Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 06.08.2021, sub nr. unic de dosar x/2021, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., şi Inspecţia Judiciară, plângere împotriva judecătorului B. de la Tribunalul Braşov si a judecătorului C. de la Curtea de Apel Braşov.
Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 747/2022 din data de 13 aprilie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de pârâţi, respingând contestaţia formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. şi, fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe dintre motivele strict şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a susţinut în esenţă că i-au fost încălcate drepturile constituţionale, nici o instanţă şi nici Inspecţia Judiciară nu i-au putut răspunde cine a dat-o în judecată.
Consideră că, continuarea unui proces fără fond s-a făcut din cauza încălcărilor repetate ale prevederilor C. proc. civ., cu rea credinţă din partea judecătorilor nominalizaţi.
Inspecţia Judiciară nu a răspuns, nu a explicat cum a fost posibil ca, din 20 de judecători de la Curtea de Apel Braşov, tocmai doamna judecător C., fosta colegă a doamnei judecător B., de la Tribunalul Braşov, să primească " aleatoriu" cererea sa de strămutare a procesului.
Inspecţia Judiciară nu răspunde nici la înlocuirea domnului judecător D. de la Tribunalul Braşov cu doamna judecător E., nici legal de dispariţia din dosar a procesului-verbal, vizualizat în dosarul electronic şi înaintat la Inspecţia Judiciară şi CSM, prin care pentru dosarul de la Tribunalul Braşov era desemnat judecătorul D., nicidecum doamna judecător E..
Mai susţine recurenta că nimic nu poate motiva sau explica un proces nelegitim, care se continuă sine die. Este o insultă la adresa CEDO să se treacă cu vederea, făcându-se referire la alte procese, în condiţiile în care această instanţă are dovada clară a specimenelor de semnături ale reprezentanţilor legali ai firmei, semnături care nu se regăsesc nicăieri în dosarul nr. x/2020, nici în dosarul de la Curtea de Apel Braşov, legat de solicitarea de strămutare a procesului.
În schimb, apar doar înscrisuri cu antet şi subsol de la firme terţe, cu semnături indescifrabile din partea unor persoane fără capacitate procesuală, uneori fără să fie identificabile, chiar ajungând să scrie iniţiale în loc de semnături, fără nici o explicaţie şi fără ca judecătorii sau Inspecţia Judiciară să motiveze în vreun fel luarea în considerare a acestor înscrisuri.
Consideră că s-au încălcat prevederile art. 21 din Constituţia României, precum şi prevederile art. 6 din Declaraţia Drepturilor Omului.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de reclamantă au formulat întâmpinări intimatele – pârâte Inspecţia Judiciară şi C..
În cadrul întâmpinării sale, Inspecţia Judiciară a solicitat a se constata nulitatea recursului şi, pe cale de consecinţă, a se anula recursul promovat de reclamantă, ca nemotivat.
Susţine intimata că din lecturarea cererii de recurs se poate constata cu uşurinţă că recurenţa nu înţelege să indice în susţinerea recursului nici un temei de drept dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reiterarea aspectelor invocate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă neputând fi, în nici un caz, calificate drept motive de nelegalitate.
Deopotrivă, arată că, în cuprinsul recursului nu a fost indicată nicio normă de drept material care să fi fost încălcată sau aplicată greşit la pronunţarea sentinţei de fond şi nu a fost arătat nici un motiv pentru care hotărârea recurată nu ar fi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, astfel că, susţinerile prezentate de recurentă nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
În cadrul întâmpinării sale, intimata –pârâtă C., a invocat excepţia nulităţii recursului, atât pentru netimbrarea sa, cât şi raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. susţinând că motivele de recurs nu numai că nu se încadrează în niciunul din cele expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dar nu au nici legătură cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, de respingere a cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile, conform art. 45 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 317/2004, raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 193 C. proc. civ.
Răspunsul la întâmpinări
Recurenta – reclamantă A. a răspuns la apărările celor două intimate-pârâte Inspecţia Judiciară şi C., în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, în ceea ce o priveşte pe Inspecţia Judiciară, respectiv în cadrul unor Note, în ceea ce priveşte apărările intimatei C., susţinând, în esenţă, că judecătorii au încălcat normele legale aducându-i prejudiciu material şi moral şi de aceea a solicitat tragerea la răspundere a acestora şi despăgubiri comensurate la valoarea salariilor acestora, hotărârea Curţii de Apel Bucureşti fiind injustă, nici o lege neputând fi contradictorie cu Constituţia .
Mai susţine că judecătorii B. şi C. precum şi E. au încălcat normele prevăzute de C. proc. civ., în mod repetat cu rea voinţă şi tocmai încălcarea normelor de drept material a fost dezbătută de instanţa de fond iar a trece peste faptele grave reprezintă o încălcare a drepturilor sale constituţionale.
Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data 07.10.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, după respingerea excepţiei nulităţii recursului, pentru netimbrare, invocată de intimata – pârâtă C., în cadrul întâmpinării depusă la dosar, Înalta Curte, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut dosarul spre soluţionare, în principal pe excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatele –pârâte Inspecţia Judiciară şi C. în cadrul întâmpinărilor, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în subsidiar, eventual, pe fondul cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatele –pârâte Inspecţia Judiciară şi C., în cadrul întâmpinărilor depuse la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:
Prin cererea depusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.08.2021, sub nr. unic de dosar x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., şi Inspecţia Judiciară, a formulat plângere împotriva judecătorului B. de la Tribunalul Braşov si a judecătorului C. de la Curtea de Apel Braşov.
Instanţa de fond – în speţă Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – soluţionând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtele Inspecţia Judiciară şi C., a reţinut că reclamanta –contestatoare nu a făcut dovada formulării plângerii împotriva rezoluţiei de clasare adresată Inspectorului Şef, anterior sesizării instanţei, astfel cum impun dispoziţiile art. 45 indice 1 din Legea nr. 317/2004, modificată prin Legea nr. 234/2018, republicată şi intrată în vigoare la data de 11 octombrie 2018 şi, cum această procedură prealabilă are caracter obligatoriu, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins contestaţia reclamantei, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta A. şi, fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la articolul 488 alin. (1) C. proc. civ., a susţinut că i-au fost încălcate drepturile constituţionale, invocând în continuare reaua credinţă a judecătorilor împotriva cărora a formulat plângerea adresată Inspecţiei Judiciare (judecător B. de la Tribunalul Braşov şi C. de la Curtea de Apel Braşov), dar şi a doamnei judecător E., de la Judecătoria Braşov, fără a formula nici o critică împotriva soluţiei date de instanţă cu privire la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.
Examinând astfel cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca respectivele critici de nelegalitate să poată fi circumscrise motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale pretins încălcate, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că recurenta nu a încadrat recursul său în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege sus-menţionate.
Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurenta nu a încadrat expres recursul său în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute expres si limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nici aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menţionat, partea exprimându-şi nemultumirea cu privire la soluţia de clasare dispusă de Inspecţia Judiciară.
Ori, reţine Înalta Curte că motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.
Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.
Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, recurenta neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greşit de instanţa de fond şi necombătând în vreun fel raţionamentul şi argumentele instanţei de fond în ceea ce priveşte inadmisibilitatea contestaţiei, motiv pentru care instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar.
În concluzie, cum aspectele invocate de recurenta - reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatele Inspecţia Judiciară şi C. în cadrul întâmpinărilor depuse la dosar, va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul formulat de reclamanta A..
Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse şi constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, constatând ca fiind întemeiată excepţia nulităţii, invocată de intimatele Inspecţia Judiciară şi C., va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamanta A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 747/2022 din data de 13 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.