şedinţa publică din data de 23 februarie 2023
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31 martie 2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, a solicitat să se pronunţe o hotărâre pe calea ordonanţei preşedinţiale prin care să se dispună obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluţionarea definitivă a dosarului civil nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 761 din 12 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale invocate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale ca neîntemeiate;
- a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată;
- a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale;
- a obligat pârâţii să asigure reclamantei, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022, hotărârea fiind executorie.
3. Cererile de recurs declarate în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 761 din 12 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României.
3.1. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.
3.2. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
3.3. Pârâtul Ministerul Sănătăţii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, iar în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială.
3.4. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Guvernul României a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea acţiunii formulate în contradictoriu cu o astfel de parte.
4. Apărările formulate în cauză
Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat note de şedinţă prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-reclamante A., în raport de decesul acesteia.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, cerinţa satisfacerii timbrajului aferent recursului declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:
În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Prin citaţia comunicată recurentei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la data de 19 decembrie 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat în cauză, obligaţie pe care recurenta nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 23 februarie 2023.
Înalta Curte reţine că, în cauză, nu s-a formulat cerere de ajutor public judiciar şi nici cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 761 din 12 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-reclamante A., invocată de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.
În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit certificatului de deces, eliberat de Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Mogoşoaia, intimata-reclamantă A. a decedat la data de 29 mai 2022.
Prin urmare, la data judecării recursului, reclamanta era lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 din C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al pretenţiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, acestea putând fi executate doar faţă de reclamantă, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor acestuia.
Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-reclamante, invocată de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi va respinge recursurile declarate de pârâţii Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 761 din 12 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 761 din 12 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-reclamante A., invocată de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Respinge recursurile declarate de pârâţii Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 761 din 12 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 februarie 2023.