Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a solicitat, în temeiul art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, anularea Hotărârii nr. 1479/26.05.2022 şi obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători la emiterea unei noi hotărâri având ca obiect transferul său de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi precum şi a unui program de master din cadrul aceleaşi facultăţi.
Începând cu anul 2013 a urmat cursurile de formare iniţială din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, iar din data de 01.07.2015 a fost judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Brăila.
Din data de 01.02.2017 este judecător definitiv în cadrul Judecătoriei Botoşani, secţia civilă.
Este căsătorită din anul 2015 şi are doi copii, B. şi C.. Domiciliul său este cel din str. x, sat şi comuna Valea Lupului, localitate limitrofa Municipiului Iaşi.
Atât familia extinsă a sa cât şi a soţului său domiciliază în apropierea Municipiului Iaşi.
Datorită acestor motive a formulat pe parcursul celor 5 ani de când activează în cadrul Judecătoriei Botoşani 10 cereri de transfer şi una de delegare, toate către Judecătoria Iaşi şi toate respinse cu aceeaşi motivare şi anume situaţia defavorabilă a Judecătoriei Botoşani.
Nelegalitatea Hotărârii contestate rezultă din modul incorect în care sunt valorificate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 potrivit căruia la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:
- motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);
- volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
- specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;
- vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;
- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;
- vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;
- disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;
- domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;
- distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate şi situaţia familială.
În urma analizei acestui text se poate observa clar că intenţia legiuitorului a fost ca decidentul să evalueze o cerere de transfer atât sub aspectul bunei funcţionări a sistemului cât şi sub aspectul interesului privat, al magistratului. Este adevărat că prevalează primul aspect, cu respectarea unui anumit echilibru, astfel cum rezultă din modul în care legiuitorul a înţeles să enumere aceste criterii, nelăsând nicăieri să se înţeleagă că acestea sunt doar exemplificative sau că ar acorda pârâtului o marjă atât de mare care să îi permită aprecierea ca fiind determinant un anume motiv, de la caz la caz.
Faţă de hotărârea menţionată învederează faptul că analiza cererii de transfer s-a redus la o simplă comparaţie a schemei de judecători, fără a se analiza amănunte de natură personală, familială, aspecte care dau individualitate fiecărei cereri de transfer şi legitimitate hotărârii aferente.
Nu s-au luat în considerare aspectele personale precum disponibilitatea de a activa în oricare dintre secţiile Judecătoriei Iaşi fără niciun fel de rezervă.
Nu s-a analizat cererea sub aspectul vechimii (avea cea mai mare vechime dintre judecătorii ce şi au exprimat intenţia de a pleca de la Judecătoria Botoşani către Judecătoria Iaşi) şi nici faptul că are cel mai mare număr de cereri de transfer respinse, respectiv 10 cereri de transfer şi una de delegare, toate către Judecătoria Iaşi şi toate respinse cu aceeaşi motivare.
Mai departe, aspectele familiale nu au cântărit în niciun fel la luarea hotărârii atacate, faptul că este căsătorită de aproximativ 7 ani, are doi copii mici care frecventează cursurile grădiniţei din cadrul Şcolii Valea Lupului, în localitatea de domiciliu. Nici faptul că soţul său îşi desfăşoară activitatea în Iaşi sau că are locuinţă proprie pentru a cărei finalizare a contractat un credit bancar cu un termen de rambursare de 20 de ani.
Nu a fost valorificată în niciun fel imposibilitatea de navetare zilnică a distanţei Valea-Lupului-Botoşani. Această navetă ar presupune randament scăzut pentru un om care a investit în pregătirea sa profesională şi care se vede nevoit să meargă în fiecare zi timp de 5 ore cu autobuzul pe un drum cu o singură bandă, în loc să-şi valorifice cunoştinţele în scopul avut în vedere la instruirea de peste 25 de ani şi să se simtă util societăţii.
În mod efectiv, nu a fost pus în balanţă nici aspectul potrivit căruia reclamanta doreşte să aibă şansa înscrierii şi frecventării unui program postuniversitar în cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, deoarece în conextul actual nici nu-şi pot pune problema dezvoltării profesionale.
Mai mult, o analiză detaliată a situaţiei individuale ar fi condus la concluzia că plecarea sa de la Judecătoria Botoşani nu ar fi afectat în niciun fel activitatea instanţei deoarece nu avea complet deschis, aflându-se încă în concediu de creştere copil pentru fetiţa sa, faţă de colegele sale care se aflau în activitate. Durata scurtă până la finalizarea acestui concediu sau eventuala întoarcere mai timpurie la serviciu dacă ar fi fost transferată la Judecătoria Iaşi ar fi satisfăcut nevoia acută de personal pe care o resimte şi Judecătoria Iaşi, instanţă cu un volum de activitate mult mai mare decât Judecătoria Botoşani care, deşi are mai multe locuri libere are totuşi un volum de activitate rezonabil.
Mai mult decât atât, argumentul pe care se fundamentează toate cele 11 hotărâri de respingere a cererii de transfer este acelaşi respectiv, numărul mare de locuri libere Ia Judecătoria Botoşani.
Or, atât din prisma practicii şi legislaţiei internaţionale cât şi potrivit aspectelor ce ţin de buna-credinţă şi principii generale în dreptul intern, unui resortisant/unei persoane nu îi poate fi imputată la nesfârşit o deficienţă a sistemului pentru care poate fi răspunzătoare numai autoritatea care are atributul gestionării resurselor umane.
2. Apărările formulate în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că în fapt, prin Hotărârea nr. 1479 din data de 26.05.2022 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer a reclamantei A. de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi, fiind avute în vedere toate criteriile prevăzute de lege, situaţia posturilor vacante de la Judecătoria Botoşani şi dificultăţile de ocupare a acestora, motivele personale şi profesionale invocate de reclamantă, precum şi avizele nefavorabile ale tuturor instanţelor implicate în procedura transferului.
Faţă de situaţia de fapt descrisă în cuprinsul hotărârii contestate, având în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, considerăm că Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1479/26.05.2022 este legală şi temeinică, fiind analizate şi corespunzător interpretate toate dispoziţiile legale privind transferul judecătorilor, iar criticîle invocate de reclamantă sunt nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o Instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.
La data de 04.05.2022 s-a publicat pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii anunţul privind organizarea sesiunii de transferuri a judecătorilor, calendarul estimativ, precum şi situaţia instanţelor judecătoreşti la care existau posturi vacante de judecător.
Din analiza traseului profesional a rezultat că doamna judecător A. avea o vechime de 8 ani şi 7 luni în funcţia de judecător, din care 5 ani şi 3 luni la Judecătoria Botoşani.
Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Botoşani, instanţa de la care s-a solicitat transferul, din cele 35 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 27 posturi, fiind vacante 8 posturi. De asemenea, era vacantă funcţia de preşedinte al secţiei penale, ocupată la acel moment prin delegare. Totodată, 3 posturi temporar vacante erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În anul 2021, la Judecătoria Botoşani, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 834, faţă de media naţionala de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 565, comparativ cu media naţională de 855.
Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria laşi, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 61 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 57 posturi, fiind vacante 4 posturi. De asemenea, urma a se mai vacanta un post la data publicării decretului de eliberare din funcţie, prin pensionare, a unui judecător de la aceasta instanţă. Totodată, la Judecătoria laşi îşi desfăşura activitatea prin delegare 1 judecător, fiind ocupate 5 posturi în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media naţională de 855.
Normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.
În mod evident, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor.
Secţia pentru judecători a reţinut că în sesiunea de transferuri din data de 26.05.2022, patru judecători din cadrul Judecătoriei Botoşani au solicitat transferul la alte instanţe. Având însă în vedere situaţia acestei instanţe, secţia a apreciat că în respectiva etapă nu era oportună admiterea niciuneia dintre cele 4 cereri de transfer formulate de judecători din cadrul Judecătoriei Botoşani.
În acest sens, secţia pentru judecători a avut în vedere că, strict sub aspectul datelor în ceea ce priveşte volumul de activitate, vacantarea unui post nu ar determina o creştere a încărcăturii de cauze pe judecător peste media naţională, aspect de altfel relevat în motivarea cererilor de transfer formulate de judecători din cadrul instanţei. secţia a reţinut însă faptul că la această instanţă, dintre cele 35 de posturi prevăzute în schemă, erau ocupate doar 27 de posturi, din care 4 posturi erau ocupate de judecători stagiari.
Totodată, secţia a mai reţinut şi că Judecătoria Botoşani s-a confruntat o perioadă însemnată cu un deficit de judecători, existând dificultăţi de ocupare a posturilor. De altfel, acest aspect a rezultat şi din faptul că în respectiva etapă a fost formulată doar o singură cerere de transfer pentru această instanţă {cu privire la care nu se impunea admiterea dată fiind situaţia posturilor la instanţa de la care s-a solicitat transferul). în acest context secţia a apreciat că, la acel moment, era necesară menţinerea unei stabilităţi la nivelul personalului din cadrul instanţei, fiind neavenită o măsură care să determine vacantarea vreunui post, în condiţiile în care 25% din schemă este neocupată şi doar 65% dintre posturi erau ocupate de către judecători definitivi.
În raport de aceste considerente, fără a ignora motivele personale invocate în susţinerea cererii de transfer de către reclamantă, reţinând totodată şi avizele nefavorabile exprimate de toate instanţele implicate în procedura transferului, în mod corect secţia pentru judecători a respins cererea formulată de reclamantă, apreciind că la acel moment nu era oportun transferul acesteia.
Contrar acestor susţineri ale reclamantei, secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv şi motivele personale invocate de aceasta, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia schemei de personal de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe, a indicat argumentele pentru care a dat prevalentă unor criterii şi a argumentat aplicarea acestora la soluţionarea cererii de transfer a reclamantei, având în vedere inclusiv motivele familiale şi profesionale invocate de aceasta.
Mai mult, motivele de ordin personal invocate de reclamantă în cadrul procedurii de transfer pe de o parte nu reprezentau situaţii excepţionale, apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat, iar pe de altă parte nu constituiau singurele criterii legale avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer şi nu exista nicio împrejurare pentru care să se acorde prioritate doar acestor criterii.
În acest sens, arată că soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, după cum rezultă inclusiv din practica instanţei supreme.
Astfel, prin decizia nr. 3086/09.11.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că motivele de ordin personal şi familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a unităţilor de parchet implicate în procedura transferului (concluzie valabilă şi în cazul instanţelor).
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cererea dedusă judecăţii, prin prisma criticilor formulate de reclamantă, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că cererea dedusă judecăţii este lipsită de interes, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Înalta Curte are în vedere faptul că, prin Decizia nr. 816 din data de 16.02.2023 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de contestatoarea A., a anulat Hotărârea nr. 1763/23.06.2022 şi a obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de transfer de la Judecătoria Botoşni la Judecătoria Iaşi.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauza de faţă, contestatoarea nu mai are interes în susţinerea prezentului demers judiciar, având în vedere că cererea de transfer a fost soluţionată definitiv.
Pentru considerentele arătate şi în raport cu dispoziţiile art. 32 coroborat cu art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi, pe cale de consecinţă, va respinge contestaţia ca fiind lipsită de interes.
4. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1479/26.05.2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca fiind lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes.
Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1479/26.05.2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca lipsită de interes.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023.