Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2023
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi, anularea Deciziei nr. 237/19.08.2014 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la această direcţie sub nr. x/17.06.2014 prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/09.05.2014, precum şi anularea Deciziei de impunere nr. x/09.05.2014.
Ulterior, reclamanta a formulat două cereri completatoare, solicitând pe lângă anularea actelor administrativ fiscale şi returnarea sumei de 13.117.371,56 RON reţinută cu titlul de impozit, impozit pe dividende şi obligaţii accesorii, precum şi obligarea pârâtei AJFP Galaţi la restituirea sumelor încasate cu dobânzile fiscale aferente prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate de la data încasării obligaţiilor şi până la data restituirii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 317/20.20.2016, instanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală cu sediul în Bucureşti, având ca obiect anulare act administrativ. A respins cererea completatoare ca tardiv formulată.
Prin Decizia nr. 1644/26.03.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 317 din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2014*.
2. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 122 din data de 29 octombrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi intervenientul accesoriu C., ca nefondată.
A respins excepţia prescripţiei invocată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, ca tardivă.
A respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, având ca obiect plata dobânzilor fiscale şi penalităţilor de întârziere aferente sumei de 18.125.672 RON, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a învederat că, prin sentinţa recurată, instanţa a ignorat dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia de casare nr. 1644/2019, fiind încălcate regulile de procedură prevăzute de art. 501 alin. (1) C. proc. civ..
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că susţinerea instanţei conform căreia calificarea ca activ contingent a sumei acordate cu titlu de despăgubire prin sentinţa nr. 1779/2011 a Tribunalului Galaţi şi corecta înregistrare a acesteia în evidenţele recurentei nu are suport juridic.
Apreciază că instanţa a încălcat prevederile art. 19 alin. (1) din Codul fiscal, pct. 211 alin. (1) şi (2) din Capitolul I al Reglementării contabile din 29.10.2009, Standardele internaţionale de Contabilitate IAS 37.
De asemenea, instanţa a interpretat şi aplicat în mod eronat normele privind instituţia executării silite şi Legea nr. 82/1991 şi OMFP 3055/2009 cu privire la susţinerea referitoare la obligativitatea înregistrării creanţei în contul contabil 461 "Debitori diverşi".
Mai susţine recurenta faptul că instanţa a aplicat în mod eronat şi dispoziţiile art. 19 alin. (1), art. 36 alin. (3) din Codul fiscal.
În final, învederează că instanţa a încălcat prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. întrucât cauza a fost clasată prin Ordonanţa din 25.10.2016, fiind menţinută prin hotărârea nr. 24/22/02/2017 a Tribunalului Galaţi.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata ANAF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, faţă de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.
De asemenea, a formulat întâmpinare intimatul C. prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că instanţa de fond nu a ignorat dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia de casare şi a pronunţat o hotărâre cu respectarea normelor de drept material incidente în speţă.
În dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri.
Excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 26.10.2022.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
În primul ciclu procesual, prin sentinţa nr. 317/2016 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..
Prin decizia nr. 1644/26.03.2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Importante sunt îndrumările pe care le-a indicat instanţa de casare şi anume faptul că, în rejudecare, urma să fie analizate toate susţinerile părţilor prin raportare la dispoziţiile legale invocate şi incidente.
De asemenea, urma ca instanţa de rejudecare să administreze toate probele necesare pentru stabilirea situaţiei concrete a încasării creanţei, iar dacă au existat încasări parţiale anterioare datei de 23 decembrie 2014: se va stabili impozitul pe profit datorat, distinct, pe etapele încasării, şi accesoriile aferente; se va stabili momentul la care s-au distribuit dividendele, în raport cu data încasării (realizării totale sau parţiale a creanţei), se va verifica, în raport de aceste date, calculul sumelor reprezentând impozit pe dividende şi, respectiv, accesoriile aferente, avându-se în vedere şi criticile aduse referitor la baza de calcul a impozitului pe dividende.
Din punctul de vedere al instanţei de control judiciar învestită cu soluţionarea prezentului recurs, instanţa de rejudecare a încălcat prevederile art. 501 C. proc. civ., care prevede la alin. (1) că, "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul" iar la alin. (3) că, "După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată".
Este irelevantă analizarea Hotărârii AGA nr. 51/03.10.2012 în contextul îndrumărilor date de către instanţa de casare care a indicat, fără niciun echivoc, faptul că în rejudecare, se impunea administrarea probelor necesare pentru stabilirea situaţiei concrete a încasării creanţei şi stabilirea impozitului pe profit şi a accesoriilor aferente în mod distinct, pe etapele încasării.
Trebuia stabilit exact momentul la care s-au distribuit dividendele în raport cu data încasării, respectiv a realizării parţiale sau totale a creanţei iar instanţa de rejudecare trebuia să se concentreze asupra acestor aspecte şi să dispună administrarea probelor în vederea lămuririi aspectelor învederate de către instanţa de recurs, nu să analizeze în mod exclusiv conţinutul Hotărârii AGA din 2012.
Este evident faptul că în considerentele hotărârii atacate nu a fost inserată nicio analiză a aspectelor impuse de către instanţa de casare, nefiind stabilit momentul la care s-au distribuit dividendele, judecătorul fondului ignorând decizia instanţei de recurs.
Se constată, de asemenea, că reclamanta a precizat faptul că, prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi sub nr. x/2014, organele de inspecţie fiscală au sesizat existenţa unor fapte penale şi anume: neînregistrarea în contabilitatea societăţii a veniturilor înregistrate reprezentând contravaloarea prejudiciului creat societăţii de către UAT Nalbant prin nerespectarea clauzelor contractului de concesiune nr. x/2004, necalcularea, nereţinerea şi nedeclararea impozitului pe dividend pentru asociaţii persoane fizice conform Hotărârii AGA nr. 51/2012, situaţiile de fapt fiind aceleaşi cu cele reţinute prin actele contestate în prezentul dosar.
Prin Ordonanţa din 25.10.2016 cauza a fost clasată în baza prevederilor art. 315 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rap.la art. 16 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. – fapta nu există.
Soluţia de clasare a fost menţinută şi de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi prin Ordonanţa 137/II/2/2016 din 07.12.2016.
Prin hotărârea nr. 24/22.02.2017, Tribunalul Galaţi a respins plângerea formulată de către organele fiscale împotriva Ordonanţei din 07.12.2016, stabilindu-se faptul că, creanţa izvorâtă din sentinţa nr. 1779/2011 nu a putut fi executată din cauza faptului că UAT Nalbant a promovat contestaţie la executare şi ulterior, a intrat în procedura insolvenţei iar creanţa nu era exigibilă, motiv pentru care suma a fost înregistrată în mod corect în contul 473 – decontări din operaţiuni în curs de clarificare.
Astfel, reclamanta a invocat puterea lucrului judecat prin hotărârea nr. 24/22.02.2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi însă instanţa de rejudecare nu a făcut nicio referire asupra acestor aspecte învederate, în contextul în care art. 28 din C. proc. pen. prevede că hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o.
În consecinţă, devine incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., impunându-se casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin decizia nr. 79/2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a decis ca "În interpretarea dispoziţiilor art. 497 din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în corelaţie cu prevederile art. 492 alin. (1), art. 498 şi ale art. 501 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., în cazul în care în al doilea ciclu procesual se admite recursul, casându-se decizia atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine cauza spre judecare în fond numai atunci când nu ar fi pusă în situaţia de a proceda la analizarea stării de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, în caz contrar cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la instanţa de apel sau, după caz, la prima instanţă."
În cauza pendinte se impune trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât, în caz contrar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi pusă în situaţia de a reanaliza situaţia de fapt şi de a completa sau readministra probatoriul.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, se va stabili corect situaţia de fapt cu respectarea tuturor îndrumărilor date de către instanţa de casare şi cu administrarea oricărui probatoriu va fi considerat necesar în vederea aflării adevărului (în cazul în care se va considera utilă cauzei readministrarea probei cu expertiza contabilă, se va ţine seama de situaţia expertului D. faţă de care s-a invocat starea de incompatibilitate) şi se vor analiza în mod corespunzător toate susţinerile părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 122 din 29 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2023.