Şedinţa publică din data de 23 februarie 2023
Asupra căilor de atac de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea de şedinţă din data de 04 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017, având ca obiect apel, potrivit precăzării scrise a petentului, i s-a pus în vedere acestuia să precizeze în scris care este sentinţa împotriva căreia a formulat apel.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., arătând că respectivul complet de judecată s-a mai pronunţat în acest caz, fiind înregistrat în acest sens pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal dosarul cu nr. x/2019
2. Hotărârea atacată în cauză
Prin decizia civilă nr. 1456 din 03 decembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respins ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul recurent A. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la data de 04 octombrie 2019 de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş.
3. Căile de atac exercitate în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 1456 din 03 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat contestatorul A. iniţial recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 din C. proc. civ., iar ulterior apel, în temeiul art. 466 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
5. Încheierea de suspendare a judecăţii
Prin încheierea de şedinţă din 17 martie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii căilor de atac declarate de A. împotriva deciziei nr. 1456 din 03 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsă părţi, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 17 martie 2022, a fost dispusă suspendarea judecăţii căilor de atac declarate în cauză, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.
Încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 19 septembrie 2022.
Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.
În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia perimării.
Constată perimate căile de atac declarate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1456 din 03 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 februarie 2023.