Şedinţa publică din data de 23 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 18 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prigor, a solicitat obligarea pârâtei ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să emită şi să elibereze la dispoziţia BNP C. câte un certificat de atestare fiscală pentru fiecare dintre imobilele înscrise în CF x Prigor (CF vechi x Prigor), identificate cu numele topografice: (x - cu suprafata de 6362 mp; (x - cu suprafata de 1400 mp; (x - cu suprafata de 1049 mp; (x - cu suprafata de 916 mp; (x - cu suprafata de 953 mp; (x - cu suprafata de 796 mp; (x - cu suprafaţa de 829 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 380 din 10 august 2022, Tribunalul Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor, invocată de către pârâtă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prigor şi a obligat pârâta ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să emită şi să elibereze la dispoziţia BNP C. câte un certificat de atestare fiscală pentru fiecare dintre imobilele înscrise în CF x Prigor (CF vechi x Prigor), identificate cu numele topografice: (x - cu suprafata de 6362 mp; (x - cu suprafata de 1400 mp; (x - cu suprafata de 1049 mp; (x - cu suprafata de 916 mp; (x - cu suprafata de 953 mp; (x - cu suprafata de 796 mp; (x - cu suprafaţa de 829 mp., luând totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prigor, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, precum şi suspendarea judecării cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa în dosarul Judecătoriei Oraviţa nr. 1676/273/2022, în acest sens fiind înregistrat la data de 13 septembrie 2022 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal dosarul sub acelaşi număr.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea din 04 octombrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Oraviţa.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva încheierii din 04 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii B. şi A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei primei instanţe în vederea continuării judecăţii, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurenţii-reclamanţi au învederat că încheierea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., norme de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, devenind astfel incident în speţă motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
În condiţiile în care motivul de suspendare a judecării cauzei s-a născut ulterior pronunţării hotărârii de către prima instanţă, iar cadrul procesual în faţa instanţei de recurs se impunea să se limiteze la verificarea conformităţii sentinţei recurate cu regulile de drept aplicabile şi doar în măsura în care ar fi fost admis recursul şi reluată judecarea în fond a cauzei, instanţa de recurs ar fi avut într-adevăr atributul conferit de lege de a judeca cererea de suspendare a judecării cauzei.
Totodată, recurenţii-reclamanţi au susţinut că încheierea recurată a fost pronunţată şi cu încălcarea prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care, raportat la obiectul cauzei şi la normele de drept incidente, rezultă fără echivoc că procesul pentru care s-a dispus suspendarea cauzei nu are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce se va pronunţa în prezenta speţă.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Prigor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, motivele invocate în susţinerea cererii de suspendare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este fondat.
Înalta Curte constată că prima instanţă a suspendat judecata în cauza privind recursul declarat de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Prigor împotriva sentinţei civile nr. 380/10.08.2022, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Oraviţa, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Procedând la analiza criticilor formulate de reclamanţi din perspectiva motivelor de casare invocate de către aceştia, instanţa de control judiciar reţine ca nefondate criticile privind încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.
Astfel, contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, în raport de natura art. 413 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea preîntâmpinării pronunţării unor hotărâri contradictorii, prima instanţă era îndreptăţită să aprecieze dacă se impune sau nu suspendarea judecăţii în cauză, respectiv dacă rezultă fără echivoc că cererea a cărei suspendare se solicită se află într-un raport de interdependenţă cu cererea care formează obiectul altui proces, iar dreptul dedus judecăţii va influenţa în mod hotărâtor soluţionarea litigiului care se impune a fi temporizat, indiferent de momentul la care a apărut motivul de suspendare a judecării cauzei.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
Obiectul acţiunii deduse judecăţii în cauză este obligare emitere act administrativ, iar pentru dezlegarea cauzei se impune să se constate dacă cererea notarului public de eliberare a certificatului de atestare fiscală este legală şi dacă organul fiscal local are sau nu obligaţia de a elibera acest act administrativ, în acest sens fiind analizate normele de drept material care statuează cu privire la existenţa ori inexistenţa acestei obligaţii legale a organului fiscal local.
Pe cale de consecinţă, cererea dedusă judecăţii în cauză, privind eliberarea certificatului de atestare fiscală, nu are legătură cu dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Oraviţa, care are ca obiect constatarea nulităţii absolute a actelor ce au stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate pentru societatea D. S.R.L., societate de la care antecesoarea reclamanţilor a dobândit terenurile în discuţie, cu consecinţa rectificării CF x Prigor, în sensul radierii dreptului de proprietate al antecesoarei E. şi intabularea în proprietatea Consiliului Local al Comunei Prigor.
Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este conformă cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar încălcarea regulilor procedurale care permit temporizarea cursului judecăţii nu poate fi îndreptată decât prin desfiinţarea încheierii recurate, cu consecinţa reluării judecării cauzei în faţa instanţei de fond.
În ceea ce priveşte cererea privind cheltuielile de judecată formulată de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere că recursul a privit un incident procedural care nu a condus la finalizarea judecăţii, ci din contră la continuarea judecăţii după suspendarea facultativă.
În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată."
În contextul nesoluţionării acestor pretenţii în cadrul cererii de suspendare, Înalta Curte apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., întrucât la acest moment nu se poate vorbi despre o parte care a câştigat procesul sau despre culpa procesuală a celeilalte părţi căzute în pretenţii, iar cheltuielile de judecată efectuate de părţi pentru soluţionarea cauzei şi a tuturor incidentelor procesuale vor fi avute în vedere la pronunţarea pe fondul litigiului.
Pentru aceste motive, constatând incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţii B. şi A., va casa încheierea recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de suspendare formulată de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Prigor şi va dispune continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanţii B. şi A. împotriva încheierii din 04 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi, în rejudecare:
Respinge cererea de suspendare formulată de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Prigor şi dispune continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 februarie 2023.