Şedinţa publică din data de 23 februarie 2023
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea actelor de la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administartiv şi fiscal a fost înregistrat sub număr de dosar x/2021, recursul formulat de recurentul-reclamant Prefectul Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 7191 din 19 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2021, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A., B. şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Prin decizia nr. 2228 din 29 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administartiv şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului, a admis recursul formulat de recurentul-reclamant Prefectul Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 7191 din 19 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2021, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A., B. şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, a casat sentinţa şi în rejudecare, a admis acţiunea, în sensul că a anulat HCGMB nr. 304/30.05.2019 de aprobare PUZ Povernei nr. 39 sector 1 Bucureşti.
Prin cererea din 31 ianuarie 2023, astfel cum a fost precizată în data de 23 februarie 2023, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie la tergiversarea procesului cu privire la dosarul nr. x/2021, în acest sens fiind înregistrat dosarul nr. x/2021.
În motivare, contestatorii au învederat că instanţa era obligată să comunice către Monitorul Oficial decizia nr. 2228 din 29 septembrie 2022, în vederea publicării, în raport de prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004, precum şi cele ale art. 427 alin. (2) C. proc. civ.
Constestaţia a fost înaintată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal "instanţei ierarhic superioare", căreia îi revine competenţa de soluţionare, conform art. 525 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/11.07.2022, aplicabil raportat la momentul formulării contestaţiei.
Prin urmare, contestaţia privind tergiversarea procesului, astfel cum a fost formulată de contestatorii A. şi B., a fost înregistrată la data de 01 februarie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2021, fiind repartizat aleatoriu prin sistemul Ecris Completului de judecată nr. 8 care, prin Rezoluţia Preşedintelui completului, din data de 07 februarie 2023, a fixat termen pentru soluţionarea acesteia la data de 23 februarie 2023, în Camera de Consiliu, conform art. 525 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/11.07.2022.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei
Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, prin prisma criticilor formulate de contestatori şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.
Potrivit art. 522 din C. proc. civ. privind Subiectele contestaţiei şi motivele ei "(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare, respectiv:
"1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
Astfel, se constată că dispoziţiile articolului 522 alin. (2) C. proc. civ. reglementează în mod expres situaţiile în care părţile sau/şi procurorul pot face contestaţia privind tergiversarea procesului.
Prin urmare, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită, rezultatul fiind tergiversarea soluţionării cauzei.
În acest context, contestaţia/plângerea la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.
Analizând contestaţia ce face obiectul prezentei judecăţi, prin raportare la dispoziţiile art. 522 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi contestatorii au intitulat expres cererea ca fiind "Contestaţie privind tergiversarea procesului", din conţinutul contestaţiei formulate nu rezultă incidenţa în cauză a niciunuia dintre cazurile expres prevăzute de textul legal menţionat.
Astfel, Înalta Curte apreciază că solicitarea contestatorilor privind obligarea instanţei de a comunica către Monitorul Oficial decizia nr. 2228 din 29 septembrie 2022, în vederea publicării, excede motivelor expres reglementate de lege în cadrul cărora poate fi exercitată contestaţia la tergiversare şi nu poate fi analizată în această procedură.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 525 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorii A. şi B., cu privire la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorii A. şi B., cu privire la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Fără cale de atac.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 februarie 2023.