Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 29.10.2021 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal cu nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată Comisia Judeţeană Braşov de aplicare a Decretului Lege 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi a celor deportare în străinătate ori constituite în prizonier, solicitând:
- anularea deciziei nr. 879/08.02.2021, emisă de Comisia Judeţeană de Aplicare a Decretului Lege 118/1990, precum şi a deciziei 2299/14.04.2021 prin care a fost revizuita decizia 879/08.02.2011;
- obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să fie stabilită calitatea de urmaş după tatăl său A., decedat în URSS la data de 08.02.1947, atât in temeiul art. 5 alin. (4) din Decretul Lege 118/1990, cât şi în temeiul art. 5 alin. (6) din acelaşi decret, cu acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 4, în condiţiile art. 5 alin. (8) din decretul lege şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 292/CA din 5 aprilie 2022, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a decis admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană Braşov de Aplicare a Decretului Lege 118/1990, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Braşov a reţinut dispoziţiile art. 107 şi art. 1072 C. proc. civ., potrivit cărora competenţa este atrasă de domiciliul părţii, iar când acesta nu se poate identifica, cererea va fi îndreptată la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 6402 din 5 decembrie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Comisia Judeţeană de Aplicare a Decretului Lege 118/1990, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Decretul Lege nr. 118/1990 şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din legea nr. 554/2004.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul A. a chemat în judecată Comisia Judeţeană Braşov de aplicare a Decretului Lege 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi a celor deportare în străinătate ori constituite în prizonier, solicitând:
- anularea deciziei nr. 879/08.02.2021, emisă de Comisia Judeţeană de Aplicare a Decretului Lege 118/1990, precum şi a deciziei 2299/14.04.2021 prin care a fost revizuita decizia 879/08.02.2011;
- obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să fie stabilită calitatea de urmaş după tatăl său A., decedat în URSS la data de 08.02.1947, atât in temeiul art. 5 alin. (4) din Decretul Lege 118/1990, cât şi în temeiul art. 5 alin. (6) din acelaşi decret, cu acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 4, în condiţiile art. 5 alin. (8) din decretul lege şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 15 alin. (3) din Decretul-Lege nr. 118/1990 "(3) Împotriva deciziei de revizuire emise în condiţiile alin. (1) şi (2) persoana interesată poate introduce contestaţie, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."
Sub aspectul competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, […] se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, […], dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Sub aspectul competenţei teritoriale a aceleiaşi instanţe, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."
Totodată, prevederile din art. 10 din Legea nr. 554/2004 se completează cu dispoziţiile din C. proc. civ. ce reglementează competenţa teritorială, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, demers permis de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevede că "Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile […] C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte."
Reţinându-se că domiciliul reclamantului persoană fizică nu este în România (acesta locuind în Germania) sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 din C. proc. civ. care prevăd că "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului."
Având în vedere că reclamantul, persoană fizică ce are domiciliul în Germania, a sesizat instanţa de contencios administrativ de la sediul instituţiei publice pârâte, care are sediul în Municipiul Braşov, respectiv Tribunalul Braşov, rezultă că reclamantul a sesizat o instanţă competentă.
Reţinând că, faţă de prevederile art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în materia litigiilor de contencios administrativ este vorba despre o competenţă teritorială exclusivă, pe care părţile nu o pot înlătura, stabilită, în cazul speţei, în favoarea instanţei de contencios administrativ în circumscripţia căreia îşi are sediul pârâtul instituţie locală de drept public, instanţa reţine că revine Tribunalului Braşov, iniţial învestit de către reclamant, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a litigiului de faţă.
În acest context, Înalta Curte reţinând şi dispoziţiile art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora în materia litigiilor de contencios administrativ este vorba despre o competenţă teritorială exclusivă, pe care părţile nu o pot înlătura, stabilită, în cazul speţei, în favoarea instanţei de contencios administrativ în circumscripţia căreia îşi are sediul pârâtul instituţie locală de drept public,", apreciază că instanţa competentă material să soluţioneze cauza revine în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană Braşov de aplicare a Decretului Lege 118/1990 prin reprezentant legal, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.