Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.07.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituţională, a solicitat instanţei să constate lipsa răspunsului pârâtului la petiţia formulată de reclamant având nr. x/07.11.2016, recunoaşterea dreptului pretins, obligarea pârâtei la completarea Deciziei CCR nr. 46/2017, invocând totodată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 1 alin. (5) din Constituţie.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 186/CA/2019 din 11 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind completarea Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 46/31.01.2017 invocată de pârâta Curtea Constituţională; a respins ca inadmisibil petitul privind completarea Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 46/31.01.2017 formulat de reclamantul A.; a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind constatarea tratamentului diferit aplicat autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate având calitatea de demnitari publici sau autorităţi publice invocată din oficiu; a respins ca inadmisibil petitul privind constatarea tratamentului diferit aplicat autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate având calitatea de demnitari publici sau autorităţi publice; a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituţională.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
4. Încheierea de suspendare
Prin încheierea din 05.04.2022, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a constatat suspendată de drept judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 186/CA/2019 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
II. Soluţia Înaltei Curţi
Analizând cu prioritate excepţia perimării recursului declarat împotriva sentinţei nr. 186/CA/2019 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată următoarele:
Art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare de drept, care intervine în mod obligatoriu, oprind cursul procesului ori de câte ori instanţa constată apariţia vreuneia din împrejurările prevăzute de text şi întrunirea condiţiilor impuse de normă. Scopul suspendării este de a da celor interesaţi posibilitatea de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului, prin introducerea în cauză a moştenitorilor părţii decedate.
De la data suspendării judecării cauzei (05.04.2022), deşi au trecut mai mult de 6 luni, nu s-a formulat nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii şi niciun alt act de întrerupere a cursului perimării.
În aceste condiţii, cum recursul a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 – 418 din C. proc. civ., republicat, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., republicat şi va constata perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 186/CA/2019 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 186/CA/2019 din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Cu recurs la Completul de 5 Judecători, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.