Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată la data de 20.04.2022pe rolul Curţii de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022/a2, petentul A. a solicitat reexaminarea încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nr. 69/07.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Oradea.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în fapt, prin încheierea nr. 69/07.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Oradea, instanţa a anulat cererea sa de chemare în judecată întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin încheierea nr. 92/CA/PI din data de 17.05.2022, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat ca netimbrată cererea de reexaminare formulată de petentul A., împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nr. 69/07.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Oradea.
3. Cererea de recurs.
Împotriva încheierii nr. 92/CA/PI din data de 17.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..
4. Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
5. Soluţia instanţei de recurs.
Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părţile interesate sau procurorul pot solicita (instanţei de control judiciar) reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de apel. Desfăşurarea judecăţii în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanţa superioară asupra legalităţii hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.
El poate fi exercitat numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;
4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;
6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.
Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive:
1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;
2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;
4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;
5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;
6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Sub acest aspect, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, precum şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Or, în speţă, se constată că prin încheierea nr. 92/CA/PI din data de 17.05.2022, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat ca netimbrată cererea de reexaminare formulată de petentul A., împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nr. 69/07.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Oradea.
Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., "Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării."
Conform art. 200 alin. (7) din acelaşi Cod, "Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)."
În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că încheierea nr. 92/CA/PI din data de 17.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal este definitivă de la pronunţare, nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Înalta Curte reţine că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Concret, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a fost învestită o cerere formulată împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care vizează exercitarea acţiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa.
Prin urmare, instanţa de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârii atacate, întrucât hotărârea atacată nu face parte din categoria celor supuse recursului.
Totodată, Înalta Curte mai constată că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt înregistrate numeroase cereri formulate de reclamantul A. şi în majoritatea, acesta nu achită taxele judiciare de timbru necesare soluţionării cauzelor deduse judecăţii, context în care se poate observa exercitarea drepturilor procesuale în mod abuziv.
Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.:
"(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului rticol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:
a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."
Faţă de exercitarea repetată a căii de atac a recursului, împotriva unor hotărâri definitive, pentru care normele de drept procesual nu au prevăzut această cale de atac, Înalta Curte constată o manifestare abuzivă a drepturilor procesuale şi apreciază că în speţă sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica reclamantul A., o amendă judiciară în cuantum de 700 RON.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil şi, totodată, va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 92/CA/PI din 17 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
În temeiul art. 187 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. dispune amendarea recurentului A. în cuantum de 700 RON.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte amenda aplicată.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023.